Un copil. O zi. O amintire.

…cum trece pentru tine copile o zi de 1 Iunie, așa a trecut pe lângă mine Copilăria.

În articolul ce l-am distribuit câțiva ani la rând de 1 Iunie îți povesteam ce a însemnat pentru mulți dintre noi să fii copil. Acum mi se pare atât de departe încât nici nu mai merită dezbătut…îmi trăiesc la nesfârșit Copilăria prin voi.

Îți scriu copile aceste rânduri pentru că vreau să-ți mulțumesc:

⁃ îți mulțumim pentru că din copii ne-ai făcut părinți. Am început împreună Copilăria…și tu, dar, din păcate, mai mult noi.

⁃ Îți mulțumim că ne-ai învățat cum nu exista probleme sau supărări mai mari în viață decât o noapte în care tu ai febră.

⁃ Îți mulțumim că prin puterea unui nou-născut ai scos din gene alele oameni care aveau un instinct ascuns și nu-l știau…să crească alți oameni.

⁃ Îți mulțumim ție primului copil că ne-ai învățat cum să-l creștem pe cel de-al doilea: lecție ce nu se predă la nicio școală din această lume și nici manualul nu a vrut să ni-l dea nimeni.

⁃ Îți mulțumim că faci din mame eroul nostru zilnic: un om care se împarte în atâtea locuri, în același timp, care face atâtea lucruri diferite și toate pentru noi. Practic inventezi zilnic câte o versiune mult actualizata a celui mai nou procesor din piața, Intel Core 12, depășit rușinos de multitasking-ul feminin.

⁃ Îți mulțumim pentru cuvintele nespuse care ne-au ajutat să te facem om: priviri galeșe sau scâncete slabe care ne dădeau direcții clare zilnic: “mi-e foame”, “am scutecul plin”, “îmi e somn”, “ia-mă în brațe”, “am nevoie să te ating”.

⁃ Îți mulțumim pentru trezitul înaintea răsăritului când am înțeles ce înseamnă o zi lungă și câte poți face trezindu-te la 5. Aici îți mulțumim și pentru nopțile albe pentru că “noaptea e un sfetnic bun” și ne-a ajutat să luăm mereu decizii bune.

⁃ Îți mulțumesc că ai dat o valoare banilor și că ai trasat priorități clare unui om risipitor.

⁃ Îți mulțumesc pentru fiecare zâmbet, din fiecare poză pe care o am în telefon, ele te aduc mereu lângă mine când mi se face dor de tine spontan.

Am învățat de când sunt părinte mult mai mult decât 30 de ani din viața și lista cu mulțumiri pentru voi, copiii, pare la o prima vedere…nesfârșită.

Știu, “sa fii copil e-un lucru serios…”!

Cu drag,

#marcucerneală

Publicitate

O promisiune. Un copil. Un adevăr.

Să culci doi copii seara poate fi complicat, așadar preferăm să împărțim acest task luând fiecare câte-un copchil. Cel mic are nevoi simple: un biberon și mângâiat pe spate.

La copilul cel mare poate fi puțin mai complicat: are nevoie sa facă un debrief pentru ziua ce a trecut, să asculte o poveste, să fie mângâiată, alintată, calmată, etc.

În seara asta am tras lozul câștigător: mezinul: 30 minute mai târziu deja aveam planuri de bere cu vecinul.

Fetița încă nu adormise și m-a auzit când am coborât. Am deschis un Peroni rece, am aprins o țigară, aveam companie de calitate: seara perfectă!

Dar…sună telefonul ”Ana vrea să-ți spună ceva”.

O voce de copil adormit se aude:

”Tati vreau să dorm cu tine pentru că îmi este dor de tine!”

Abia pornisem berea…”Ok, în 10 minute am să vin”

Am fost tentat să îmi continui egoist seara pentru că:

1. Era deja cu cineva, deci nu era problema.

2. Oricum era obosită și urma să adoarmă.

3. Mai face fițe cine să stea cu ea și ne schimbă între noi după reguli dictate de starea de spirit.

Și așa as fi făcut în 9 din 10 situații, dar….

După 15 minute bag capul in cameră unde soția mea adormise, dar copilul era liniștit, în pat, cu ochii pe pereți.

Când m-am apropiat m-a luat de obraji și mi-a zis încet: “tata, știam că o să vii pentru că ai promis”.Și m-a luat in brațe. 5 minute mai târziu dormea!

Și ăla a fost momentul când pe un cearceaf curat m-am simțit un jeg.

Pentru că am fost tentat să fiu egoist, pentru că în ochii mei “Ok, o să vin” descrie ceva fără orizont temporal: pot veni acum…sau mâine, pentru că ar fi adormit, dar dezamăgită.

În lumea noastră, a oamenilor mari, promisiunile au devenit relative: dacă îți promit ceva, dar a intervenit altceva, nu înseamnă ca nu sunt principial…pur și simplu nu am putut, sau am fost nevoit să prioritizez.

În lumea lor, a puilor de om, e puțin diferit: o promisiune este piatră de hotar, iar un cuvânt este ca un contract. Ei sunt dependenți de adevăr!

Cu cât îi iubim mai mult, cu atât îi putem răni mai tare pentru că au așteptări colosale și mai au ceva: încrederea aia pură, nealterată!

…și se presupune că eu sunt adultul când ei mă învață zilnic atât de multe?

“Știam că o să vii…pentru că ai promis!”

Cu stimă,

#marcucerneală

Un trecut. O copilărie. Un loc.

E August. Sau poate Iunie?

Cine mai știe?Toate erau identice și viața lentă 😀

Soarele mă trezește prin fereastra mare a camerei.

Mă îmbrac în grabă și sar pe bicicletă pedalând cu un picior pe sub cadrul Tohanului.

Mă voi opri pe malul stâng al Prahovei unde băieții deja joacă Lepașa. Ating cu vârful degetelor oglinda apei unde vezi clean și mreană. Este miros de mâl și nisip umed.

Ne răzbește foamea, dar grădinile prin care se plimbă fluturi albi ne așteaptă pline cu tot felul de fructe și legume…mici delincvenți în căutare de adrenalină alergați de gospodarii care nu gustă intruziunea noastră.

Vom sări în livadă unde umbra vișinilor adăpostește toate jocurile prin iarba proaspăt cosită: lapte gros, frunza, v-ați ascunselea și multe altele. Hărmălaia atâtor copii este acompaniată de bubuitul unei mingi în gardul de beton la o repriză de “perețel”.

Îmi e sete, iar casa o am doar la 5 minute, dar dacă mă opresc ai mei?

Deschid pe furiș poarta la moara de vis-a-vis, beau apa direct din găleata al cărui scripete scârțâie zgomotos și mă tirez înainte să iasă morarul bombănind din casă.

Pe latul livezii se încinge un fotbal care ridică praful de abia ne mai vedem.

Se aud greieri, oamenii își mână caii spre case, iar soarele apune undeva spre câmp. E momentul perfect să scoatem din ascunzători “țevile cu cornete” sau azi se joacă “Hoții și vardiștii”?

Ce conta la cât timp aveam?

Răcoarea serii este ceasul care ne anunță că trebuie să ajungem acasă. Hainele sunt murdare, genunchii juliți și obrajii arși de soare.

Pe terasa casei mama și tata mă așteaptă cu replica: “îl spălăm sau facem altul?” 😅

Nu am idee când și dacă am plătit timpului vamă, dar singura poarta de intrare spre COPILARIE nu va fi o bariera pe care o deschid din telecomandă, ci câmpul de duzi bătrâni care sigur își amintesc de toate astea.

…iar melodia de mai jos mi-a reamintit asta. Uitasem multe din ce ți-am povestit, dar aparent sunt acolo unde copilul din fiecare se luptă cu versiunea robotizată a maturului de azi.

Cu stimă,

#marcucerneală

Un popă. O masă. Un egoist.

Culiță e un tânăr liber, absolvent de profesională veche. El știe bine cum stă treaba cu pandemia, 5G-ul, Iluminati și Oculta Mondială.

Covid e doar o conspirație și el oricum vrea sa petreacă Paștele liber pentru că a înțeles mai multe din virusuri, bacterii și ARN Mesager de pe Facebook, Antene și Dana Budeanu.

Se va duce de Paște la Tușica Dida pentru că tușica face stufatul cu legume de la ea din grădina. E altceva. Nu e stufat, e ACEL stufat.

Tușica îl va primi fără emoții pentru că ea il are in ochi pe copilul care a luat olimpiada pe sate la Educație Tehnologică, nu lepra actuală.

Cu câteva zile înainte Culiță se va duce la un șpriț corect cu vecinii de bordură și se va infecta cu Covid.

Pentru că incubație și pentru că boul mare, nu va avea simptome.

Tușica a stat cuminte: nu s-a mai dus nici la piața, nu s-a văzut nici cu pretenele la fel de surde ca ea.

Practic s-a marcat safe și a pregătit Cozonac de făina 480, Pasca, ciorbița de mel și celebrul stufat al tușicii.

Finalul îl știm cu toții.

Asta e prima poveste.

A doua, e chiar reală.

Ma duc astăzi la un lacaș de cult cu Copila. Îmi doream să începem tradiția cu datul pe sub masa.

Recunosc, am 31 și azi am aflat de ce m-am dat pe sub masa 15-16 ani. (Dacă nu știai îți las la final simbolistica. )

Bineînțeles, lumea claie peste grămada, majoritatea cu masca sub nas, preoții fără masca in mijlocul bisericii.

Practic tu, ca preot, mi se pare ca ai o responsabilitate colosală: ești trimisul Domnului în teritoriu. Păstorești practic cea mai vulnerabila masa de oameni: cei in vârsta, cei săraci cu duhul și cei bolnavi.

În loc să îi educi, să îi îndrumi, să îi ferești…îi chemi buluc, nu respecți norme minime și îi mai și împărtășești cu aceeași linguriță pe toți.

(Un set de 500 lingurițe de unică folosință este sub 20 RON )

Era simplu.

Puneau scaune distanțate și după ce se ocupau nu mai primeau în interior. Afara puneau stegulețe sau marcau zonele de distanțare și mai primeau și in curtea bisericii.

Restul peste locurile astea? Jandarmi la poarta: un șut in fund și acasă!

Ok, pot să înțeleg puterea Domnului, chiar mi-e frică de ea, dar boss…e prea de tot, ăsta e sport extrem sau Ruleta Rusească cu pandemia.

Ori sunt total inconștienți, ori asigură clientela pe copârșeu (sicriu).

Revin la ideea de responsabilitate și putere a cuvântului: sunt bătrâni care nu asculta de nimeni. Ei au 2 crezuri puternice: Antena 3 și Popa!

Pe ăștia îi puteau salva!

Știi de ce am boală le ei?

Ca sunt egoiști și ambițioși pe spatele creștinilor.

La 2 săptămâni după Paște o sa mai băgăm o carantina micuță, așa de vară, timp în care oameni rămân în casă fără venituri, sistemul medical devine paralizat și iar ne plângem de milă, dar…e bine, ei au venit constant pe timp de pandemie 😉

Cu stimă,

#marcucerneală

“In fiecare an, in Vinerea Mare, coboram in mormant, impreuna cu Hristos, pentru ca, mai apoi, sa si inviem impreuna cu El. Aceasta coborare si ridicare din groapa mortii se face in chip simbolic, prin trecerea pe sub masa aflata in mijlocul bisericii, pe care sta intins trupul mort al lui Iisus Hristos, intiparit pe Sfantul Epitaf.”

Un vaccin. Un efect. O speranța.

Duminică, ora 15 am fost vaccinat cu Astra Zeneca.

Mai jos ai experiența mea cu vaccinul…detaliată:

– Duminica ora 19, am o mică somnolență, azi mă culc devreme.

PRIMA ZI DUPĂ VACCIN

– Ora 06.45 : trezireaaaa, dar ce e cu durerea asta de spate? Pfff, ce mă doare și locul vaccinului. Mno, o fi firesc…

– 08.30: mă simt puțin cam obosit, ciudat…abia m-am trezit.

– 10.00: mă ustură ochii și oboseala se accentuează, durerea de spate se extinde.

PARACETAMOL!!!

13.00: începe o durere spontană de cap, simt pleoapele grele, oboseala e din ce în ce mai prezentă, durerile articulare apar și ele.

14.30: primele frisoane – deși în casa sunt 23 de grade, tremur necontrolat. Începe puțină febră, ochii mă incomodează, capul e din ce în ce mai greu (mai greu ca înainte 😋)

16.00: nu mă mai pot concentra, nu pot privi monitorul, lumina mă incomodează, o durere ca după bătaie se instalează pe tot spatele, capul din ce în ce mai greu, ochii mă ustură.

17.30: stau întins pe covor – e poziția în care am senzația că nu mă doare spatele. Nu pot tine capul drept, ochii mă ustură, frisoane vin și pleacă.

19.00: mă simt puuutin mai bine, dar corpul nu mă ascultă deloc …

20.30: nu mai rezist, și mă bag la somn cu niște frisoane de 5 stele „nu-i e bine vacii noastre, vine tata cu pielea ei pe băț”…

PARACETAMOL!!!!

22.30: am senzația că am dormit un veac…sunt transpirat maxim, mi-e o sete groaznică ,nu pot să mă ridic complet din pat și mă doare fiecare os la fiecare mișcare.

24.30: mi-e frig maxim, am senzația că tremur cu tot cu canapea. Am febră și orice mișcare pare un calvar. Hai să mai dormim puțin…

02.30: deși mă trezesc des, am senzația ca dorm zile, nu ore. Frisoanele alternează cu momente când transpir, ma simt ca o stafidă și am băut deja o sticla de 2l de apa.

PARACETAMOL!!!

05.30 simt că dorm de 2 zile, iar sunt transpirat, ma doare tot corpul, sunt dezorientat total și am senzația că am visat toate de mai sus… sau chiar a fost real? Nu știu, hai la somn, mă simt obosit.

A DOUA ZI DUPĂ VACCIN

07.30: Nu mă pot trezi. Tricoul este ud iar, parca îmi este puțin frig.

08.30 Aproape m-am trezit,dar o durere ciudata fix în creștetul capului mă apasă, mă simt obosit ca după o zi de coasă.

PARACETAMOL!!!!

Pe tot parcursul zilei durerea de cap a apărut si a dispărut, am căpătat puțină mobilitate pentru ca nu mă mai dor articulațiile, dar durerea de spate în zona cervicală persistă.

Frisoane apar în fiecare moment când ies pe balcon sa fumez o Țigara, nu mă pot opri din tremurat așa că azi fumez mai puțin…

Spre amiază încep să mă simt iar obosit ochii mă ustură, nu mă pot concentra și task-uri simple îmi dau mari batai de cap. (Fix azi trebuie să dau un raport…îl dau de 3 ori greșit managerului…ce bou sunt!)

PARACETAMOL!!!

Ora 22.30 durerea de cap s-a mutat în zona cervicala, sunt slăbit și am o tentativă de febră – hai la somn.

A TREIA ZI DUPĂ VACCIN

Azi m-am trezit transpirat…fleașcă! Durerea de cap a dispărut, am mai multă energie, mi-am recăpătat mobilitatea, nu mai am frisoane, durerea este mult mai mică in zona vaccinului, nu mai am sensibilitate la lumina, dar…ma doare spatele între omoplați în continuare.

Overall, cam asta a fost experiența mea cu vaccinul.

Aștept cu sufletul deschis rapelul care este FIX IN ZIUA DE PASTE, așadar adio șpriț la miel, adio JIm la grătar și încă o săptămâna după.

PS1: ce am scris aici nu este o reacție normala, recurentă sau general valabilă. Nu te speria!!! Tu poți tolera total diferit și din discuții cu colegi care s-au vaccinat am fost printre puținii fraieri care am avut reacțiile aste.

PS2: nu am să dezbat pe tema vaccinării pentru că eu sunt un neavizat. Am făcut asta pentru mine, familia mea și cu gândul inclusiv la tine – dacă îmi pot proteja familia sau reușesc să nu-ți dau, consider ca mi-am atins scopul vaccinarii.

PS3: dacă esti atat de prost să crezi că cineva vrea depopulare prin vaccinare înseamnă ca esti un prost ipocrit pentru ca depopulare înseamnă 8 milioane de avorturi in România din 1990 până azi…adică abatoarele legale nu te deranjează.

Cu stimă,

#marcucerneală

Un negru.Un rasist.Un prost.

08.12.2020 s-a jucat în Champions League PSG -Bașakșehir. Pe plan fotbalistic nu avea cum să impresioneze această dispută pentru ca la PSG un singur jucător costă cât toată echipa turcă+rezerve+terenul din Turcia.
Partida a fost arbitrată la centru de Ovidiu Hațegan, iar al 4-lea arbitru a fost Sebastian Colțescu (al 4-lea nici nu se schimbă în echipament de arbitru. Ăsta intră doar dacă dă vreo diaree peste central).

Story behind:

Meciul PSG fost întrerupt când Sebastian Colțescu, l-a chemat pe centralul Hategan pentru a-i reclama ceva.
Colțescu i-a spus lui Hațegan: „Trebuie eliminat cineva de pe banca!”

Hategan: „Cine?”

Coltescu: „Pe negru’ ala”, facand referire la Pierre Webo, antrenor secund la Turci.
Istanbul BB s-a retras de pe teren pentru 20 de minute si il acuza pe arbitrul roman de rasism.

Mno amu’, a avut și putin ghinion că s-a înțeles din context. Dacă stăm să ne gândim mai bine omofonia cuvintelor „negru” și „negro” e chiar hilară în acest context. (Nea’ Colțescule, la omu sărac nici boii nu trag).

Political correctness* a devenit periculos și va face mai multe victime decât rasismul în forma sa pură.
Anterior scandalurilor Black lives matter, lumea a luat-o razna tare.
Colțescu a fost prost? DA!
Nu are diplomație? DELOC!
Cultura? TERMINAȚI CU GLUMELE!
E prost ca nu știe sa vorbească? DA, CU LACRIMI!
…dar rasist nu poți să-i spui.

Modul de adresare nu a fost peiorativ, răutăcios, insinuant,  provocator, intenționat sau direct.

Băi, omul e nepregătit ca mentalitate pentru nivelul FIFA/UEFA. S-a grăbit pentru ca nu este educat și în capul lui, „negru” nu este ceva rasist. Asta e limita lui, asta e gradul lui de cultură și cunoaștere. Dar asta nu e rasism, ci doar o gafă de exprimare.

Hai să-ți spună fratele cum stă treaba: noi românii avem multe bube, dar rasiști nu suntem!
Evenimentul acesta trebuie tratat de români cu ignoranță. Cel mai bun mod de a acționa este susținerea lui Colțescu: prostu’ nostru, cu ăsta defilăm.

Noi suntem numiți constant in lume „țiganii Europei, dar în istoria noastră (cea elementară pe care am învățat-o) eu nu am auzit de rasism. Noi nu am subminat în istorie nicio rasă, nu ne-am manifestat superioritate rasială în fața nimănui și când spunem „țigan” ÎNTOTDEAUNA sancționăm comportamentul – NICIODATĂ RASA!

România nu merita pusă pe harta rasismului,iar fluierașul Colțescu nu trebuie tăvălit că ar fi rasist…el e doar puțin cam prost.

PS: „Political correctness is a term used to describe language, policies, or measures that are intended to avoid offense or disadvantage to members of particular groups in society.”

Un indolent. Un milenial. Un doctor.

„Am visat să schimbăm lumea, ne-a schimbat tot ea…e culmea!”

Când au dat jos guvernul Ponta după Colectiv, după ce au pus pumnul în gură PSD-ului în frig la Victoriei, după ce au votat masiv…eram așa mândru de ei: de generația mea – copii ai ’90-lor, prezent combatant și viitor garantat al țării.

Vedeam schimbarea prin ei. Sătui de metehne bolșevice, de „țap-țarap” comunist, de-atâta corupție îi vedeam responsabili, cu civism înnăscut.
Dar nu e asa.

Într-o situație limită, în niște vremuri de încercare…ei erau afară.
Ochelari Ray Ban, New Balance în picioare, telefoane scumpe în mână îi descriau ca tineri deștepți, cu situații materiale bune din muncă intelectuală, dar le lipsea ceva: conștiința, responsabilitatea, discernământul.
Nu erau pe stradă de nevoie, plimbarea lor nu avea temei. Erau doar ignoranți.
În fața morții nevăzute ei se plimbau nestingheriți cu ideea că oricum vor crăpa doar bătrânii.
…de parcă ei nu au părinți, bunici.
Îi văd în fața blocului cu copii, într-o relaxare nefirească se plimbă bezmetici cu o lipsa de discernământ totală.
Dacă erau puși să iasă din casă, să se ducă la birou cu metroul, să se expună împotriva voinței lor, ar fi murit cu mâna pe constituție că sunt abuzați.

Țara asta a ajuns ruda săracă a Europei pentru că toți luptăm pentru drepturi, uitând constant de obligații.

Dacă îi scoteai din casă pentru voluntariat, pentru țară, din obligație, ar fi murit cu tine de gât că le iei dreptul la viață.
Atât de multă relaxare, infinit de multă nesimțire zădărnicește munca celor din prima linie.

Am câțiva prieteni de vârsta mea doctori. Mi-e rușine să le dau un telefon să-i întreb cum sunt, ce fac, pentru că eu aș face asta din casă-de la adăpost, în timp ce ei sunt acolo în prima linie în contact cu toți idioții care nu au stat izolați.
Au copii mici și mă întreb cum intră în casă la ei neștiind dacă au fost infectați sau nu? Oare după o tură epuizantă aduc copilașilor pe lângă ciocolată și virusul ucigaș strecurat în chip nevăzut într-un sărut pe obraz?
Nu vreau sa ma gândesc și îmi mai privesc o dată copilul cum doarme liniștit.

Fă un exercițiu de imaginație: muncești o săptămână la un fișier EXCEL și brusc da crash!
Așa se simt ei. Fix ASA SE SIMT EI.
Efortul, logistica, sănătatea, banii toate duse pe apa sâmbetei pentru că tu nu poți sta în casă.
Pentru că tu te plictisești, pentru că tu ai de cumpărat 2 ardei.
E corect amice?
Dacă ai curent, căldura, nenorociții ăia de ardei în magazin, benzina, pastile, ambulanță, siguranță, transport public este pentru că cineva nu are opțiunea de a sta în casă. Nu are luxul ăsta!

Tot milenialii de mai sus plângeau că nu au timp de petrecut cu familia și acum când au tot timpul din lume…ies afară idioții!

Izolarea asta a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.
Îmi vedeam fetița doar 1 minut pe WhatsApp în timpul zilei de la birou, acum o văd când se trezește dimineața.
După atâtea clipe petrecute acasă, soția mea pare o persoană chiar de treabă și aparent putem discuta mult mai mult decât „ce ai făcut astăzi ” și „noapte bună, mă duc să culc copilul”. E simpatică 😀


PS: acum mă apucă sperocheții și pe ăștia bătrâni cu tabieturi: „pai lasă dom’le ca eu am scăpat in ’42 de la Cotul Donului din război, nu mă sperie pe mine”.
Da eroule, dar tancul T.34 îl mai vedeai cum vine, te mai piteai, mai fugeai…virusul asta te duce direct la loc cu verdeață!

Cu stimă,
#marcucerneală

Un moment. Un exod. Un viitor

Nu am crezut că-mi va fi frică vreodată sa trec pe lângă oameni, cum nu mi-am imaginat că moartea nu are chip, formă sau vreo logică.

Nu am văzut niciun pom înflorit din primăvara asta și am uitat că ieri a fost ZIUA FERICIRII.

Nu am crezut niciodată în povestea exodului israeliților, dar am fost uluit de exodul românilor din fața bolii și sărăciei de care au crezut că au scăpat atunci când se jurau nu vor mai călca pe pământ românesc.

Îmi este frică?
Da, începe!
Băncile sunt puțin mai periculoase decât Covid19, iar incertitudinea mă sperie cel mai mult.

Optimistul din mine îmi șoptește: cât timp pământul ăsta va fi roditor și oamenii sănătoși să-l muncească – nu va muri nimeni de foame…la cât pământ avem în România nici nu am avea voie!!!

TOTUL SE VA TERMINA!
NU STIU CUM, HABAR NU AM CÂND, DAR SE VA TERMINA.

Lumea asta a trecut prin 2 războaie mondiale, s-a ridicat, a renăscut și a ajuns unde este azi.
Medicina a tratat boli aparent incurabile, știința ne-a transformat si tehnologia a adus evoluție.
Vezi tu, chiar acum când noi punem capul pe perna, cineva se trezește cu o nouă idee care ne va ajuta pe toti.
Deci speranța există…

Omul nu e împăcat cu sărăcia, cu nevoia și neajunsul, așadar se va ridica un nou Marshall care va aduce liniște economică exact cum o făcea George Marshall în 1947.

Vom trece si peste asta…exact cum zice orice șofer de excavator.

Avem sânge latin. Ne place vinul roșu, (după caz) femeia blondă și muzica balcanică… iar astea nu ni le ia nici mama pandemiei.
Chiar dacă ne-a fost furat un anotimp vom avea multe înainte, ne vom trăi viața cu același egoism, vom zâmbi din nou și ne vom simți liberi.
Vom bea șprițuri reci în zile toride, ne vom învăța copii să meargă pe bicicletă, vom învăța din greșeli, ne vom prețui mai mult apropiații, ne vom bucura mai tare de sănătate și vom petrece mai mult timp cu cei dragi.
Cât timp Pământul ăsta se va învârti, cât timp după noapte va fi dimineață, cât timp ceasurile se mișcă și stăm în case…va fi bine.

Cu stimă,
#marcucerneală

 

Un prost. O conservă. Un share.

Era 2020 și începea cu o provocare.
Se făcea ca un coronavirus punea stăpânirea pe lume cum nu o mai făcuse niciunul până acum.
Deși răspândite în natură atât la oameni cât și la animale, lumea încă dădea share pe Facebook la poza unui săpun pe eticheta căruia scria că distruge si acești viruși…atât puteau ei.

Se făcea că odată intrat în România, infecta mai întâi creierele oamenilor prin mass-media de căcat dintr-o țară care rămânea mereu repetentă la capitolul discernământ.

Cei care blamau constant bătrânii la fiecare vot și care îi acuzau că sunt manipulați, tinerii frumoși ai țării, descendenții lui Decebal, daci aprigi la mânie și lenți la gândire își disputau supremația tâmpeniei prin magazine golind rafturile de conserve, făină și mai ales mălai…dar plătind contacless.

Acei juni ai făloasei Românii, deținători de mobile 4G și conturi pe multiple rețele de socializare unde nu contează cerebelul când ai brandul cât minerul, își arătau adevărata tărie în fața dușmanului de moarte FAKE NEWS.

…ar fi o poveste groaznică dacă nu era total adevărată!

Dar vezi tu, e 2020 și telefoanele sunt mult mai inteligente ca stăpânii.
În fatidicul 2020, locul unde toți oamenii sunt fericiți, toate femeile frumoase și toți bărbații bogați – FACEBOOK, a încetat sa fie o rețea de socializare.

Facebook a produs un Brexit, a pus un dement președinte (Trump) și a prostit un sfert de planetă.

Suntem expuși în fața coronavirusului pentru că în România suntem veșnic nepregătiți și groaznic de vulnerabili. Jur că nu înțeleg românii care se întorc din Italia…pai acolo ai șanse duble de vindecare. Ai un spital decent în care nu colcăie bacterii, tehnologie și know-how net superior.

În fine, să revenim:

Corporatiști și mileniali, care pe gleznuțe, care pe botox au umflat căruțul de kilograme de mălai și conserve de pateu după ce au stat 20 minute pe Facebook și au văzut postările cu rafturile goale ale magazinelor sau căcaturi de filmulețe vechi de 2 ani pe care smecherasii le bagă acum să provoace panică și să se amuze pe seama celor cu ciunga-n păr.

Aici filmul vechi de 2 ani…

Ce s-a întâmplat după episodul asta nici nu era greu de anticipat: dispariția temporară a unor alimente, panică mai mare și prețuri prohibitive la anumite produse – măștile de protecție.

Prostia și manipularea s-au născut pe pământ înaintea omului…EVA nu de deșteaptă a mușcat din măr.

Sunt ferm convins că înainte de toată tehnologia erau mai puțini proști:

1. Ieșeau în fața doar intelectualii și oamenii deștepți.

2. Proștii erau proști doar între ei și cu ai lor pentru că  nu aveau opțiunea de SHARE, internet și smartphones…

Cu stimă,
#marcucerneală

Un BMW. Un tramvai. Doi proști.

Probabil ai văzut videoclipul cu tamponarea dintre un tramvai și un BMW.

Daca nu, aici ai filmulețul.

A creat o isterie pe Facebook în care toată lumea aplaudă vatmanul.

Toți și-ar face tricou cu moaca lui, iar gestul este calificat ca o dovadă de eroism și curaj în care omul de rând învinge tupeul jegos al unui om de etnie.

Băi, NU E ASA!

Nu e deloc așa, ba chiar mi se pare ciudat că actele de huliganism în trafic sunt aplaudate, sheruite, susținute.

Mi se pare că am ajuns înapoi: punctul în care cel ce a înjurat în loc să dea cu piatra a inventat civilizația.

Calific gestul conducătorului auto drept grosolan, dar este fix gestul de care ne lovim zilnic în trafic.

Eu când îmi taie unul fața în cel mai rău caz trag un claxon, dar nici prin gând nu-mi trece să mă urc pe el.

Ai zice că vatmanul i-a aplicat o corecție și că merită un premiu, dar…esti ciudat dacă tu crezi asta.

Ești deplasat pentru că încurajezi, aplauzi și susții violența în trafic.

Conducătorul auto, cel cu BMW, încadrat cu șmecheria aferentă jegosilor needucați se postează ostentativ pe linia de tramvai, după ce a depășit coloana la semafor.

Ăsta e modelul clasic de atitudine retardă, cocalară și după cum știm foarte bine, cam așa-i juma’ de țară…

Avem un al doilea protagonist: un vatman care are prioritate și nervii întinși la maxim de idioți precum cel de mai sus, pe care îi vede zilnic în trafic.

Asta pot să o înțeleg…

DAR, vatmanul cât timp e cu curul pe șine este un șofer profesionist, testat psihologic periodic, reprezentantul unei societăți de transport public, în mâna căruia stau sute de vieți zilnic.

Prietene, nu e nici polițist, nici justițiar, nici nimic!

Este doar un prost care la nesimțire a răspuns cu violență.

Este doar un ghiolban care a lovit INTENȚIONAT o mașină.

Este fix ca cel cu BMW, dar fără BMW cu diferența că vatmanul a fost de data asta cel agresiv.

Prietene, nu am idee cum am ajuns în halul în care bunul simt ne este subminat constant…poate e prea puțină poliție, cu siguranță este prea puțină educație, DAR nu ai cum să-ți faci dreptate singur prin agresiune și huliganism.

Calci fix pe linia care face diferența dintre noi și ei.

Mai mult, nu ai cum să fii de acord ca oamenii plătiți să ne transporte în siguranță să se transforme în justițiari în timpul programului.

Ti-a plăcut gestul vatmanului, ai dat share, l-ai aplaudat?

Felicitări, pentru că în final am avut un vatman, un BMW…și 2 proști!

PS 1: Simbolul fiabilității, elegantei și puterii germane în mâinile slinoase, cu jeg sub unghii ale meltenilor autohtoni? Tristă asociere și rău îmi pare de constructorul bavarez.

PS 2: nu am discutat, ba mai mult am evitat intenționat să bag în discuție etnia melteanului cu BMW, dar comentariile pe Facebook ridica încă o problemă de care încep să mă sperii…devenim extremiști în timp ce nu știam românii nici măcar rasiști 😦

Cu drag,

#marcucerneală

Joac-o p-asta!

Rutina zilnică ar cuprinde puțin gătit, puțină curățenie,o mașină de rufe, niște vase de spălat etc.

…și călcatul!

Societatea era construită misogin, dar practic: femeia se ocupa de 90% dintre ele.

Cum am intrat în Europa și am văzut femei în Parlament, femei CEO, femei cu coa..rne mai mari ca ale multor bărbați, a apărut un nou curent: bărbatul de casă.

Acest model se eschivează finuț: face asta ÎNTOTDEAUNA, DAR ÎNTOTDEAUNA ca să-și ajute femeia! Nu ca e aia a dreacu ‘ de l-a dresat ca pe foci.

Adevărul e altul: dacă nu ai de ce să mai vânezi, dacă ai centrală și nu trebuie să mai spargi un lemn, dacă totul e de cumpărat, ca bărbat ți s-a redus din start rolul.

Era oarecum firesc, ca bărbatul după atâtea generații de vrenicuți să se odihnească.

A purtat destule războaie, a tăiat destule lemne, a făcut armata…UPS, stai că e vorba de tații noștri aici.

Revenim la călcat?

Bun, ăsta e crunt!

Se ia un bucata cămașă. Ea pare un întreg, dar la călcat se transformă în geometrie în spatiu: e ca și cum ai da click dreapta- Explode- și o transformi în vectori: guler, manșete, mâneci și 4 forme neregulate mai mari.

Se ia un fier de călcat, de acum cu aburi, nu mai bagi cărbuni în el și nici nu mai pui o pătură groasă pe masa din bucătărie, pentru că ai deja o masă care – TEORETIC – ar trebui sa așeze la fix hainele.

Dar nici asta nu e ca în basme.

Începe o chinuială inutilă: lupta inegală a țesăturilor capricioase cu stângacia tipic masculină.

În plus fierul asta de călcat, după ce că se încinge, devine și recalcitrant: scoate aburi pe nări și sunete amenințătoare…începi călcatul deja timorat.

Ia cămașa, dă-i pe colo, dă-i pe dincolo, învârte-o, apasă, sucește-o…și tot ca punga de 50 de bani de la MegaImage arată.

Intră pe YouTube, caută „how to iron a shirt”, fii atent, dă-i replay…și cămașa la fel de neascultătoare rămâne.

Vezi tu, trebuia să-ți dai seama că nu e lucru curat încă de când vedeai fierul cum se umflă la tine, iar fibrele textile ale cămășii parcă fac ambiții cu răbdarea ta.

Teoretic, calcatul igineizeaza si curăța în profunzime țesătura. Practic, o cămașă călcată anunță pe cei din jurul tău că fie ești însurat, fie stai cu părinții, fie ai devenit o gospodină completă.

Ai călcat-o, te urci în mașină și stai pe scaun ca sardina la cutie să nu șifonezi cămașa, ajungi la birou: arăți gingaș!

Te-ai așezat pe scaun și după maxim o oră cămașă ta arată la fel de șifonată ca după spălat. Păi ce-ai făcut Bobiță?!

Aici speri doar că te-au văzut colegii dimineață că ai venit cu ea călcată…

PS: știi cămășile alea „Easy Iron”…sunt o mizerie: doar eticheta e de ele, nu se calcă singure 😦

PS 2: nici tricoul nu e mai breaz, dacă are și guler…deja ai o cămașă de călcat, dar fără nasturi!

Cu drag,

#marcucerneală

Un chelner de poveste…

Munca e sfântă pe pământ și meseria de chelner este una foarte apreciată.
În timp, am întâlnit mai multe tipuri de chelneri care fie practicau meseria dintr-o pasiune ieșită din comun, fie se uitau de parcă le încurcam existența.

De-a lungul consumului am întâlnit multicei chelneri: unii erau atât de plictisiți încât m-aș fi dus singur să-mi calculez nota.

Am întâlnit chelneri atât de obosiți încât voiam să-mi cer scuze că nu mi-am luat de mâncare în drum spre restaurant.

Am văzut oameni tupeiști, de parcă ei îmi plăteau consumația sau chelneri șmecherași, carismatici și joviali în fața cărora ma simțeam dator de bacșiș mare chiar dacă îmi luasem doar o cafea.

În această seară am dat peste Chelnerul-Terminator .

Am ajuns la masă, l-am salutat, i-am mulțumit în avans pentru munca ce o va presta și a început fiesta.

Domnul ăsta cu un fizic rubensian și un roșu sovietic în obraji era de neoprit. Incredibil!

Îl voi numi „chelnerul-problemă”.

Genul ăsta de chelner este atât de amabil încât face tot posibilul să pleci patruped de la masă.

Chiar insistă!

Cu o agilitate greu de înțeles, urmărește atent cât bei.

Cu statistici proprii, dar exacte te va trimite lemn acasă.

E gol paharul…face plinul.

E topită gheața….pune altul.

Ești deshidratat…pune un pahar de apa lângă cel de whisky.

Esti pe-afară și ti s-a golit paharul…cu un simț paranormal vine în spate și face refill instantaneu și nesperat.

Chelneri de acest gen sunt o problema reală.

Fără să îți dai seama, transformă un eveniment festiv în ceartă cu soția.

Este la concurs cu personal-trainerul tău, cu diferența că unul toarnă alcool, celălalt dă flotări.

Când te vede că nu mai poți, îți mai toarnă un pahar de apă plată, rece, ca în maxim 5 minute să-ți mai aducă un pahar de whisky.

Femeia se va uita la el urât și amenințător la tine.

Pare plasat strategic la masa, doar cât să-i facă ei în ambiție și ție pe plac.

Daca ai inspirația la jumătatea evenimentului să-i centrezi discret un mic tips, deja face un scop din mahmureala ta.

Pare mai degrabă un prieten vechi, din vremuri apuse, care se va ocupa frenetic de alcoolizarea ta constantă.

Vei simți de parcă e angajat, doar să te facă țăndări.

Atenție maximă: eu am pățit-o în seara asta, la ultimele evenimente la care am fost și sigur o voi păți și data viitoare. 😂

Cu drag,

#marcucerneală

#şîeu…NU!

Un tânăr antreprenor, răzeș smart cu un PR genial, are o idee fabulastică şi face pe banii lui 1metru de autostradă…primul din MOLDOVA 😦 
În timp ce marketingul vinde un produs şi câştigă bani, PR-ul creează o reputaţie şi îi economiseşte.
Vezi reuşita unui om care şi-a creionat probabil cea mai tare reclamă care s-a făcut vreodată în România?
Hai să facem o reţetă: se montează un filmuleț foarte șmecher care va include următoarele:
– Puţină ironie.
– Dulce grai moldovenesc.
– Revelion, Bobotează, Mica Unire, comparaţia cu China.
– Statistica sumbră, dar grăitoare a neputinţei unei întregi naţiuni, NU a statului român (că nu statul apasă pe accelerație): peste 60.000 de morţi în accidente rutiere.
– Un drum Suceava-Bucuresti dus, cu îndărăt pe Brăila – Galaţi – Vaslui – Iaşi.
– Stresul antreprenorilor, mulşi de statul român pe 25 ale lunii şi revelaţia răzeşului că suntem luaţi de proşti.
– Portul Bucovinei şi jocul Ursului (p-asta nu am înţeles-o…).
… şi vom face o campanie pe 15 martie la ora 15, 15minute de trândăveală.
Băi e ok, scopul pur al manifestului este unul lăudabil – omul pune pe masă o problemă care ne doare pe toţi – lipsa infrastructurii, dar nu pot să nu subliniez următoarele aspecte:
– Subiectul campaniei este să oprești munca pentru 15 minute, adică 15 minute vom face ce face ţara asta de aproape 30 DE ANI: NIMIC!!!
Păi la asta ne pricepem de minune. 15 minute nici nu se vor observa. La nimic suntem cei mai tari si m-aș simţi in competiţie cu PSD-ul!
– Cum se urcă un om că puiul de cioară în vârful parului şi adună adepți. Mai bine spus, cât de ușor de manipulat am devenit ca națiune în dorința de MAINSTREEM la anumite “modele de comportament”… şi aici mă întristez puţin: chiar nu mai avem în ce să credem şi spre ce sa privim. 😦
– Cum un ţăran de la Sfântul Ilie (autointitulat, nu mă certa!) deschide brusc ochii unei întregi naţiuni care se trezeşte să alerge spre progres… pe UN METRU DE AUTOSTRADĂ FRATE?!
Vreţi campanii de motivare a oamenilor? Vreţi schimbări? Vreţi infrastructură?
Puneți mâna și votați, nu stați ca beleșnitele pe gânduri nici 15minute în ziua votului.

„Dacă eşti profesor lasă elevii cu 15 minute mai mult în pauză” – şi se vor duce la o ţigară!
“Dacă eşti zidar, lasă mistria jos pentru 15 minute”  – şi se va duce la… o bere.
“Dacă eşti şofer, lasă maşina 15 minute pe avarie”… oricum faci asta de câte ori ţi se scoală să-ţi cumperi eugenii.
“Dacă vrei să pleci din România mai stai 15 minute”… aici sunt de acord! Mai stai 15 minute şi gândeşte-te că tu pleci şi noi rămânem cu mizeria. Hai, te rog, mai stai 15 minute lângă mine şi ajută-mă să demonstrăm că românii înseamnă mai mult decât un popor de imigranţi. 😦
Dacă astăzi, 15 martie la ora 15 reuşesc să fac o factură în 15 minute voi fi foarte fericit pentru că mănânc eu, statul şi angajatorul meu. În acelaşi timp un client va putea produce cu echipamentele vândute de mine alţi bani din care va mânca el şi din nou statul român!
Hai să-ţi spune fratele cum stă treaba: v-a dresat frumos băiatu’… şi cu asta chiar nu pot fi de acord!

UPDATE:

În ziua protestului #șîeu, PSD anunță începerea lucrărilor la Autostrada Moldova si va rog dati click AICI pentru rezumat 🙂

 

Semințe de dovleac

Ultimele amintiri se risipesc cu fiecare an ce trece.

Pur și simplu uit.

Nu am idee dacă e natural sau am mintea scurtă, însă o ceață grea se lasă peste ce a fost copilăria.

Spre toamnă răsăreau din porumb dovleci mari cu coaja tare de culoare portocalie sau verde închis.

Îi împingeam ca Sisif până la prima buturugă și bunicul mi-i găurea cu cuțitul. În mâna lui păreau de jucărie…

Înainte de toate pe o tava metalică erau scoase semințele.

Din silueta dovleacului rotund apărea un chip răutăcios cu dinți ascuțiți și ochii mari ce luminau imediat cum se lăsa întunericul și aprindeam lumânarea.

Semințele erau uscate la soare și bunica le risipea dulceața cu un praf de sare înainte de a fi băgate în cuptor.

Bucătăria se umplea de un miros de plăcintă de dovleac, combinat cu mirosul prafului de sare ars.

…încă simt acel miros după 20 de ani.

Cu tava încă încinsă încercam să iau pe furiș semințe fierbinți.

Proaspete aveau un gust aparte.

Coaja deshidratată se spărgea într-un sunet infernal și miezul călduț se topea lăsând o aromă dulce.

Limba începea să mă usture si simțeam sarea pe buze.

Am mai cumpărat semințe de dovleac în timp ce îmi căutam copilăria în fiecare pungă.

Încă o fac.

Deschid punga și mirosul lor mă duce pentru câteva secunde în filmul meu: de fiecare dată aceeași imagine își face apariția – sunt la bunici. Bunicul sparge dovleacul, bunica îmi coace semințele, mirosul lor se joacă din nou cu mintea ea .

Mirajul pungii cu seminte de dovleac se termină brusc: bunicii nu mai sunt de mult, nici semințele din pungă nu au gustul pe care îl căutam…am aproape 29 de ani si toate par că au fost odată.

Cu drag,

#marcucerneală

Moș nicio laie

Stau în bancă, e ultima oră și dau din picioare…se pare ca e obicei din copilarie la mine acest tic nervos.
Se sună la ultima oră și rup ușa. Odată ajuns acasă iau toată încălțămintea pe care o găsesc, inclusiv cizmele cu care nu am văzut-o încălțată pe mama niciodată.
Crema maro si neagră, cârpă umedă, cârpă uscată și lustruiesc până la ora 16 cand vor veni ai mei acasa.
Timpul trece greu, temele merg și mai greu. Ochii sunt numai pe geam. Anul asta mi-am propus sa-l văd pe Moșu’.

E seară și după atâta așteptare îmi propun să-l văd din pat – el nu știe că special am pus încălțămintea la mine în cameră.
Sunt puțin supărat că nu am fost lăsat să pun toate perechile, dar mi se explică frumos că moșul va trebui să mai ajungă și la alți copii și dacă mi-ar umple mie toate ghetutele alți copii nu vor avea ce să mai primească.
Nu-mi convine, dar accept dezaprobator explicația…

Așteptarea se transformă în oboseală si pleoapele grele cad peste ochii ațintiți la ghete.
Am adormit…
E dimineață și privirea cade direct pe ghetutele din care se vede silueta zvelta a unei nuieluse. Hmm, arogant Mosu’.

Mă apropii și încălțămintea este neîncăpătoare pentru dulciurile primite. Mama și tata au primit mai puțin, ei an de an sunt mai puțin cuminți ca mine – pare logică proporționalitatea cadourilor!
Sunt recunoscător pentru ce mi-a adus, dar dezamăgit pentru al nu știu câtelea an la rând că nu l-am văzut.

Mama îmi explică din nou că momentul în care il voi vedea va fi ziua în care magia se va risipi pentru totdeauna….Mai târziu aveam să înțeleg EXACT ce imi spunea! 😦
Ajungeam la școală bucuros și aveam sa împart cu alți colegi această bucurie, dar fără a vocifera prea tare pe subiect pentru că: „moșul din păcate nu are timp să ajungă la toți copii și nu e frumos să te lauzi cu ce ai primit tu…”.
Acest „nu e frumos să te lauzi” cred ca a fost si motivul postării: unu la mâna pentru că pe Moșu’ îl doare fix în cur de scrisorile care i se adresează pe Facebook și doi, pentru că a devenit un clișeu prost să pozezi portocale în galoși.

…bine că nu se simte si mirosul lor!

Demontat, vândut, comercial și material, Moș Nicolaie este mai nou doar prietenul celor care au Facebook – „bogătașii de Decembrie”

PS: sunt cutii de închiriat de iPhone X, merită efortul pentru o poza reușită.

Cu drag,

#marcucerneala

Te-ai nascut de ziua noastra!

E ziua ta din nou şi conform obiceiului facem o mică retrospectivă:

• Anul trecut îţi spuneam că te-am golit de conţinut… anul ăsta a fost mai rău, dar am planuri cu tine – vei fi mare… într-o zi!
• Tot anul trecut îţi spuneam că zilele sunt scurte – la un an distanţă îţi spun că a devenit dramatic. Suntem atat de neputincioşi în faţa timpului, iar încheieturile ce poartă ceasuri pe tot Pământul sunt martorele îmbătrânirii noastre înaintea oricărui fir alb din cap.
• An de an îţi spun de Colectiv: simt că îl vom uita dacă nu-l amintim mai des şi NU trebuie! Pe cât am fost de mândru să văd lumea în stradă dărâmând Guvernul în numele dreptăţii, pe atât de scârbă îmi e să văd cum trec anii fără să găsim vinovaţi- mai rău, suntem la fel. Doar norocul sau Dumnezeu ne scapă de încă un Colectiv, zi de zi.
• Anul trecut eram dezamăgit de Guvernare, acum îţi spun că nici nu vreau să mă gândesc. Este din ce în ce mai rău… nu vreau să te încarc, dar suntem din ce în ce mai departe de normalitate, de Europa, de viitor.

E an de centenar şi îţi mărturisesc: te-am creat de 1 Decembrie din dorinţa de a lăsa ceva în urmă. Nu am reuşit să fie ceva notabil, nici măcar mediocru, dar vei fi o pagină în indexul internetului pentru totdeauna. O semnătură proprie, românească, un colaj de bucurii şi supărări, dorinţe şi frustrări.

Pământ, miros de iarbă proaspăt cosită, tricolor, idei multe (şi nu toate sănătoase), realitate cotidiană… din asta eşti zămislit.
Dacă pentru o singură clipă uiţi mirosul de iod din coaja de nuc, mirosul de mâl din pietrişurile râului Prahova, locurile prin care am umblat, oamenii pe care i-am iubit – şi nu i-am uitat nici în gând, vinul din strugurii Căpşunică, praful de pe uliţi, fumul lemnului din sobă, pâinea prăjită pe plită… înseamnă că a fost ultima clipă a vieţii tale. Ultima clipă a vieţii mele.

La multi ani amice!
Cu drag,

#marcucerneală

Protesteaza Diaspora?

Nu plec din ţară şi nici nu am dezbătut prea tare acest subiect, deşi în unele ţări pot să jur că am văzut câini cu covrigi în coadă.
Nu am fost de acord cu #muiePSD pentru că aceasta #muie a fost împărţită de PSD cu toţi alegătorii (7.052.966), care şi-au exprimat în mod liber opţiunea politică… dacă eram mai mulţi care votau poate nu se împărţeau #mui ci se cuantificau rezultate.
Deci, draga cetăţean din Diaspora – erai plecat!

Ok, erai plecat, dar faci parte dintr-un număr de 5.846.336 cetăţeni plecaţi, din care au votat doar ~104.000… vezi problema???

Pe 10 August se anunţa un meeting de amploare în care predominanţi se spune că vor fi cetăţenii din Diaspora.

Nu a plecat nimeni aici de bine ce-i era şi au trimis acasă în 2017 4,9 miliarde de dolari.
Nu au rămas copii singuri fără motiv.
Nu se usucă chiar degeaba pe pământ străin atâţia părinţi de dor şi grijă. Dar au plecat! Sunt plecaţi la deciziile importante din ţară, la schimbările politice, la problemele ţării!
Dar… la ce eşti acum interesat de ţara asta dacă oricum pleci din nou?

Ne-ai lăsat aici singuri şi singuri trebuie să rezolvăm.
Crezi că ne vei rezolva problemele? Chiar crezi că tu reprezinţi schimbarea?
Da?
Ok, întoarce-te în ţară!

1. Vino cu gândirea pro-europeana, cu respectul pentru lege, cu mentalitatea de om muncitor.
2. Vino lângă mine şi fă-ţi afaceri pe pământul tău unde să-ţi angajezi români cu care împărţi acelaşi sânge şi aşa veţi împărţi şi o pâine.
3. Vino cu stimă şi respectul pentru lege şi oamenii ce o reprezintă în teritoriu fără a scoate sută de euro când te ia radarul.
4. Vino cu copii tăi din sisteme de învăţământ europene şi deschide şcoli în care copii românilor să înveţe ce ştie acum copilul tău.
5. Vino cu cheful de muncă pe care îl ai acolo şi cu priceperea ta să sudezi o ţeavă în ţara ta, să ai grijă de bătrânii noştri, să vindeci românii noştri, să plantezi în pământ românesc şi să culegi tot din el.
6. Vino să vinzi tu ţărilor care te-au chinuit şi fă-i clienţii noştri. Fă-i să bată la poarta ţării noastre să cumpere tot ce ei exportau prin mâinile tale bătătorite.
7. Vino aici cu prietenii tăi străini să-i plimbi prin Carpaţi, să-i scalzi în Marea Neagră, să mănânce un peşte de Dunăre sau o mămăligă din Bărăgan şi fă-i să lase aici banii de cazări şi concedii.
8. Adu-ţi maşină în ţară şi cumpără carburant românesc, plăteşte taxe aici şi blochează Bucureştiul că nu ai drumuri şi infrastructură.De frica ta, de rușinea ta poate vor face.
9. Adu-ţi aportul cu tot ce ai învăţat în afara României, adu-ne ideile lor, tehnică, tehnologia, know how-ul lor şi construieşte aici tot ce iese din mâinile tale pricepute.
10. Munceşte în restaurantele noastre şi încântă-ne simţurile cu mâncăruri pe care nu visăm să le mâncăm aici şi pe care le faci prin alte ţări.
11. Fă un Silicon Valley de Buzău, unul de Harghita, unul de Focşani şi unul de Mehedinţi şi fă-ne un reper pe harta IT-istilor de talie mondială.
12. Hai la un pahar de vin pelin să-mi spui ce planuri ai de viitor în țara ta şi lasă mă cu prosecco, lambrusco şi mizeria aia de Aperol Spritz.
13. Hai în țară noastră unde încă suntem în siguranţă şi nu mai sta cu inima cât un purice la atentatele din ţări străine.

Te chem într-un moment de exod în care după Siria cred că avem cei mai mulţi emigranţi… aici e pace încă, tu de ce tot pleci?

… nu vii că e greu? Că nu mai e nimic de făcut aici? Că e viaţa grea? Că te stârnește corupția?
Eu aici trăiesc, noi aici muncim!

Pentru mine aici e România.
În mişcarea asta browniană ne trezim zi de zi şi crede-mă că mulţi se trezesc cu ochii spre occident, dar au ţara asta adânc înfiptă în suflet.

Dacă eşti creștin,  te uiţi spre est când te închini, deci priveşti mereu spre casă din orice țară occidentala esti.

(Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. – Matei II, 2)

Vii pe 10august să schimbi ceva şi pe urmă pleci din nou?
Orice lucru pe jumătate făcut e neterminat şi nu ai demonstrat nimic…
Pe scurt, dai cu piatra si pe urma fugi.

Cu stimă,
#marcucerneala

„La revedere domnu’ prim-ministru, mergem mai departe. Este ţara în care nimic, niciodată nu se termină!!!”

Era sfârşitul lui 2002 când eram setat pe 2 lucruri: să ascult paraziţii pe ascuns la casetofonul primit cadou de la Iepuraş (la pachet cu o casetă 3 Sud Est) şi să joc Counter Strike la primul Internet Caffe din satul în care am crescut: 4 calculatoare legate doar în reţea – nici urmă de internet.Se asculta pe Winamp obsesiv albumul Irefutabil şi se bea bere la piciorul mesei cu gândul morbid că vor veni părinţii şi ne vor sălta de la sală în şuturi şi în faţa tuturor. Una din melodii era (continut explicit, eu te-am avertizat!):

şi ascultând-o acum îmi dau seama că după 16 ani e mai actuală ca oricând.

„ştim deja cazuri de corupţie din
Senat, guvern, armată şi poliţie
Oare nimeni, n-a dat atenţie în atâţia ani?
Sau aveţi plăcerea să fiţi duşi de cleptomani?”

Cam asta era în incipit. Ai putea spune că ROMÂNIA se zbate în imponderabilitate.
Imponderabilitatea este starea în care nu simți efectele greutății, deși greutatea există în continuare.

După 16 ani e cam la fel: ştim cazurile, dar cine să le rezolve? Tot ai lor?
Referitor la plăcerea de a fi conduşi de cleptomani, s-a votat PSD: oamenii sunt fix la fel de proşti ca-n 2000 când îl alegeau fix pe „ne-a Nelu” – nu ştiu dacă e întâmplător, dar prea mare potrivirea.

„… N-AM HABAR DOMNU’ PRIM-MINISTRU
DA SPUNE TU! DACĂ NU SE FURĂ
CUM V-AŢI RIDICAT VILE DIN
SALARIU DE 1000 DE PARAI PE LUNĂ
SUNĂ CUNOSCUT! VĂ P*SATI PE NOI CONTINUU
IA ZI! FII-TU’ SE BUCURĂ LA ALOCAŢIE CA FI-MIU?
NU CRED! ÎN MULTE ŢĂRI ŢI-AI DUS FAMILIA PE BANII NOŞTRI
IAR NOI CA PROŞTII, PLÂNGEM DUPĂ FOŞTI… ERA ALTCEVA
ERAU CU MAI MULT BUN SIMŢ CEI DINAINTEA TA”

Hm, iar sună cunoscut.
Practic 16 ani de evoluţie se vor traduce prin trecerea de la telefoanele cu taste la cele touch screen pentru că scena politică are aceeaşi actori (doar puţin mai graşi, mai cărunţi şi mai bătrâni), iar metehnele sunt nemuritoare: eternizarea la putere prin toate metodele.

Trendul devalizării, furtului şi degradarea ţării este unul ascendent, ascuns doar de ANTENE, REALITATEA, discursurile haotice ale Olgutei Vasilescu şi falsa creştere economică cu care se îmbată toţi proştii – bazată STRICT PE CONSUM.

Recensământul din 2002 evidenţia o populaţie de 21.69 milioane locuitori, iar în 2017 aveam 19,63milioane.
Declinul evident al populaţiei sare în faţă ca pumnul în ochi pentru că natalitatea în stresul datoriilor şi incertitudinea viitorului în această ţară a ajuns morbidă, iar migraţia românilor a devenit una firească după ce s-a ales iar PSD-ul.

Motivul este simplu şi îl citim din radiografia acestei ţări: în următorii 8 ani nu se va face nimic şi e mai uşor să înveţi germană sau engleză prin alte ţări decât să priveşti cum 4 ani de PSD îţi duce ţara în penibil şi încă 4 după ei, cei aleşi vor trage doar să o redreseze: PROGRES – 0!

Decesul lui Andrei Gheorghe din aceasta dimineaţă  – mi-a trezit amintirea unor concluzii IREFUTABILE din finalul colaborării lui cu PARAZIŢII:

„România e cea mai bună idee care s-a întâmplat vreodată românilor!
La revedere domnu’ prim-ministru, mergem mai departe.
Este ţara în care nimic, niciodată nu se termină!!!”

 

Cu stima,
#marcucerneala

Chestiile interesante vin de unde nu te astepti

Îți spuneam că am simțit în ziua când am împlinit 28 că ceva nu va mai fi la fel.
Am acționat în consecință și mi-am fixat capricii. Majoritatea vor fi pentru mine și pentru minte.
În prima zi de 28 de ani m-am hotărât că duminică să fie zi de citit.
Citeam zilnic, dar conținutul nu atingea unde voiam. Mai rău era că nu cultivam spiritul.
Geopolitică, câteva site-uri cu tehnologie, cărți pasagere, pe Tolontan și CTP, Mândruţă și cam orice articol care îmi întărește aversiunea față de PSD.
(Paștele mă-sii de țară cum s-a dus ea ca mielul la tăiere la vot și tot lozul prost l-a tras…).
Și așa am început cu „literatură de duzină ” (cum o numesc părinții mei). Amoruri siropoase mai mult sau mai puțin împlinite de Jojo Moyes sau Musso, povești scârboase de Bruckner, thriller ieftin de Paula Hawkins… aveam senzația că mai mult pierd timpul.
Dar în orice hobby sau scop contează stăruința!
În plus orice carte citită are să dezvolte un gând sănătos cândva, sau unul mai puțin tâmpit… sper!
Am pus mâna pe Grigore Băjenaru cu Bună dimineața băieții și Cişmigiu&Comp, a urmat Drumeș cu al lui Elev Dima dintr-a șaptea și brusc s-a trezit în mine un patriotism literar.
Chiar avem literatură sănătoasă care se ca… scă pe toate Bestseller-urile astea cu rating săltat de advertising şi marketingul editurilor.
După aceste două cărți chiar simțeam că citeam și am deprins sentimente de frustrare când nu am reușit să termin cartea.
Mi-am adus aminte de Ileana Vulpescu: „Noi, doamna doctor, când o să murim” împrumutată de mama. Nu-i citisem decât 20-30 de pagini și mă plictisise groaznic pentru că… nu eram pregătit (cred).
Am cumpărat rapid 2 volume cu gândul să îmi resuscitez părerea și mă trezesc în mână cu „De-amor, de-amar, de inimă albastră” și cartea asta mi-a dat shut down.
Duminica ce-a trecut încă îmi reveneam în simțiri după un șpriț pe la Beraria H care s-a prelungit până la 5 dimineaţa (deh, cu oameni faini timpul e un detaliu) și m-am blocat în cele 406 pagini.
Am data gata 350 și jur că nu aș putea să aleg un citat anume din cartea asta. Ar fi nedrept față de geniul autoarei, de realitatea originilor mele de la ţară, de rânduri în care m-am regăsit sau altele pe care le dezaprobam doar pentru că erau prea adevărate, iar adevarul citit pe alte buze doare și mai tare.
M-am culcat pe la ora 23 și pe la ora 2 m-am trezit visând din carte.
Nu am mai adormit până la 4.
Adormeam și iar visam din carte. Asociam cartea cu realitățile mele cotidiene și ieșeau nişte vise de simţeam că-mi fierbe creierul. M-am trezit mai obosit ca după șpriț și la fel de mahmur…
28 de ani și e prima oară când o carte mă seacă de vlagă, îmi stoarce rațiunea și imaginația.
Nu cred că am să aștept duminica viitoare pentru a mă apuca de ” Arta conversației” și nu vreau să o termin înainte de a cumpăra încă 2 cărți ale autoarei…
Nu am să fac recenzii pentru că odată trecută o carte prin filtrele proprii o morfoleşti cu defectele tale și mai ales cu nemernicia și ignoranța propriei persoane.
În loc să ţi-o recomand ție, trebuie să îmi fac mea culpa pentru 28 de ani de ignoranță pe tema literaturii române.
Cu stimă,
#marcucerneală

Se termină…

Nu știu cum ți-ai fixat tu copilăria, dar îți spun cu mâna pe inimă că am sărbătorit 1iunie anul trecut.
Erau 27 de ani și am simțit-o ca în urmă cu 20 când am primit de la ai mei rachete de badminton.
Azi simt că am terminat-o.
Pentru că așa vreau sau așa mă vrea contextul actual.
Dacă ma uit în spate în timpul copilăriei am terminat ceva școală, am învățat niște chestii, m-am căsătorit, am pictat pereții propriului cămin…deci a fost o copilărie interesantă. Plină.
Ce se schimba la 28?
E paradoxal că eu mă văd la fel și cei din jurul meu vor ceva putin diferit – culmea, tot de la mine!
…fuckers!
Nu mă adaptez complet în toată treaba: bun avem sotii, facturi, nevoi, unii copii…Dar de ce nu mai facem grătar în curtea mea cu vinul lui tata și toți grămadă in sufrageria casei in care am copilărit?
…fuckers!
Sunt corectat constant că locul unde am copilărit și casa în care am crescut a fost înlocuită cu casa mea unde trăiesc acum, dar după 2 ani nu pot merge cu ochii închiși la mine in apartament… în casa părinților am stat in  aproape 3 ani o singura noapte și jur că ajung legat la ochi în orice punct.
Pfff…Îți dau la schimb acum patul de Ikea pe cel din camera mea de la țară cu dormeza cu arcuri.
Doamne ce somn ar fi tras Procust in el…
Get over it!
Cât de repede am crescut…eram preocupat ce-o zice mama ca am ajuns acasă târziu, acum înjur PSD pentru Robor.
Într-un pahar de scotch afumat se consumă acum toate amintirile si sare turbată concluzia: buoy, e 20unuOpt: nu ai să o mai arzi pierdut c-an „Lost”.
Dimineață am să mă trezesc gândind că nu am cum sa mai trag de timp. Chiar trebuie să schimb tot.
Mă simt ca Leonidas în Sparta, cu amendamentul ca finalul va fi chiar glorios: nu voi fi amintit ca un pierzator curajos – ci un Xeres care construieste ceva măreț cu un singur soldat: soția mea!

Cu stima,
#marcucerneala

Mazilirea publică a unui doctor

Un scandal cu iz de bârfă ieftină tronează de 2 zile la TV şi în gazetele locale fără rating.
Concret: un medic de la UPU Băicoi REFUZĂ internarea unei femei bătrâne în discuţia cu aparţinătoarea acesteia – videclip aici!
Ai văzut videoclipul şi concluzia este clară: o doctoriţă nesimţită ţipă la o doamnă care îi vorbeşte frumos. Mai mult nesimţita este şi isterică şi mai ales arogantă.

În spatele acestui videoclip însă este o poveste mai amplă NESPUSĂ de nicio sursă de ştiri, nespusă de videoclipul care deja ţi-a format părerea:

1. Aparţinătoarea alerga de 4 zile cu o doamnă în vârstă (baba în argou) să o interneze fără să fi trecut măcar pe la doctorul de familie.
2. Înainte de circul de la UPU Băicoi doamna a fost refuzată (cu acte) de UPU a spitalului Judeţean PLOIEŞTI.  Domniţă dragă, acolo de ce nu ai filmat cum te-au tirat pe uşă şi de ce nu ai făcut circ?
3. “Doamnă, ştiţi care e treaba? Eu ies din tură mâine la ora 8… dacă mai îmi vin 20 ca dvs”…
   Medicul Marta Coman atrage corect atenţia că pacienta trebuia dusă la medicul de familie şi că nu poate interna orice ameţit ipohondru pe motive cunoscute de toată lumea: nu sunt locuri, nu toţi sunt urgenţe şi românii sunt prea idioţi că nu înţeleg ce înseamnă URGENŢĂ!!!!
4. Medicul refuză internarea că NU vrea – fără MOTIV! Stai… fără motiv?

Doamna aparţinător venise cu baba la purtător de la UPU PLOIEŞTI care refuzase deja să o interneze şi avea acte în acest sens. Dr. Coman spune CLAR şi răspicat că NU spitalul Judeţean Ploieşti hotărăşte internarea la Băicoi, ci dumneaei” aici eu hotărăsc, nu Ploieştiul peste mine cum nici eu peste ei”! – ataţia ani de studiu si de experientă cred că ii dictau destul de clar cine e urgenţă si cine caută să scape de babe din gospodărie pe termen scurt si mediu.
E LOGIC DREACU: fiecare îşi ştie bucătăria– că NU era urgenţă, că NU era de internat, că NU luase tratamentul recomandat pe reţetă că nici Băicoiul nu e staţiune sau hotel.

5. „Retur internare BĂICOI” din data de 2 ianuarie: aparţinătoarei cu Baba la pachet i-a luat 4 zile să ajungă de la UPU Ploieşti la Băicoi (că doar era mare urgenţă!).

6. IMPERATIVUL VREAU&” Mă întorc cu poliţia, vă fac plângere”…e ameninţare boss!
Eu vin la tine la birou prietene unde ai ordinea, logică, planificarea ta şi bat din picioare lângă tine: VREAU PARAFĂ ACUM, VREAU, VREAU… şi te mai şi ameninţ.
Dr. Coman a refuzat parafarea pe un act care deja fusese semnat de UPU PLOIEŞTI în care se REFUZASE internarea!!!

7. Reacţia doctorului: aici a greşit şi asta a costat-o liniştea şi i-a adus oprobriul public.
A ţipat, a trântit, a rupt foaia, dar în spatele reacţiei sunt nişte explicaţii pe care doctorul Coman nu le-a dat/nu le va da pentru că adevărul prin ochii ei nu ar face decât să pună paie pe foc: oamenii nu vor adevăr ci VOR să dea în toţi doctorii prin scandalul doctorului Coman.
Asta face şi mass-media şi orice gazetă de latrina judeţeană, Raed Arafat şi absolut toţi oamenii care au jignit-o direct prin mesaje pe Facebook şi indirect prin comentarii la toate postările.

Vrei adevăr şi să critici?

În acest caz aveai nevoie de o filmare care începea pe 2 ianuarie la UPU PLOIEŞTI, continuă de când intră în spital pe uşa doctorului Coman şi se termină când a vrut aparţinătoarea babei.

Vrei şi mai mult adevăr?

Cât timp baba nu era senilă sau nedeplasabila de ce nu era în cabinet? Dr. Coman trebuia să dea afară din start pe reporterul-amator de ocazie şi să discute doar cu baba!!!

Ăsta e adevăr curat!

Concluzie?
Ai văzut ce a vrut doamna cu baba şi ce ţi-au prezentat 3-5 gazete locale de căcat.
Doctorul Coman este cel mai bun cal de bătaie zilele acestea între opinia publică şi doctorii din România.

Ce ai făcut?

Ai zis “fir-ar a dreacu, că e plătită din banii mei să facă spume la gură şi să refuze să ajute oamenii”!!!
Ai înjurat-o, ai postat comentarii ameninţătoare şi ţi-ai bătut joc de peste 25 de ani de şcoală ai doctorului Coman!

Toţi au dreptate: dr. Coman este o prosta, o dobitoacă şi o cretină – că nu a plecat într-o ţară în care pacienţii au conştiinţa urgenţei şi unde aparţinători d-ăştia şmecheri sunt daţi afară de paza spitalului.

PS: spre deosebire de tăcerea decentă a dnei. dr. Marta Coman eu chiar pot să te injur şi să iti spun cat de prost eşti cum ai fost manipulat finuţ cu ce au vrut alţii să vezi…pentru că e blogul meu si pentru că nu am 25 de ani de scoală ca domnia sa!

Cu stimă,

#marcucerneală

15 minute

Am numai 15 minute să îți scriu înainte ca aniversarea ta să se fi încheiat . 

Nu te-am uitat. Nici macar in gand, dar anul asta m-am pus înaintea ta pe toate planurile.

Eu te-am făcut. Eu te omor.

Anul asta a fost ciudat pentru  mine și am adunat multe goluri.

Te-am golit și pe tine: de rânduri, de cuvinte, de sens și postări. 

Așa am vrut.
Am scris zilnic: pe ciornă,  în gând. Aș putea să te umplu până la refuz, dar vezi tu că ceasul se învârte de la an la an mai rapid. Nu mai am timp de noi pentru că nu mai am timp de mine.

În 2017 zilele sunt foarte scurte și îmi e mai frică de 2018. Mă trezesc și până să înțeleg ce se întâmplă e deja noapte.

Pun capul pe perna și mai scriu în gând câteva rânduri cu promisiunea că mâine vor ajunge la cei ce ne citesc prin tine.

Sunt epuizat. Adorm.
Îți spuneam anul trecut că cei din COLECTIV au murit degeaba? La un an diferență te anunț cu regret același lucru.

Britanicii au votat Brexit, dar lașitatea tipic englezească nici până acum nu i-a determinat să se rupă de europa. De un an tot negociază ieșirea…pare ca regretă amarnic.

Bucureștenii votau pe FiiRea capu_la capitală: ăștia nu regretă, ci le vine să urle!

Anul trecut aveam un guvern tehnocrat și eram in prag de alegeri. Îți spuneam că imi e frică de ce va vota țara asta.
Acum nu imi mai este frică pentru că o trăiesc zi de zi. Chiar au votat PSD Suflete…chiar au votat PSD nătărăii.

Anul asta l-am început pe la Victoriei, în stradă urlând să ia mâna de pe Justiție…îl încheiem la fel Suflete!
Leul e cea mai amărâtă pisică și se devalorizează pe zi ce trece.
Oul a devenit lux și în curând cred că îl vom cota la Bursă.
Zilnic începem ziua cu ochii pe nenorociții ăștia să știm dacă mergem acasă sau în Piața Victoriei sa le ținem piept.
…au votat PSD Suflete.

Hai că iar nu vreau să te supăr de ziua ta.
Sunt aici să-ți reamintesc de ce ești născut pe 1 Decembrie.
Ești Român, esti Dac, ești creștin, ești Brâncoveanu, ești Eminescu.
Te rog sa nu te abati de la asta și te rog să nu mă lași nici pe mine.

Hai să-ți spună fratele cum stă treaba…am pus suflet în tine cu grămada!!!

Vezi?
Îți spuneam că am 15 minute. D-asta te urăsc:cu tine timpul trece altfel. Le-am depășit.

Trick or treat, pui de dac?

…ziua începe la ora 6:30.

Nu pun ceasul,  e vârsta la care nici nu înțeleg de ce sună un ceas.

Ma culc cu asta în gând. Pur și simplu mă trezesc fără  un stimul exterior.

„Mai stai puțin” îmi  spune mama…

Totul e planificat de cu seară. 

Ciorapii de lână, fularul la gât și bocancii îmblaniti  sunt obligatorii pentru a ieși pe poartă. 

O față de pernă din bumbac alb cu un șnur cusut ca o toartă  e așezată  pe birou – „traista”. 

Să nu o uit!

„Pa mamă, trebuie să plec! Ma strigă niște  copii!”
Ies pe poartă și suntem destui.

O mica repetiție înainte de prima casă și  totul este în regulă!

Deschid poarta, nu este niciun câine și intru atent.

În spatele meu o turmă de copii încep să cânte nesincronizat.

Așa este la primele case.

Mereu avem emoții.
…Miroase a fum  de lemn uscat, a cozonac, miroase a coaja de lămâie.

Imi iese abur din gură!

Ne întâlnim și cu alte grupuri.

Ei au fost mai harnici.

Nu contează, pentru că din fiecare ușă care se deschide în față  iese o persoană voioasă.

Traista  se umple rapid: mere, nuci, mandarine, bomboane poleite , colaci calzi.

Am mers peste 2km, greutatea plasei  mă răpune. 

Ma întorc  acasă. 

Sunt frânt!

De câțiva ani nu ii mai văd . An de an cumpăr o pungă de covrigi.

Îi astept pentru că vreau să îi aud. Auzindu-i închid ochii: sunt iar copil.

„Hai, joaca-te cu mine puțin”!

Trick  or treat?
Nu amice,Buna dimineata la Moș Ajun…

Probabil cel mai vechi colind unde personajele nu sunt vrăjitoare, scheleti, mortaciuni…ci simpli”urători”!
E mai palpitant pe americănește, deghizați în „Cur-cu-duș”?

Avem nevoie sa fim speriați?De Halloween?

Eu din ziua in care a câștigat PSD alegerile am chiar îngrozit…

 Cu stimă, 

#marcucerneală

Copilul si durerea -last part-

Pe stradă, la nunți sau cumetrii, la grătare sau în piață te vei întâlni cu persoane mai mult sau mai puțin apropiate care au o singură grijă: “când faceți și voi un copil?”, “pai sunteti căsătoriți și nu aveți copil?!”etc.
(Merci boss, sunt bine sănătos, femeia la fel…prostule!)

Nu mai zic de cei care au din întâmplare copil și brusc se trezesc fanatici pe idee, vorbind de sus pe tema asta…mai taci dreacu și tu!

Personal aș răspunde cu o întrebare: „s-au terminat serialele turcești si nu mai ai ce comenta boss?”…dar prefer să răspund ironic „Când o da Dumnezeu”. 

Știi că în gând te-am facut tâmpit și cretin… pentru că ești prost?

Dacă suntem apropiati de vârstă și ai citit, ia-ți părinții la o discuție si explică-le cât pot fi de idioți întrebând așa ceva. 

O întrebare aparent inofensivă din spirit de conversație poate cântări mult.

Sunt mulți care vor și nu pot, mulți care pot dar amână asumat, mulți care nu pot și o iau razna încercând, mai mulți care dupa diverse evenimente nici nu mai vor, nici nu mai pot, nici nu mai trăiesc.

Explică-le părinților tăi proști și mătuşilor tale cretine că țara asta e mai preocupată de cei care se F%t in c&r decât de cei care rotunjesc statisticile natalității eșuate din motive de multe ori simple, dar total necunoscute.

Explică-le calm că în 2017 se prescriu teste amănunțite abia dupa 2-3 copii pierduți, că sănătatea e de cele mai multe ori un bussiness, că sunt omorâţi copii cu zile dinainte să le bată inima prima oară.

În ultimul an am văzut femei care au fost atât de proaste încât după 5 luni când luau forma Kinder-ului au înțeles că nu de la shaworma le crește burtă.

Totodată, am întâlnit oameni care și-au injectat tot felul de nenorociri să poată face copii sau în disperarea lor au luat calea preoților cu har.

Cunosc cupluri care înfiind un copil au adus printre noi o fărâmă de umanitate.

Știu oameni la care a venit barza la 9luni după o perioadă ploioasă și oameni care au cheltuit zeci de mii de euro pentru visul ăsta. 

Ce nu am înteles niciodată?

Femeile care au facut avorturi…”nici animalele nu-și omoară puii frate.”

Ia reflectă: „poti decide TU cine respira, cine iubește, cine moare sau cine NU?!”

Pe final te sfătuiesc să te informezi, să citești, să găsești un doctor de încredere, sa elimini orice variabilă făcând toate analizele, să întrebi și mai ales sa nu ignori!

PACE! 

Copilul și durerea -part II-

A fost 1 iunie….”cine are copii să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească!

A fost expusă în prima parte  cauza primordială pentru eșecul natalității în Romania…prostia!
În această postare trecem la următorul nivel: cei afectați direct de ea și dornici să facă un copil într-o țară care moare pe mâna ei.
Ei vor sa aducă o viață peste multiple cadavre: sistemul medical, deciziile politice morbide, manifestații cu popi în frunte, într-o țară care se sinucide de 27 de ani.
Ei sunt cei care plătesc pensiile, protestează la -5 grade scîrbiți de corupția roșie, cotizează TVA la stat pentru o țară care se sinucide constant.
Cum oare FIX EI sunt înnecaţi într-o mare de ignoranță din partea tuturor celor care ar putea să îi salveze de la drame emoționale pe care le vor avea probabil pe viață?
Netul este plin de povești usturătoare ale femeilor care odată cu sarcinile au pierdut o parte din ele.
Prea multe povești, crede-mă!
La antipod, bărbații nu prea vorbesc despre asta. Cei mai multi își tatuează poveștile pe piele sau pe suflet.
De ce?
Pentru că ei sunt, deopotrivă, victime în filmul ăsta prost și în acelasi timp ultima redută a femeilor care nu sfârșesc cu bale la gura înnebunite de pierderea unei sarcini.
Mai explicit de atât: în trecut femeile rămâneau însărcinate și nășteau pe câmp secționând cordonul ombilical al copiilor cu secera.
Acum o statistică cutremurătoare ne pune în față o rată de eșec pentru prima sarcină de peste 62% în timp ce >20% dintre femei au avortat spontan fără ca măcar să știe.
Știi cum traduc eu asta?
Nu printr-o cifră, nici măcar printr-o statistică. Ci prin tinere-mame care nu vor mai fi cum le-ai cunoscut.
NICIODATĂ!
Se traduce printr-o familie al cărui singur scop devine ziua în care ea nu plânge și el nu bea…sau invers.
Nu ai știut?
Secolul 21 ti-a adus iPhone , Samsung , Tesla care se conduce singură , dar și punctul în care a avea un copil este un ultra-maraton pe care il vor termina din ce în ce mai puțini oameni.
Alimentație, probleme cromozomiale, trombofilia, probleme endocrinologice etc. duc la decesul emoțional al femeilor tinere, dar și decesul copiilor acolo unde selecția naturală își face treaba (unde nu, apar copii cu Down, Edwards, Tay-Sachs, Huntington, etc.)

Biserica, legile, sistemul de sănătate și politica sunt actorii cu rolul negativ ce contribuie direct la aceste drame.
Cum? Prin ignoranță!
De fapt e puțin spus pentru că se amestecă unii peste alții și uite așa găsesc popi care inițiază legi și politicieni care conduc spitale…
Lasă preoții să plimbe icoane pe stradă și legislativul să le cânte în strună pe tema “familiei traditionale” în timp ce familii tinere își vor jura din suflet că nu vor mai încerca să procreeze, dărâmaţi de sentimentul pierderii unor copii.

Evit intenționat termenul de sarcină, făt, celulă, embrion etc. pentru ca o familie care își dorește asta a pierdut UN COPIL…Indiferent de sexul, dimensiunea măsurată în microni, cât a stat în uter, timpul în care i-a batut inima sau NU!

Prietene, chiar NU exista NICIO DIFERENȚĂ între o familie care pierde un copil la 8 luni sau 5 saptamani…absolut niciuna!
Va urma si partea a III-a…promit!

Copilul si durerea -part I-

”Marșul pentru viaţă” a avut anul acesta următorul slogan: „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” . Bineînțeles, în fruntea acestor marșuri a stat o droaie de biserici.

De la Marea Schismă  din 1054 numai românii au reușit să adune ortodocși, catolicii, protestanții la un loc. 

O tocăniță românească. 

Ce mă deranjează?

FIX purtătorii de sutană sunt aleși să vorbească despre: stoparea avorturilor, interzicerea căsătoriei cu persoane de același sex și “o criză de sarcină depășită, trauma unui avort regretat, bucuria nașterii unui copil, adopția ca alternativă la avort”

Păi cu tot respectul…ce căcat știu ei despre asta?

Un manifest de ipocrizie la care au participat toti idioții – mai degrabă porniți pe homosexuali în loc să dea naștere la un brain-storming sănătos pentru consilierea tinerilor s-au gândit să plimbe pancarte în frunte cu popii și profesorii de religie care dobitocesc constant copii.

Cu banii de pancarte și mobilizare în toată țara se putea finanța o minunăție de program care avea în vedere EDUCAȚIA SEXUALĂ. 

Singurul “născut,NU făcut” a fost Iisus, restul am fost făcuți puţin…diferit! 

Educația SEXUALĂ precoce alături de părinții deschiși la minte care îi învață pe copii să-și descopere corpul și mecanismele naturii ar fi mult mai practice.

O educație sexuală de la o vârstă precoce îi va dezvolta copilului unicul instinct de a se proteja de BTS și HIV, dar mai ales să-și formeze o sexualitate-normală.(E problema ta ce înțelegi prin „normală”)

La scoală diriginţi bătrâni și profesori de biologie în etate încă le vorbesc de „cuc” și „păsărică” în loc să le dezvolte instinctele de protecție si conștientizare asupra propriului trup.

Din acest sistem tâmpit cu ore de religie alături de preoți habotnici și oameni plătiți să educe care eșuează lamentabil se nasc drame:

– Copile de 15 ani însărcinate

– Băieți de 15 ani cu HIV

– Părinți care-și terorizează fetele mai mult sau mai puțin

 virgine cu amenințarea ginecologului

-O rată alarmantă de nou-născuți abandonați de familii de căcat

– Milioane de euro scoase din abatoarele umane – cabinetele ginecologice constant vinovate de exterminare 

Ipocrizie, nepăsare, prostie, slăbiciune…etc.

Ipocrizie în sutane, la catedre, în parlament, în noi!

Atât de multă prostie concentrată într-o singură țară mă face să mă întreb mereu de ce nu am emigrat și cu toate astea vreau un copil botezat creștin ortodox cu nume românesc, născut într-un spital românesc cu ajutorul unui doctor român care va păși prima oară pe acest pământ românesc !

Va urma Part II…

Eu mă opresc…

OUG 13 a pus țara pe un butoi de pulbere. Ştii care e treaba cu ea, (sper) că ai citit şi înțeles-o corect.
Pentru că eu dormeam şi ei modificau Codul Penal #noapteaCaHoţii nu am mai putut să stau în casă.
Seara după 20:00, la Victoriei în Piață. Am făcut-o din convingere!
NU AM ascultat la TV, iar în social media am content curat și selecționat atent, așa că nu îmi spune că am fost manipulat.
Plătit?
Nu strică să amortizez motorină până la Victoriei şi șpaga portarului unei curți cu barieră… dar nu a fost cazul. Am fost din principiu. Am plecat din casă cu mintea limpede şi cu un singur scop: #ABROGARE!
Am fost cu vecinii, cu prieteni dragi, am cunoscut PSD-iști mâhniţi de propriul partid. A fost un protest civilizat… prea civilizat ca să producă efecte.
Vocea străzii: Hipsterasii de Expirat cu turul pantalonilor la genunchi si vuvuzele?
Tu ai văzut Grecii? Turcii? Sârbii sau Croații, Polonezii?
Nu mă înțelege greşit! NU trebuia violență, dar cu toată stima: mame care schimbă scutece în fața Guvernului nu ÎNTORC soarta unui popor… sau cel puţin eu nu am întâlnit acel popor.
Sângele românesc ne leagă, dar jur că nu te înţeleg cum după ce ai votat de atâtea ori pe ne-a’ Nelu şi ţi-a tras-o îți imaginezi că cei care îi bătătoresc urmele sunt diferiți. În fine, e problema ta…
Am stat acolo până la #abrogare. Am strigat „hoții”, am ridicat pancarta, am cântat imnul, am aprins lumini, m-am certat ziua cu postaci şi pupătorii de mâini PSD-iste pe Facebook…
Am fost scârbit de prezenţa veşnicului absent – Iohannis printre protestatari. Cel care ar fi trebuit să fie arbitru intră al 12-lea jucător la echipa în superioritate numerică.
Pe 11 decembrie au fost alegeri. Rezultatul lor a fost victoria PSD.
Prin vot secret, liber şi democratic avem un guvern LEGITIM. Că nu ne convine deja nu mai e problema noastră. Majoritatea decide!
Vrei democrație? Respectă-i principiile!!!
Duminică NU am mai fost la protest. EU mi-am atins scopul. Eu nu sunt Che Guevra să răstorn guverne, nici nu trăiesc în Thailanda unde lovitura de stat e un hobby.
Dacă m-aș duce în continuare aș simţi că fac jocurile opoziției – total absentă din scena politică, dar extrem de agresivă şi propagandistă din fața laptopului: pe mine o botoxata – Raluca Ţurcan sau un mucălit pentru care singura performanţă politică a fost că a pârât bine prin primărie, adică un pândar – Nicusor, nu mă vor manipula. Şi nici circul lor zilnic.
Vreţi Guvernare? Câștigaţi, nu cerşiţi.
Duminică a fost un circ de contra-manifestație la Cotroceni unde aveai senzaţia că eşti la Amara la reumatologie  sau la Covasna la cardiologie, dar nu… era un protest de care PSD s-a dezis de rușinea ridicolului. Acesta continuă şi brusc bătrânii nu mai au nevoie de scaune în autobuz ci sunt extrem de energici. 😦
Prietene, poate ai îndurat seara de seară frigul la Victoriei şi bunicii tăi se duc acum la Cotroceni. Nu-i judeca, mai bine vizitează-I mai des! Unii dintre noi îi mai avem… tot pe ai tăi.
Nu încerca să le explici dejecţiile Antenelor sau RTV-ului, nici că acest guvern este un teatru de păpuși.
Nu poţi să mai ai încredere în Guvern. Ştiu, nici eu!
Vrei nuvele cu un final moralizator? Cere capul lui Moţoc, pedepsește-i pe Grindeanu şi Iordache schimbă guvernul acesta tot cu unul de-al lor și STAI cu lupa pe ei, dar să cerem anticipate înseamnă să ne recunoaştem propriul eşec.
Nu le fac jocul! Nu e corect! Nu aş fi eu daca aş continua.

PS: Campania a fost o mizerie de poveste gen Robin Hood – dăm la săraci, tăiem taxe, etc. (doctrina de stânga –veşnic praf în ochi) de unde se va da, nimeni nu s-a întrebat…
Au avut o campanie agresivă, erau setaţi spre dezinformare şi atac la persoana, televiziunile acolite doar spălau creiere fragile.

Ştii de ce turbez? Ştii de ce îmi dau spumele?
Teodor Meleşcanu, întrebat de oficialii de la Bruxelles:

„Pentru ce protestau aici?”

“E o mişcare clară de contestare a rezultatelor alegerilor, care are drept scop înlocuirea de manieră ilegitimă şi ilegală a unui Guvern care a fost desemnat de către Parlament. Cum se poate aşa ceva? Foarte simplu: suntem la o distanţă mică după alegeri, încă nu s-au absorbit toate energiile negative de după alegeri, iar unii care au pierdut au probleme în a recepta înfrângerea. Dacă problema până acum a fost a OUG, iar Guvernul a abrogat-o, dacă continuă, manifestanţii nu pot avea decât acest obiectiv “

Ăsta e vizionarul meu Ministru de Externe! Are un viitor luminos în faţă şi gândire proactivă… doar e născut în ’41.

Cu stimă,
#marcucerneala.

Măcar încearcă

Credeam că atragi binele făcând totul ok. 

(Legea Atracției e o mizerie pentru că vei găsi un motiv pe care să dai vina când nu-ți ies treburile ).

Am fost propriul ghid în principiile mele și am concluzionat: Fii egoist!

E șansa ta să simți că trăiești.

Când vei pierde ultima doză de egoism te-ai pierdut pe tine.

Definitiv.

Vei trăi pentru alții și asta nu e deloc ok.

Trăim într-un dresaj continuu:

-copil fiind te educă părinții și școala, dar te dresează toți, chipurile pentru ce va urma, iar tu refulezi prin joc și joacă.

-student fiind te va dresa lipsa banilor și anturajul, dar vei refula prin vicii.

(dacă întâmplător sau nu studiul a fost viciul tău -Chapeaux Bas!)

-ca angajat te dresează programul/serviciul/rutina și refularea va fi o durere de …(mă scuzi) continuă.

-ca soţ/soție te va dresa partenerul și refularea va fi o bere cu niste hăndrălăi până la 5 dimineața sau shoppingul cu o prietenă plictisitoare sau singură…

-ca părinte te dresează copilul și în spatele celebrului”copilul meu e pasiunea mea” vei refula jucându-te cu el sau pe telefon și cu gândul la pasiunile sau viciile  tale…pierdute. (timp în care probabil te-a desenat pe mâini).

Indiferent de vârsta sau ocupație, stare civilă sau profesie nu uita de tine!

Păstrează O PASIUNE, MINIM UN HOBBY, MĂCAR UN MOMENT CU TINE.

Fă-o pentru tine, impune-l elegant sau răstoarnă dogmele pentru el.

Acesta va fi propriul tău deliciu în timpul oricarui regim sau hidratarea ta în deșertul format din reguli sau așteptările altora de la tine.

Am fost și voi fi copil cât timp voi avea părinți.

Am fost student și am făcut-o din plăcere.

Lucrez și încă îmi place în draci ce fac.

Sunt soțul cuiva și în gândul meu sunt  aspirant continuu la primul loc în viața ei.

Dacă Dumnezeu există o să fiu probabil  părinte într-o zi și voi avea grija ca el să aibă măcar o pasiune pe care i-o voi respecta cu sfințenie.

Sunt prea multi roboți în jurul meu și vreau să-mi fac propriul soft din algoritmul asta virusat al fiecăruia.

Dacă ai uitat cum e să sari pe gard când echipa dă gol, ce înseamnă o zi în natură, dacă ai pierdut contactul cu persoane cu care ai avut un trecut sau conditia fizică de altă dată, dacă nu ai gustat clipa din plin sau taninul din vin probabil vezi viața ca pe o cămașă de forță cu manșete de catifea și broderii fine…Aici e doar vina ta!

„Poţi să-mi iei, poţi să-mi iei şi capul,

Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul.

Poţi să-mi iei banii, şapca, hanoracul

Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul. ”
Pace prietene ☺

Un Crăciun…reciproc!

Azi s-a născut Mântuitorul!

Dacă ești eretic e încă o perioadă a anului când poți umfla maţul fără regrete. 

Anul trecut a fost despre a dărui și  a te dărui. Anul acesta cuvântul cheie va fi RECIPROC.

Nu, nu îți spun să dai lumii cât primești.

Te rog să dai mai mult.

Te rog să-ți redefinești reciprocitatea.

Adică fix partea în care aștepți ceva în schimb.

Dăruiește fără motiv și nu neapărat azi.

Hrănește-te spiritual.

Zi de zi!

Închei un an ciudat pentru mine: am investit în chestii materiale.

Multe. Mai multe. Și mai multe.

Am sărăcit!Spiritual. 

Am citit prea puține cărți, am ascultat prea puțină muzica, am rămas prea puțin treaz după ce am ajuns acasă în fiecare seară.

M-am plimbat prea putin cu WOMAN.

La sfârșitul oricărui an dacă tragi linie și ai adunat doar chestii pe care ai dat bani…consider că ai gresit.

Am cunoscut prea puțini oameni, m-am înconjurat de prea putine ori cu oamenii la care țin.

Încep să-i uit…

Bilanțul nu-mi este favorabil pentru că am mizat pe reciprocitate.

Te-am căutat, doar daca m-ai căutat.

Te-am văzut, doar daca tu ai zis sa ne vedem.

Am rămas supărat pe tine, doar pentru că Tu ai fost supărat/ă pe mine.

Te-am sunat doar pentru că am avut apel pierdut de la tine…asta dacă mi-am mai adus aminte.

Ăsta nu e felul meu. Eu nu sunt așa.

Ăsta înseamnă să fiu RECIPROC?

O voi redefini!

Eu am terminat cu reciprocitatea.

O voi îmbraca în poleială, o pierd in plămădeala cozonacului, o ascund în spatele luminii din brad, și o maschez sub roșul de boia dulce.

O voi pune în sac moșului să mi-o aducă tot mie…dar așa cum am desenat-o eu.

RECIPROC e prea putin, prea mic, aduce zădărnicie.

Începând cu Crăciunul ăsta hai să depășim „RECIPROC”.

Crăciun fericit prietene!

Cu stimă,

#mărcucerneală

Să nu te opreşti!

Te salut,
Aş face un bilanţ şi ţi-aş vorbi în cifre, dar mereu le greşesc. Nu mai bine sărim peste?
Ştim mai ales că nu mi-am dorit ca tu să fii parte din ele… ne e perpendicular dacă te citesc 1500 de oameni (recordul tău personal per post) sau doar 2.
Scriem doar din plăcere, nu că se cere.
Aşa vom face până vom închide lacătul şi vom da drumul la câini, dar stai liniştit!
Asta nu va fi prea curând. 😉
Să-ţi prezint în fugă anul ce a trecut:

• Până azi victimele din Colectiv au murit DEGEABA, încă nu avem vinovaţi… şi în România nu s-au schimbat prea multe, doar că nu se fumează în bodegi.
• Britanicii au votat BREXIT, dar ţi se rupe şi ţie pentru că nu-I haleşti de când le spuneau la români “căpşunari” sau “ţigani”, deşi avem acolo creiere native ce nu vor avea lorzii lor în următoarele 10 generaţii…
• Bucureştenii au votat mai grav: cu PSD…
  În concluzie se vede: e la fel ca anu trecut şi identic cu Bucureştiul lui 2020. Au pus-o pe doamna FiiRea la cârmă. Ştiu, că te miri că-s idioţi, dar ia de râzi: avem alegeri şi în Decembrie… Acum NU RÂDE TE ROG că mie îmi vine să urlu!
• Am avut un guvern tehnocrat şi aparent treaba s-a mişcat – de fapt a fost PRIMA OARĂ în România când cineva a şi măsurat progresul/regresul: rapoarte periodice şi cifre. Aici avem puţin optimism (nu plânge că nu s-a votat încă, mai avem o şansă…).
  PS: să fii atent la flăcăul de la sănătate – o să-ţi placă, e de perspectivă… până o să-l sape!
• N-au terminat Centura Bucureştiului şi fratele tău le cam pierde pe 3 ore zilnic… nu e vina nimănui că 30 km de drum se construiesc de 10 ani. STAI, CHIAR A NIMĂNUI?!
  Fie vorba între noi, nu am văzut popor mai răbdător ca al nostru!
• După UTA, Sportul, Naţional, Craiova, Timişoara, Argeş, Vaslui, Oţelul, Petrolul, STEAUA a dispărut şi Rapidul. Cum care?!
  Ăia din Giuleşti de pică stadionul pe ei, ba cu patron, ba fara dar aveau suporteri frumoşi…
• Industria şi agricultura încă zac la limita dispariţiei, dar STATUL e prost şi le dă ajutoare sociale şi uite aşa mulţi români preferă să stea pe 6-7 milioane decât să muncească pe 10-12…

Gata! Ok, termin!

La 2 ani un copil are dinţi, a învăţat foarte multe cuvinte, desenează, mănâncă singur, devine obraznic şi merge.
Tu la 2 ani ai sfâşiat cu dinţii de ai supărat oficialităţi, încă înveţi cuvinte şi ai sete de cunoaştere, pictezi stări şi trăiri pe pânză sufletului… mănânci pe banii mei şi produci pagubă, dar fără a fi obraznic şi de mers… cu tine simt că aş termina un maraton.

Doar să ni se dea o mină de creion şi o mizerie de foaie şi ne vom face auziţi.
GARANTAT!
Eşti român AUTENTIC, născut de 1 Decembrie, crescut cu trudă, educat cu atenţie, proiectat să reuşeşti, sortit să schimbi mentalităţi.
Eşti patriot, iubitor de ţară, îţi pasă de ceea ce se petrece în jurul tău, preocupat de schimbare şi viitor.
Ţi le spun pentru că le văd în tine. Ţi le spun pentru că vreau să văd asta în fiecare rând de-al tău.
Succes pentru încă un an   !!! 🙂

Doar nu sunteţi atât de proşti…

Era iarna lui 2000 şi românii se c**au pe ei, dar nu de frig – ci de frică!
Alegerile prezidenţiale aduceau în al doilea tur, faţă în faţă, un bolşevic nemuritor- ION ILIESCU (PDSR) şi un… (despre morţi numai de bine) extremist/rasist – VADIM TUDOR (PRM).
Atunci românii NU au votat cel mai bun candidat, ci  răul cel mai mic…
(RETORIC: Doamne, fie vorba între noi: poporul ăsta chiar e sortit eşecului?)

Istoria se repeta mai mult decât ironic în 2014 când oamenii aleg să voteze pe Mutulică Iohannis, de frică să nu iasă politrucul crescut tot de bolşevicul sus-menţionat Victor Viorel Ponta.
(Doamne, ignoră te rog intrebarea- am  gasit răspunsul!)
Iunie 2016, Europa stă cu sufletul la gură în faţa BREXIT-ului: Englezii votau propria soartă (şi ca un domino tâmpit şi a Europei) invocând Articolul 50 al Tratatului UE,  ieşirea regatului din UE- 52% au votat favorabil.

In faţa examenului de unitate al Uniunii, chiulea FIX dirigintele clasei.
Mai exact, oamenilor li s-a pus în mână viitorul ţării lor alături de un partener puternic şi au ales să-l strivească mânaţi de un egoism greu de înţeles… le era dor de “aia’ bătrână” pe moneda?

De GREXIT ne-a cam durut în şapca, ne-a enervat mai mult că nu puteam scoate peste 60E/zi de la bancomat când ne ştergeam la bot de tzatziki sau lingeam degetele de coaste de berbecuţ pe plajă la ei…
De alegerile din Moldova(prima dată din anul 2000 când Presedintele Republicii Moldova va fi ales prin VOT DIRECT de cetățeni) nu ne mai doare nici măcar acolo.

Ce vreau să subliniez este că oamenii au onoarea/dreptul/avantajul de a ALEGE… şi nu inteleg cum tu votezi mereu cu PSD-ul, pardon, m-am abătut:

NU INTELEG cum suntem predispuşi să alegem numai greşit şi pe urmă tot noi să ne plangem.
Acum ziua de 08.11.2016 va intra în istoria Americii. Nu pentru că Florida şi California au legalizat Marijuana , ci pentru alegerile prezidenţiale.
Acestea au pus faţă în faţă pe Vadim, pardon DONALD TRUMP şi Hillary Clinton- soţia fostului preşedinte american Bill Clinton (Doamnă, Monicuţa Lewinsky cu cine o fi votat?!).
Se afirmă în mod constant că Americanii sunt un popor de idioţi – aş spune o afirmaţie paradoxală în raport cu zicala” America este ţara tuturor posibilităţilor” sau celebrul “American Dream”. Mie mi-ar plăcea să-mi trăiesc pensia prin California…

Astăzi au posibilitatea să demonstreze că nu e aşa şi că se uită la TV şi râd constant de cât de dobitoci sunt în decizii europenii şi cum pierd constant pe mâna lor. Au 2 opţiuni:
1. Doamna Clinton: un om cu o carieră politică ce începe undeva prin 1977 – deci pare pregătită şi aparent sănătoasă la cap.
2.TRUMP: un miliardar American narcisist, extremist/rasist ce ignoră democraţia şi valorile ei, fiind diagnosticat cu un ego colosal:
Trump: “Voi construi un zid la graniţa cu Mexicul şi voi interzice temporar imigraţia musulmanilor.”
Trump: „Voi fi cel mai grozav preşedinte lăsat de Dumnezeu pe pământ!”
Copilaşii, sunteti geniali: aţi dat lumii Hamburger-ul, iPhone-ul, anticoncepţionalele orale,superglue-ul…dinamita!

Vreau să cred că nu sunteţi atât de proşti să ne daţi si o PETARDA!

Cumperi?

Se vinde! 

Să ne înțelegem de la început: NU va pleca din fața casei de distrusă, nici de țeapă, nici de foame. 

Va pleca pentru ca nu-i place sa fie pe locul 2 😢. Dap, a fost înlocuită. 

Născută în 2001 a fost rulată până in 2014 in Germania. 

A fost cumpărată cu 119.000km pe factura de Germania.  De atunci a parcurs in România ~35.000 km.

Statul român a considerat că nu e de ajuns cât dai pe ea și a mai adăugat și taxa de poluare – achitată și nerecuperată!(300euro)

Este o masina fâșneaţă, cu un exterior sexi. 

Trapa electrică este un accesoriu practic în zilele de vară, dar mai ales unul chic în nopțile calde. Rulează fin și se vede bestial. 

Se conduce ușurel: servodirecție pe roțile de 13inch înseamnă să fii atent când strănuţi să nu muți banda.

La capitolul siguranță ai 4airbag-uri: 2frontale, 2laterale. Eu nu am văzut niciodată cum arată unul, la fel îți doresc și ție. 

Noi nu am atins-o, in schimb rugina a apărut la gura de alimentare și la pragul pasagerului- nenea mecanicul ne-a cerut 400de lei să o facă iar ca nouă, dar nu se duce singură căpoasa și noi timp de ea nu avem 😢

De frânat, chiaaar se oprește. ABS-ul+cauciucurile all season nu ne-au dat emoții niciodată. 

Motorizare: 1.3 cu distribuție pe lanț(nu se schimbă, ai un cost în minus) oferă 65cp ceea ce înseamnă suficienta putere să depășești rablele pe Bulgaria ce te iau la mișto cand mergi relaxat.  Totodată vei avea impozit și asigurare pe buget de studenţel …

Noi am avut grija de ea: a păpat ulei FORD si filtre Bosch (ulei+aer), MAN(benzina). Filtru benzina schimbat la fiecare schimb de ulei.

Imediat cum a fost achiziționată a primit pompă de benzină nouă+băiță la rezervor și traseul tur în reprezentanța FORD Ploiesti…

În ziua nunții(03.10.2015) a încercat să mă salveze: fix când plecam spre Woman i-a picat ambreiajul. 

Nu am ascultat-o, în schimb a fost premiată cu un kit complet LUK.

În Februarie 2016 a primit și niște bucșuliţe drăguțe pe bara stabilizatoare, pivoţei și curelușă de accesorii nouă. 

Ultimul schimb de filtre+ulei a avut loc in Iunie 2016 cand am plecat împreună în concediu, iar pe 27 august am achiziționat cealalta mașină- maxim 2000km de la revizie.  

Deținem toate actele, suntem proprietari, oferim fiscal si suntem prea ocupați să fim samsari 😉.

Dacă te interesează mașina, ne poti contacta la 0731338878. 

Cu stimă, 

MARCUCERNEALA, WOMAN SI FORDUŢA

Dacă e de neglijat pentru dumneata, poti da un share in speranta că-i găsim apropitar. 

Mulţu ☺

Ţeapă…de 250Lei

Se spune că maşina e cel mai scump membru al familiei- mai scump de întreţinut ca soţia.
E un rău necesar (maşina, nu soţia…).
E bine să lucrezi în reprezentanţă. De ce?
Acelaşi mecanic a văzut defectul tău la alte X maşini+tehnologie dedicată. Pe de altă parte reprezentanţa te stoarce de bani…
Experienţa mea cu reprezentanţa este tristă. Mi-am bătut joc de 250 lei şi ei de mine.
Am dus o maşină pentru a fi verificată în vederea achiziţiei.
Eşti speriat frate când vrei să-ţi iei o maşină despre care nu ştii nimic. Te duci în reprezentanţa şi te-ai aştepta să pleci de acolo cu o decizie fermă: DA sau NU.
Tot de acolo te aştepţi la certitudini, un istoric relevant (unde există) şi profesionalism.
Am intrat bou! Am plecat vacă… pe banii mei.250 lei… “profesioniştilor”!
3ingineri, o singură maşina- GO!
„dom’le nu stai lângă noi cât ne facem treaba” (aveam nevoie să comunic cu voi, experţii vieţii doar nu vorbeam cu samsarul)… e Ford, nu naveta Columbia.
Termină băieţii treaba şi… dispar.
Am crezut că e furată şi s-au închis înăuntru aşteptând poliţia. Greşit! Se grăbeau să închidă şi probabil au uitat de mine.
Mă duc politicos la recepţie şi întreb: ” ce are domnule”?
Aici am interacţionat cu 3 experţi şi un Sexpert:

1. Gelat, pantalon de trening gri din bumbac mulat pe bucă (eu am crezut că are dormitor prin spatele halei şi abia s-a trezit). Acest domn mă anunţă că reprezentanţa FORD NU ÎMI POATE SPUNE KM REALI!!! CĂ NU AU BAZĂ DE DATE COMUNĂ CU CELELALTE REPREZENTANŢE (maşina a fost de Argeş, a trebuit să verific şi acolo)
   Bă eşti nebun? Eşti reprezentanţă doar că ai tricouri cu FORD?!
2. Tinerel, prezentabil, evaziv:
   “-eroarea de ABS poate avea mai multe cauze: cablaj, modul, etc…
   – Bun, deci?! E ceva stricat sau…?
   – Nu ştim, trebuie investigat mai amănunţit (se uită la ceas, e sâmbătă). Reveniţi în altă zi cu programare prealabilă…”
   (eram lămurit buştean, avea dreptate până la urmă omul:” picase emanciclopul în baia de ulei şi se produsese o extorsiune a unui degajament… într-o apă”).
3. Operator PC/ofertare sau ceva calculatorist, dar şi cu opinii despre maşini (mai mult sau mai puţin pertinente. Ăsta era cu veştile proaste: preţurile IREALE (110 lei un tub de silicon pentru etanşare baie ulei…?! Ford, remember? Not Columbia)
4. Sexpertul: stă retras ascultând conversaţia cu subalternii (cred). Pantalonii de trening de fâş negri şi tricoul de silon cu sigla Mondeo ne atrage atenţia că e posibil sefut pe acolo. Oftează, privire plictisită, cel mai evaziv:” nu dom’le, e posibil să fie grav rău de tot… mai bine căutaţi în flota noastră”. Ai dreptate stimate GURU al Fordurilor, dar ai uitat de ce am venit? Totuşi?!

Concluzie: o vizită la BDT (unde cobori podul la Cringasi), REPREZENTANŢA FORD m-a costat 250 lei.
-De banii ăştia REPREZENTANŢA FORD nu mi-a putut da KM REALI ai maşinii pentru că avea service-ul făcut la frăţiorii lor din ARGEŞ.” noi (Ford) nu avem bază de date comună”
-De banii ăştia, cu 3 ingineri şi toată aparatura din REPREZENTANŢĂ nu aţi fost în stare să identificaţi corect nişte defecte care îmi puteau genera nişte costuri adiţionale.
-De 250 lei am primit informaţii de service de cartier: distribuţie, masca spoiler (care era evident că a fost agăţată), nişte urme evidente de ulei, un rulment pe care îl auzeam că urlă şi un raport pe testerul IDS cu erori despre care inginerii dvs nu au ştiut/nu au avut chef să le interpreteze…
Asta nu e lucrătură, e o mizerie.
Asta nu e reprezentantă, este un garaj din fostele ateliere Griviţa.
Ăştia nu sunt experţi, domnii sunt în cel mai bun caz nişte strungari din atelierele de mai sus.
De 250 lei vă rog luaţi-le nişte cămăşi. Nu de uniformă că nu suntem liceeni, dar cămăşi să fie.
(nici eu, nici colegii mei nu am putea VREODATĂ să ne prezentăm în pantaloni de trening în faţa unui client. Nu ne numim Ford, dar ne respectăm barba – a, da! Şi clientul…)

PS: pentru care ai nevoie- am găsit un mecanic specializat pe FORD care lucrează mega-profesionist!

Fumez -part.2-

Dacă a fost greu? DA, a fost greu ca dreacu!
Dacă e greu în continuare? Da, sunt zile când aş fuma ca un psihopat şi multe alte zile când aş face o pipă maaare dintr-un pachet întreg de ţigări şi nu m-aş opri până nu m-ar frige la unghii!
Dacă este o reţetă pe care aş recomanda-o? Nup!
Mi-e fix perpendicular ce faci cu corpul tău la fel cum discursul meu va rămâne mereu de fumător:
Îmi plăcea mirosul de parfum combinat cu cel de tutun, îmi plăcea să dau fumul pe gură şi să-l trag pe nas, îmi plăcea ţigara după masă şi mai ales pe plajă sau la şpriţ, îmi plăcea să fumez în locuri unde era interzis – era micul meu sport extrem.

Cum am reuşit să fac asta?

• Nu am tras NICI MĂCAR un fum de pe 31 iulie ora 21 şi nici nu am cerut vreunei persoane să-i aprind ţigara, nici nu am cumpărat la bucată şi nici narghilea.
• M-am lăsat din prima fără să-mi amăgesc creierul şi corpul cu substituenţi de nicotină sau ţigări electronice, fără medicamente şi plasturi, fără terapii şi căcaturi, fără medici şi sfaturi.
• Am început să alerg. Ca dementul! Dimineaţa şi seara, over training, over ce vrei tu.
• Am început să beau apă. Cum îmi e poftă să fumez beau apă cât boul! 3-4-5 L/zi.
• Am stat intenţionat printre fumători cu nasul în ţigara lor şi vreau să se fumeze lângă mine. Nu mă voi căca împrăştiat pe mine când suntem împreună la şpriţ să muţi ţigara că mă deranjează fumul- nu m-a deranjat 12 ani stai liniştit!
• NU am mâncat, ba mai mult de frică să nu mă îngraş au fost zile când m-am înfometat.
• NU am pus banii pe care i-aş fi fumat deoparte, dar ŞTIU că luna asta am în casă cu ~600LEI mai mult decât aveam luna trecută.
  Încă o idee aici: NU simt un plus la buget şi sunt conştient că “SUMA VICIILOR E CONSTANTĂ”!
• NU prea am avut musafiri, nu am ieşit şi nici nu mă trage aţa. Nu vreau să fiu “moartea pasiunii” la grătar şi nici “botoasă mică de la terasă”. Nu pot (încă) să beau fără să fumez şi Berea pare scârboasă fără ţigara chiar dacă nici înainte nu mă omoram cu ea.
  “Nu sunt fiţos, dar parcă nici Berea nu-mi place” 😛
  M-am orientat uşor spre spirtoase cu gheaţă sau cocktailuri băute în general de domnişoarele ipocrite sau tâmpit de fiţoase.
• Am spus la cât mai multă lume că mă las, aş fi vrut să opresc străini pe stradă şi să le spun.
  NUMAI aşa sunt mulţi oameni de care mi-ar fi ruşine dacă mă vor vedea vreodată cu ţigara în mână. Când am scris şi aici am ştiut că:” Success îs my only motherfuckin’ option, failures not (…) Feet fail me not ‘cause maybe the only opportunity that I got”

Ca o ultimă idee:
Am avut în minte un singur gând: dacă mă las, dacă mă chinui şi dacă doare vreau să fie doar 1 dată!

Eu nu sunt masochist şi nici prost să-mi servesc minciuni singur. Eu nu fac teste de anduranţă pe corpul meu pentru că ştiţi bine că vă plac pe toţi, dar pe mine pur şi simplu mă ador! 🙂
Vă salut!

Fumez -part.1-

72 de ore.
Atât a trecut de când nu am fumat.
Am senzaţia că stau în faţa uşii din pragul nebuniei.

Sunt încă lucid şi încerc să balansez reacţiile. Ştiu doar că nu trebuie să mă enervez şi evit orice dispută cu diplomaţie: ori plec/ori tac- oricare e ok pentru că mă ajută să nu te calc pe cap sau să nu mă năpustesc asupra ta ca un sălbatic.
Sorry chiar nu sunt eu. Mă aprind din orice şi am un chef de scandal formidabil.
Aseară la ora 21 m-am băgat la somn. Îmi era frică să nu mă apuce ori foamea ori pofta. (m-am trezit la 03:40 AM cu o poftă de ţigări teribilă, dar am reuşit ca prin minune să adorm… pe la 5 AM)
Îmi făcusem de ani de zile calcule. Aparent nu mă deranja că ardeam banii şi mă minţeam:” suma viciilor e constantă- eu doar fumez!”
De 2-3 ani o luasem razna şi depăşisem bine 1 pachet pe zi.
Senzaţiile cele mai urâte erau dimineaţă: mă trezeam cu o apăsare ciudată în piept şi cu un gust foarte amar. Până nu tuşeam de câteva ori nu dispărea disconfortul, iar rezistenţa la efort era grav diminuată.
Când vedeam că mai am 3-4 ţigări în pachet mă panicam şi cumpărăm imediat altul. Putea să plouă, să se crape cerul, să crape pietrele de ger sau să se topească asfaltul de căldură: singurul motiv pentru care aş fi ieşit din casă erau DOAR ŢIGĂRILE.

Pentru a mă concentra, pentru a aştepta, pentru a mă linişti, pentru a nu mai ţipa, pentru inspiraţie, pentru ORICE, ŢIGARA era răspunsul.

De fapt…totul se reduce la gesturi si automatisme!
Totul este un automatism prost care mă conduce şi din care încerc să ies acum.
Nu am nici cea mai mică idee cum se va termina tentativa asta, dar am decis să tai răul de la rădăcină: fără tratamente, înlocuitori de nicotină, fără cărţi sau literatură care te spală pe creier.
Am în vedere să nu înlocuiesc un gest cu altul şi încerc să nu mănânc cât un porc în pragul ajunului.
Aş ronţăi continuu ceva… aş mânca până şi bătaie!
Mă trezesc cu distanţe impresionante parcurse… prin birou!
Dau din picioare ca un atlet la încălzire şi am o letargie tâmpită în corp.
Plimb pe oriunde mă duc o sticlă cu apă şi până la ora 12 am reuşit să bag vreo 2 L.Uşor, dar sigur ajung la cantitatea pe care o bea un bou pe zi.
Momentan mă bucur de un gust puţin diferit al biscuiţilor pe care-I consum de 2-3 ani: belVita Breakfast.
… sau aşa am senzaţia. Sau aşa mă minte corpul. Sau chiar o iau razna 😀
BYE!

Ne (mai)îmbrăcăm?

Hello,
Vine vara.

E anotimpul în care e aşa de cald încât îţi vine să te dezbraci… stai! Tu chiar o faci.

Bună Miss!
Cu tine vorbesc.

Şi mie îmi este cald şi am spus că-mi voi lua pe mine pantaloni scurţi la birou doar când o să-mi văd şeful venind aşa. (am fost norocos, mai purtăm şi d-ăştia)

Tu ai opţiunea de a fi frumoasă purtând fuste şi rochii care îţi aduc confort termic şi nouă ne fac vară frumoasă.
Nu o să te mint: noi vă numim balerine.

Am însă altă problemă: te dezbraci- multicel!
Păi hai să-ţi spună fratele cum stă treaba: nu sunt vreun neam de pocăit şi nu te vreau ca pe femeile musulmane, nici ipocrit- însă te expui.

Mult, inutil şi uite aşa o dai prost.
Vara Facebookul devine un pornoşag ieftin: poze în bikini sau costume de baie ridicol de minuscule cu (mă scuzi) aţă în faţă, poze cu tine pe şezlong topless (sau aproape), celebrele poze crăcită în valuri sau la piscină (pozele alea cu Mica Sirenă, varianta 18+), poze când faci îngeraşi în nisip, etc.

E vorba de dorinţa de afirmare? Să ştii că inteligenţa e sexy(acu’ nu te baza pe asta. Incercam sa o dau fin) la fel cum hainele potrivite şi naturaleţea aduc feedbackuri ÎNTOTDEAUNA pozitive în ceea ce te priveşte.

Să ne înţelegem, nu mă deranjează, dar hai să-ţi explic care e nedumerirea mea: cum să te (mai) privesc?!
Păi ne întâlnim întâmplător într-un cerc profesional sau formal unde vei fi îmbrăcată.

Cât aştept să îmi ştampilezi ceva sau cât discutăm, imaginaţia îmi va dicta că bluza ta ascunde ceva ce am văzut eu pe Facebook SAAAU când te văd în pantaloni business îmi dau seama că pozele de la plajă erau de acum 2 ani când erai mai silfidă.

A doua situaţie la fel de proastă: probabil suntem amici, cunoştinţe sau împărţim un cerc comun şi ne întâlnim de faţă şi cu prietenul/soţul/amantul/fostul.

Îmi şi imaginez un debate bazat pe pozele tale de pe facebook în care I se explică omului tău că ăia nu sunt sâni, ci în cel mai bun caz două aluniţe mai proeminente sau parcă văd situaţia: la o bere se comentează despre corpul tău (ne) armonios. Asta cum îţi pică? Dar lui?

Subliniez, chiar nu mă deranjează ce faci pe conturile tale de socializare şi mai mult- sunt conştient că nu mă priveşte, din partea mea: “Drop your glasses, shake your asses / Face screwed up like you having hot flashes”

Carenţa asta a ta poate avea rezultate şi mai triste.

Un angajator, un “potenţial viitor”, părinţii, profesorii, colegii de departament, rudele din partea mă-tii, colegii lu’ tac-tu etc. au acces nelimitat şi neîngrădit la profilul tău.

Chiar vrei să vadă toţi ce a văzut barza? Eşti împăcată 100% cu asta? O vei da mereu că în 2016 oamenii nu mai au prejudecăţi şi nici inhibiţii?

Social media este o îmbinare ciudată între dorinţă de a comunica / a ne face cunoscuţi şi interesele scelerate ale unor dezaxaţi psihic: woman, ii atragi!

Eşti mândră de trupul tău?
Genial, aşa şi trebuie! Chiar eşti frumoasă oricare ai fi, dar… frumuseţea asta îmbracă o grămadă forme, gusturi, stiluri, abordări şi veşminte: tu ai ales doar… dezbrăcatul?!

Doar atât ai putut?!

Slabesti rapid

Dacă te uiţi în pozele de album ale părinţilor tăi vei vedea siluete înalte şi silfide, pomeţi proeminenţi şi staturi skinny, iar oamenii robuşti apar doar pasager – graşi erau doar cei bogaţi!
Uită-te acum la prietenii tăi, prin parc, pe oriunde… fete, băieţi- mai dureros copii: foarte mulţi oameni sunt graşi/plinuţi/obezi.
E rezultatul unor factori care puşi cap la cap redau o tragedie a secolului 21.
Pe scurt: sedentarism, rutină, hrană procesată, alcool, concentrarea masivă în zona urbană unde se consumă doar căcat de la supermarket, adicţia tâmpită la shaworma şi părinţii cretini ce-şi duc copii la fast food- toate au pus bazele unei societăţi bolnave.
Încă ceva ce mi se pare cel mai grav – să mănânci prost e foarte ieftin 😦
Rezultatele traiului haotic şi lipsa banilor se vede: diabetici, obezi, boli cardiovasculare, HTA, cancere de tot felul şi mortalitate precoce în rândul tinerilor…
E GRAV COANE! E GRAV RĂU, dar nu pot să înţeleg cum accelerăm problemele astea cu atâtea exemple în faţă.
Ne minţim mult şi suntem dobitoci cu carul: diete disociate şi de tot felul, pastille de slăbit care omoară, ceaiuri toxice, terapii haotice recomandate de fomiştii de profit, drumuri pe la toţi medicii cu diagnostice care se bat cap în cap – şi uite aşa omul ajunge un dezorientat care se va ascunde în faţa TV-ului cu punga de cipsuri în braţe.
Ţi-am spus doar ce ştiai până acum şi în continuare o să-ţi spun tot ce şti, dar refuzi să crezi/faci.
Alege de mâine ziua în care eşti altfel.
Elimină carbogazoase/sucuri/alcool – bea apă! MULTĂ! Cât bea un bou pe zi…
Elimină pâine, cipsuri, prăjelile
Mănâncă pui şi peşte, multe fibre – legume şi fructe (mai necoapte să nu conţină mult zahăr) la greu.
… BLA BLA BLA!!! Pe astea le ştii, nu te mai plictisesc.
OK, fă tot ce ai citit până să citeşti şi aici ce diletez şi mai fă ceva: FUGI! ALEARGĂ!
Da, e greu şi nu ai timp- păi sula lu’ Oancea la TV ai 1h/zi, este?
Bagă-ţi muzica TA în telefon, fură de pe net sau downloadeaza o aplicaţie de genul Runtastic, Runkeeper, Nike+iPod etc şi investeşte 50 lei într-o pereche de adibasi de la Decathlon:” celebrii” Kalenji (nu sunt cine ştie ce, dar în tenişi crede-mă că vei merge în mâini dacă alergi 1-2 km- îţi termină gleznele!).
Încalţă-te, play muz, run app şi ai o singură viteză: GO!
Da, e greu!
Ştiu ce zici. E greu în draci, dar aici îţi pot da nişte sfaturi:
– Dacă ai bani de sală aleargă 2-3 sapt pe bandă până înveţi să respiri şi să-ţi coordonezi mişcările. (nu sunt de accord cu alergatul pe bandă şi dacă vrei să afli de ce, te invit să mă întrebi pe privat).
– Nu ai bani nu e bai! Alege un loc fără câini sau mai rău copii(rişti să-i calci) şi dă din copane!!!!
1. TE DOR PICIOARELE? Păi e normal dreacu’ dacă alergai în mâini te dureau mâinile!
2. Nu poţi respira? Trage mai mult aer şi reglezi pasul cu respiraţia!
3. Vomiţi? Bun, te dai lângă tufiş dai vulpea şi alergi mai departe.
4. Ameţeşti? OK, aici poţi să MERGI e deja prea mult, dar după ce îţi revii nu uita de ce ai ieşit din casă…
Ce ţi-am scris este de fapt un îndemn să ieşi din casă!
Muzica ta, drumurile tale, libertatea ta, o clipă cu tine, momentul tău de egoism de care te bucuri şi toate astea pentru un singur scop: SĂNĂTATEA TA!
Nu sunt cel mai bun exemplu şi clar micuţ nu am fost niciodată, dar eu chiar vreau să trăiesc… multicel!
Mi te pup,
Take care!

MiSS barbat

Cocoşilă mereu se va da bărbat.
Unii bărbaţi au înţeles din pilda biblică doar partea în care femeia valorează o coastă… doar o coastă.
Experienţe, trecutul… unii prieteni îmi arată că stilul masculin se remarcă des prin ipocrizie. 😦
De ce? Nu ştiu! Cel mai probabil de mere…!
Cu reminiscenţe din liceu unde eram 3 băieţi între 27 de fete dezvoltasem un misoginism exacerbat.
Concepţia era simplă: femeia e slabă nu neapărat fizic! Ea găteşte, spală, face curat, creşte copii şi parchează strâmb!
Acum, după ceva timp mi-am dat seama că eram doar un mic idiot- adeptul unei maaari facţiuni de dobitoci. (soţia mea parchează bine… doar cu faţa, dar de condus conduce muuuult mai bine ca mine… serios!).
Coane, fie vorba între noi mai depinde şi de cum o creşte mă-sa, cum o creşti tu după ce a stricat-o mă-sa în 19-20-21 de ani (glumesc!), cum îi e firea…
Personal am un drac de muiere care îmi demonstrează la tot pasul că “mutu fu… învârte pământul!”.
De aici începe partea în care ne maturizăm şi creştem puţin(mai mult eu, mai puţin ea): să fii misogin e “outdated”!

Nu, nu femeia trebuie să ia casa în spate. Ci dimpotrivă: tu trebuie să ştii să le faci pe toate!

E foarte simplu: un bărbat complet are lângă el, cu siguranţă, o femeie cu genele în neamul lui Scaraoschi. (A nu se confunda cu Swarovski!).
Hai să dezbrăcăm metaforele şi să ajungem unde trebuie: eşti bărbat?!
Ştii să găteşti şi nu mori de foame niciodată, ştii să speli şi să calci, ştii că maşina de spălat are nevoie şi de Calgon, ştii ce este mascară, loţiunea tonică şi OB-ul cu 4 picături cu el, paleta ta de culori conţine fuxia şi corai, îţi împătureşti hainele şi ai sertar separat de jeans şi tricou, orhideele sunt şi albastre, ştii ce înseamnă” gablonţ”… ştii, ştii, ştii?!!!!!
[A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă], nu-mi mulţumi de informaţie !
Nu, asta nu înseamnă că eşti travestit!
Asta înseamnă că te-ai upgradat la stadiul în care dacă ajungi în mijlocul pădurii din Amazon, nu trag urşii de carnea ta – ba mai mult îţi faci tu o tunică fashion din blană lor!
Cât timp fetele de la Miss nu sunt” curve toate” şi eşti conştient că tot ce face o femeie este doar o parte din ceea ce poate să facă un bărbat (ups, MissOgin!), cât timp în topul Chef-ilor pe mapamond sunt DOAR bărbaţi, cât timp vei toca ceapă şi julien nu doar cuburi… FIX ATÂT MASCULINITATEA va avea un viitor!
Cu stimă !

Vroiam sa candidez, dar…

Daca nu te-a zgariat pe ochi titlul, te rog sa dai UNsubscribe si sa pui mana pe carte- corect era VREAM…

Am scris asta dupa 2 evenimente: Candidatul PSD PLOIESTI Cristian Ganea s-a dus la Gradinita Licurici si a facut poze cu niste copilasi- iar asta mi-a produs greata si decizia de a candida ca independent a lui Piedone de la sect.4…care mi-a amplificat sentimentul.

Mai jos ai descrisa o CAMPANIE ELECTORALA:

1.PREAMBUL– scot capul din cuib ca puii de cioară toti cotizantii importanti.
Asa apar candidaţii oficiali şi “domnişoarele” – ăia care nu i-a împins partidul şi de supărare brusc sunt independenţi.

Pe urmă mai cerne DNA-ul din ei şi aşa ajung în cursă doar cei care nici usturoi n-au mâncat şi nici gura nu le miroase, sau cei care mai sunt animati si de o schimbare.

2.TATONAREA– candidaţii nu au voie să facă acţiuni de campanie, dar îi vezi mai des la TV cu discursuri de genul” ce prost a fost ăla dinainte” şi din senin încep să se demaşte fapte de corupţie pe bani publici.

Aici “domnişoarele” de mai sus au un singur discurs: cât rău le-a produs partidul în care au fost şi demască brusc tot felul de acte de corupţie (bă eşti prost, erau mai cinstiţi când erai tu acolo-este?!).

3.EVOLUŢIA LA PARALELE INEGALE– le vin idei care mai ajută şi comunitatea- pe foaie!
Se va întâmpla prin martie-aprile (după ce înfloresc zambilele) când se zbat prin consiliile locale să mai adopte 1-2 hotărâri care ajută octogenarii, amărâţii şi pe ăia cu ciungă în păr (din nefericire peste 50% din electorat)- ăsta va fi publicul ţintă!

4.PEISAJ DE AUTOPORTRET– Începe oficial Campania şi te apuca greaţă: vezi cefe-late, guşaţi, cheloşi şi toţi sprancenatii-grizonati traşi la costum cu cravaşă în culoarea partidului (domnişoarele independente vor umbla descheiate la gât)!

Noaptea sugacii din partide lipesc moacele pe stâlpi, iar noaptea următoare vin alţi sugaci de la alt partid care lipesc peste. (se mai şi bat între ei, dar asta e partea amuzantă a campaniei).
Te vor urmări şi în vis chipurile insotite de sloganuri pline de inteligenţă şi intenţii bune- până la urmă pe o foaie poţi printa orice …

5.I PROMISS- asta îmi place!
Apar domnii mei pe sticlă şi mai nou pe Facebook în poze dând flori de 1-8 martie, sărutând babe pe obraz, apar la meciuri, în piaţă… peste tot te urmăresc!
Alţii vor împărţi mici şi ţuică la plic sub pretextul “zilelor comunei”, iar la oraş “unde e lumea mai emancipată” se va bea bere la pahar de plastic pe mokoteala cu motivul unui concert al unor panarame botoxate.

Adaugă în această shaworma electorală care se repetă la 4 ani: găleţi, cozonaci, brichete şi pixuri, ceasuri şi veste, tricouri şi şăpcuţe, mese greţoase şi deschide ochii bine de tot: nu vei mânca pentru 4 ani, nici kilu’ de zahăr nu ţine atât şi ce a făcut un primar se vede doar în calitatea traiului tău!

6. Deznodamantul si ca o dovada a providentei: destinul nostru pentru inca 4 ani.

Votează din raţiune, votează liber, votează cu mintea nu cu stomacul.

Nu fii prost şi dacă nu te duci la vot nu e o atitudine, este doar un gest de laşitate!!!

Totodată îţi pierzi ORICE drept de a striga în momentul în care observi că eşti în anul 2016 iar calitatea traiului este cea din 96’.

Te salut şi nu uita „POMANA NASTE MONSTRII” !!!!

 

NU STIU!

Hello,

Taskuri, obligații, informații, acte, acțiuni, contracte etc. Toate au nevoie la capătul lor de o persoană.
Cel mai des TOATE, adunate în ACELAȘI timp pe ACEEAȘI persoană- nu prea îţi mai arde de caterincă nu?
Stând în pat așa ca un psihopat- fără tabletă, fără telefon… așa doar eu cu mine (la finalul articolului ai un banc pe tema asta) cred că am găsit soluția:
– Expresiile „NU ȘTIU”, „NU POT”, „NU AM TIMP”…

Păi hai să-ţi spună fratele cum stă treaba:

Ți-l recomand pe NU ȘTIU pentru că înglobează „nu pot” şi te-ar scuti de”n-am timp”. 

Toţi au pretenţii de la tine: femeia că eşti “capu’ la familie”,” şefu’ că trebuie să-ţi justifici salariul, prietenii că “frate- frate, da’ brânza e pe bani”.

Oricine îţi va strica într-un fel sau altul karma sau te va pune într-o situaţie incomodă.
Aici intervii cu un simplu: „NU ȘTIU!”
Le-ai pus frâna din start, ai tăiat deja orice elan.
Îmi spui acum că pari prost, impertinent, nesimțit sau că vei fi a 5-a roată de la căruță?
Păi când te-a pupat mă cineva pe creștet când te-ai bătut cu cărămida în piept că le faci tu pe toate?
(Și nu, chiar nu au cum să-ţi iasă toate bine, iar intenția nu se pune… în faţa nimănui!)
E mai ușor să te sustragi… e benefic pentru sănătatea ta mentală şi mai ales pentru că orice final aduce pe cineva care trebuie să fie nemulţumit- măcar puţin.
Vezi?
Minte-te că nu vrei să-i dezamăgeşti, minte-i că nu ştii şi gata. Eşti liniştit…
TEMPORAR că vine altu’ cu o cerinţă nouă şi îţi strică iar meciu.
Vei trăi mai mult, vei cheli mai târziu şi nu va mai fi nevoie să vezi mutre ce se stafidesc în fața ta.
Nu am aplicat încă strategia asta, dar este pe TO DO list 😀 !

Bancul:”Într-o cafenea stă un domn şi bea liniştit o cafea. Nu are laptop, nu are smatphone, nu are iPad. Stă aşa, ca un psihopat.”

 

Mi te salut!

E muzica…

Hello,
Cred foarte tare în diversitatea gusturilor- asta individualizează persoanele şi d-asta sunt domni şi ciobani, Diana şi Kardashian, doamne şi… celelalte.
Gusturile oamenilor sunt extreme de complexe şi piaţa muzicală se adaptează pe fiecare. Artiştii noştri îşi cunosc piaţă ca un vânzător profesionist şi cu siguranţă au targetat fiecare un segment de public.
Merg cu maşina zilnic ~2h/zi şi ascult involuntar radio- cine mai stă să ardă CD-uri cu muzică piratată când există youtube?
De multe ori am senzaţia că ascult radio Erevan continuu. De şi mai multe ori simt ca în loc de DJ este un infant surd din naştere…
Ascultam muzică pe Atomic şi K-lumea, cumpăram revista FAN cu CD track cu maxim 18 melodii, am avut internet DIAL-UP şi stăteam 1 noapte să descarce melodie de 3mb… parcă aveam ce asculta, sau poate nu aveam gusturi pe atunci… cine ştie?
În muzică românească de acum totul mi se pare un dezastru: sunetele par atât de haotice încât singurul must have este rima-nu înţelesul, versurile scrise de un ciung cu miopie, videoclipurile la TV pornoşag ieftin.
Singurul avantaj al radioului este că nu poţi vedea artiştii contemporani şi mă bucur foarte mult.
Uite aşa la sărbătoarea câmpenească de la comună său oraş urcăm pe scenă în faţa copiilor (aduşi de părinţi dobitoci) copane bronzate, ţâţe operate şi bicepşi plini de steroizi, îi dobitocim (în) voluntar cu LaLa Bând şi mor când aud fetiţe fredonând refrenele Andrei, Inei, Lorei…
Clasamentul la Eurovizion a fost an de an mai dezastruos trimiţând “artişti” precum: Mihai Traistariu (chel şi îmbrăcat în haine nu doar chiloţi ca pe Facebook), Todomondo (cine ca*at sunt ăştia?), Nico şi Vlad Mirita (nici pe ăsta nu-l cunosc), Elena Gheorghe (asta e bunoaca la corp), Mandinga (tot bunoaca, dar plină de coşuri), Cezar Ouatu (am citit doar că o ardea pe Angela Gheorgiu- vai, putea fi mă-sa la ce vârstă are…), Voltaj (mi-au plăcut… până am făcut 15-16 ani)…
“România a participat la Concursul Muzical Eurovision de 17 ori, debutând în concursul din 1994, plasându-se pe locul 3 de două ori și anume în 2005 cu Luminița Anghel și Sistem și în 2010 cu Paula Seling și Ovidiu Cernăuțeanu, locul 3 fiind cea mai bună performanță a României la Eurovision” -conform Wikipedia.
Vă plaaaace muzichia este? E tare când te bucuri că ai dat de un canal de ştiri în loc de o piesă românească?
Închei ideea subliniind calitatea execrabilă a muzicii este datorată ÎN PRIMUL RÂND PUBLICULUI.
Din vina mea/a ta/a lui/a ei artiştii nu pot evolua (discutăm despre adevăraţii artişti români) pentru că piratăm tot, nu cumpărăm un CD, la concerte nu mergem de scârbă celor care cântă de obicei în deschidere sau organizării tâmpite. (vezi că m-am inclus şi pe mine, nu mă lua că fac pe moralistul).

mici Sfaturi la prima intalnire :D

Să primeşti sfaturi pentru “prima întâlnire” de la un om însurat este ca şi cum ţi-ai cumpăra un audiobook cu “Baltagul” de Sadoveanu, însă dă-i o şansă s-ar putea să nu fie chiar pe moşogeală.

Buuun, păi prima întâlnire zici?! PLAY!

1. Să nu mergi pe recomandările prietenilor” bă, ieşi cu asta că e tare” – toţi oamenii au şi gusturi proaste şi n-ai vrea să te convingi pe cârca ta! (nu mă întreba unde poţi cunoaşte un suflet de Doamne ajută, DAR Kultur şi/sau Mall nu mi se par idei inspirate).

2. Văzut, plăcut, tatonat, SUNAT! – Nu ţi-o arde prea mult cu tatonarea că vine altul mai grăbit şi te frigi!

3. Alege un loc neutru: nu la tine acasă că-ţi vin idei să scoţi siguranţele de la lumină şi sigur nu te crede.
Nici la ea că dai de mă’sa, tac’su îmbrăcaţi lejer şi cu priviri bănuitoare şi te vei simţi ca un IT-ist într-o comunitate Amish…
Nu mai pui că poate are o pisică din care ai face în cel mai bun caz o pereche de mănuşi sau un frate asemănător lui Rain Man sau Forest Gump, dar cu un IQ mult mai scăzut care vă stă pe cap.
– O cafenea! (de preferat în cel mai apropiat oraş de locaţia ta să nu te întâlneşti cu prietenele fostei tale sau cu amicii tăi mârlani).

4. Îmbracă-te lejer! Termină cu cămaşa băgată în pantaloni sau papion la blugi cât timp ieşi DOAR la o cafea. NU exagera cu parfumul şi drăguţ ar fi să te tunzi- NU să te gelezi!
5. NU ACCEPŢI DOUBLE DATE, nici nu-ţi iei prieten cu tine, nici ea să nu vină cu amică!
E proastă combinaţia frate… amicul tău vă va clănţăni cu telefonul lui şi se va plictisi de moarte, nu vei apuca să vorbeşti cu ea că trebuie băgat şi el în seamă.
Dacă vine ea cu o bunăciune de prietenă îţi uiţi direcţia şi s-ar putea să dai în culmea matematicii:” ai 2 necunoscute şi nu rezolvi niciuna”.
Double date: încă 2 cretini în plus cu care trebuie să dialoghezi- mai bine făceai grup pe Facebook şi nici nu-ţi mai băteai capul.

6. NU FI PROST! NICI GRANDOMAN! NICI EVIDENT ÎN INTENTII

…scopul e să o cunoşti, nu să o f*ţi (momentan…).

Sã fii tu! (uite d-asta mi-e cam frică)!

Un dialog relaxat şi fără detalii gen task-uri de la serviciu, câţi fraţi mai ai şi unde studiază fiecare, cum furai acadele de la chioşc când erai mic şi nici cât de idioată era fosta ta prietenă (de fapt p-asta să nu o bagi în discuţie).
Sfat: încerci să o descoşi cu întrebări strategice şi cu dublu sens- peste 10 minute pune-I aceeaşi întrebare, formulată altfel şi vezi dacă a minţit (asta chiar ţine).

7. Încearcă să te duci să o iei tu de acasă: nu e comod, dar afli pe unde sta şi poate îţi va folosi vreodată. 😀
***Dacă a trântit uşa sau a pus picioarele pe lângă covoraşe roag-o să se dea jos să vadă dacă îţi funcţionează lampa de la număr şi după ce o vezi în retrovizoare dă-i talpă !!!
NU te uita în spate, clar nu era combinaţie L

8. Nu fi centaur din prima şi nici nu-ţi începe ofensiva- chiar sunt şi femei serioase şi cu principii în ziua de azi, iar impresia generală va fi că a cunoscut un câine în călduri, nicidecum un bărbat.

9. O seară liniştită se termină cu un minus pe buget- achitaţi nota nemţeşte (fiecare ce a consumat)- aşa nu-I dai nici senzaţia că o cumperi. (mdea, sunt complicate – şi când nu achiţi va zice că eşti gherţoi rupt în c*r).
10. VENI/VIDI/VINCI dacă ţi s-a părut ok, sună tu- OBLIGATORIU ziua următoare, dar după ora 16(aşa nu pari disperat).
Să nu te pună dreacu să-I laşi mesaj seară ce bine te-ai simţit şi cât vrei să vă mai vedeţi pentru că îl va citi cu cea mai bună prietenă căreia deja îi povestise ce speţă eşti. 😀

ZOE, FII BĂRBATĂ!
Hai baftă!

Concediu sau city break?!

Un city break versus un concediu de 1 săptămâna ar putea fi o temă controversată.

Hai să începem cu un concediu de…5-7- câte zile vrei tu.
E concediul ăla dorit tot anul şi în care te relaxezi cu adevărat.

Vei viola contul de economii în dorinţa de a te duce într-o locaţie cât mai pe gustul tău, dar eşti îmbrăţişat de un sentiment de resemnare spunându-ţi: “chiar merit concediul ăsta”.

Eu mă plictisesc să stau mai mult de 3 zile într-o locaţie.

Totuşi sunt obosit- cred ca merit un concediu, dar sunt suficient de tinerel în spirit încât să nu halesc prea tare ideea.

Avantaje: te întorci odihnit, limpede la minte, relaxat şi gata să revii la rutina zilnică.

Aha, concediile se şi termină.

Te vei distra încât să-ţi ajungă pentru ceva vreme şi cu 1000 de poze şmechere şi amintiri interesante.

Dezavantaje: te vei întoarce lefter – distracţia nu trebuie să coste, dar stomacul cere minim 2 mese pe zi indiferent cum o dai.

Cazare mai multe zile, destinaţia cu cât mai departe cu atât mai scumpă, mâncare mai multă, bagaje mai voluminoase, mai multe zile petrecute cu aceleaşi persoane 😀

Buuun, city break-ul este un concept interesant.

Hai să ne înţelegem: dacă te duci în Brăila sau Zărneşti nu înseamnă city break- a foreign country is mandatory!

Dacă eşti mai rebel cu hostel şi d-astea-good for U! (personal nu sunt atras de turismul de aventură)

Odată atinsă destinaţia ai 2-maxim 3 zile să vezi ce alţii văd într-o săptămână. (trece la dezavantaje asta)

E cu atât mai palpitant cu cât ştii mai puţine despre destinaţie!

Coboară pe aeroport, găseşte-ţi hotelul, chinuie-te cu transport în comun şi fă rost de o hartă cu obiective.

De acum ai o singură viteză: “GO!”
2 zile: obiective, oameni, bucătărie, shopping, locuri, peisaje… e foarte tare frate!

Vei fi prea obosit să mănânci mult, dar te vei hrăni constant cu informaţii şi vrei mai mult cu fiecare oră petrecută! Îţi recomand un bagaj sumar cu haine puţine şi lejere, o pereche de încălţări în care să te simţi relaxat şi prieteni cu care să te omogenizezi.

Dezavantaje?

O să te întorci pilaf de oboseală, frustrat că orice ţară e prea mare pentru cele 2 picioare ale tale şi mai frustrat că zbori cu low cost şi nu ai suficient bagaj pentru tot ce ai vrea să-ţi cumperi.
Ia zi, la vară ce alegem?
Mi te pup!

Vrei sa fii ca el ?!

Salut prietene,

De ceva timp s-a viralizat pe net un slogan „fii ca… Ion/Maricica/Gigi etc.
Scopul este îndreptarea unor obiceiuri proaste ale societății- ciudat că audienţa are vârste peste 20 de ani.
Mai poate fi îndreptat ceva?!
Comportamentele sancționate de această campanie sunt proaste obiceiuri propagate în mare parte pe social-media.
Nu mai există vorbă bună şi educație în procesul de a cizela un om.Cea mai bună mustrare cu siguranța este contra-exemplul.
… pentru cine vrea să înțeleagă şi sunt atenționați următorii:

– Gherțoiul care abuzează de check-in (de multe ori din sufragerie).
– Masterchef-ul care pozează farfuria aia cu tocană sleită prezentată ca delicatesă sau „caviar” din ochi de sardine pisați.
– Chiflarul căruia îi bate porumbul în geam, dar pe Facebook are poză cu mașini pe care şi le cumpăra doar în NFS şi poze cu bani… de la monopoly.
– Sexosul cu sloganul”nu contează caracterul când ai Brandul cât mânerul”. Ăsta e specia de dur până îi dai o palmă…
– Don Juan-ul de Ferentari care are 30de ani, dar scoate la suc fete de-o vârsta cu pedeapsa.
– Bogătanul: ăsta are haine scumpe, ceasuri exclusiviste, vizitează locaţii exotice şi iese de obicei cu fete tot de vârsta celor cu care umblă Don Juan-ul de Ferentari. Viaţa lui în libertate este relativ scurtă pentru că ajunge repejor lângă bunii lui camarazi de la Poarta Alba, Jilava, etc.
– Fashionistul îl recunoști ușor: are hanorac negru tăiat pe mijloc de zici că e greieraș, turul pantalonilor lângă fundă de la tenesii roșii, sau arată în costum… a chelner.

Mai sunt şi alții, dar nu poți să înveți un porc șmecher să cânte: pierzi vremea, enervezi şi porcul.

În concluzie: ai bunici care te cresc, părinți care te educă, școala pe mocangeală 10 ani şi o grămadă de exemple proaste în jur– ia ce e mai bun din fiecare şi FII CA TINE!

… personal am 2 „Ioni” ca referinta:
Unul este Ion Țiriac, dar într-o zi va auzi de mine şi al doilea este tata, pe care oricât m-aş strădui mi-ar fi greu să-l ajung vreodată.

Mi te salut!

Tipuri de proprietari

După ce termini liceul îţi iei avântul cu mucii pe piept spre facultate şi asta implică relocarea.
Cum tăticul poate e mustăcios, dar sigur nu e Țiriac vei sta după posibilități şi dorințe la cămin sau în chirie. Acest articol va fi despre tipuri de proprietari şi metehnele lor.

Gazda-neam
Asta e cea mai proastă combinație posibilă:
1. Te primește pe moka, dar părinții tăi știu despre tine mai multe decât știau când stăteai cu ei.
Nu prea poți să înjuri, să te îmbeți, să dai chefuri sau să ţi-o tragi şi fumatul va fi tot pe ascuns… păi ce-ai făcut Giany?!
2. Îţi închiriază o garsonieră mobilată de însăși bunica lui la un preț derizoriu de mare pentru că vă știe din provincie şi vă țepuiește sub motivul că stai în zonă bună şi în plus ai şi loc de parcare… nu-ţi va folosi pentru că tu nu ai maşină!
3. Nu poţi să tragi bani de la chirie sau întreţinere că o sună după 1h 63min şi 74secunde fix pe mă-ta care evident ţi-i dăduse 😦

Gazda neam-prost
Genul ăsta de gazdă nu e rudă cu tine dar te va ţepui mai rău ca primul.
După ce stai 1an în Bucale cam afli care e spârla cu zone şi cartiere şi hotărâşi să scapi de comunistul de mai sus.
Ajungi cel mai probabil prin Rahova-Ferentari sau Titan într-un apartament care este mai ok ca aspect, dar te loveşti de mârlanul de proprietar care-ţi cere garanţie 1+1+ paştele mă-sii.
Sună obsesiv cu 5 zile înainte de scadenţa întreţinerii şi trimite copii handicapaţi să ridice chiria direct din apartament sub motivul că vor să se asigure dacă totul e în regulă.
Cu ăsta o termini tot după 1 an sătul de iarna la parter şi miros de grătar de sub geam, dar în mare scandal.
Iei mucul cu banii de garanţie plecând cu biroul urcat în Dacia Papuc din mers în timp ce fugi să nu-ţi iei şi bătaie.

Gazda-perfectă
Gata coane, ştii zonele, preţurile, deja ştii cum să negociezi clauze, termene şi contracte.
Îţi iei o chirie bună într-o zonă ok care arată binişor şi la super bani.
Te faci prieten cu vecinii de etaj, mergi la şedinţe de bloc cu moşnegii de la toate scările şi mai ales eşti liniştit că proprietarul tău nu te fute de creieri să vină peste tine.
Vă întâlniţi la metrou, îi dai banu chiar şi cu 1 săptămâna întârziere şi sunteţi liniştiţi amândoi.
De ăsta te plictiseşti după 1-2 ani pentru că fără să-ţi dai seama ţi s-a urât cu binele şi după ce-ţi iei un job rezonabil vrei să-ţi salţi standardele şi aici trecem la următorul tip de proprietar.

GAZDA VĂDUVĂ CRIZATĂ
Asta va fi o altă ţeapă, dar îţi dai seama mai târziu.
Amabilă în draci cu 2-3 apartamente primite moştenire de la răposatu’ îţi va da o chirie la cheie: mobilată ieftin, dar curat de la IKEA într-o zonă centrală.
Deja ai negociat preţul de la 340E la 295,7E şi eşti mândru de cele 2 camere
Te vei încrunta doar când îţi spune tovarăşul tău din Militari că el dă 300 pe 3 camere 🙂
Cucoana de mai sus pretinde să-i aduci chiria la scară, să-i faci cumpărăturile şi să-i plimbi şoldurile reumatice pe la doctori. Te vei scuza că nu mai ai maşină şi vei parca la 2 străzi de adresa ei când îi duci banii.
Asta va fi pe combinaţie cu administrator şi nu vei omite 1 zi la plata întreţinerii.
Va avea pe vecina de vis-à-vis, la fel de văduvă care te urmăreşte.Cu toate astea ai o viaţă liniştită.
Vei pleca şi de acolo după 2-3 ani sătul de toanele cucoanei şi după scandal că nu ai voie cu pisica păroasă sau căţelul puricos la ea în casă (eu zic că are puţină dreptate.)

GAZDA-ÎNCEPĂTOARE
Aici ai cam pus-o.
Asta e fie văduvă, fie divorţată, fie panicată… fie toate 3
Se va uita discret la încheieturile tale să vadă dacă te droghezi, îţi va reaminti până să semnaţi contractual că secţia de poliţie e lângă tine şi îţi va fute meciul cu un contract de căcat pe care te pune tot pe tine să-l înregistrezi la fisc.
Asta vine personal să ia chiria, va examina tencuiala de pe pereţi, va cere informaţii şi vecinilor despre tine şi va avea mereu un ton de căcat când staţi de vorbă…
Sătul de mutra ridată sau mirosul parfumului ieftin de pin pe care ţi-l lasă în casă când îţi ia banii te duci dreacu’ la bancă, te faci sclav pe 30-50-100 de ani şi stai în zdrânga goală, cu un pahar de vin rose pe balconul tău reamintindu-ţi că nimeni nu ţi-a dat un băţ de chibrit fără să-ţi ceară o ţigară în Bucureşti.

Mai sunt şi alţi proprietari. Tu ce poveste ai?

Nu astepta Craciunul!

Nu a nins deşi moşu’ a sperat până în ultima clipă.

În ajutorul lui statul român i-a făcut autostradă cu 7 luni în avans… şi renul Rudolph a rămas prost când a citit ştirea…
În fine, agitaţia dinaintea sărbătorii este grozavă: „cozonocariile”:)) rămân fără cozonaci, pieţele se umplu de alimente neconforme, fomişti de profit, traficul ne transformă pe toţi în bizoni needucaţi şi… uite aşa aşteptăm Crăciunul după ce tuturor prietenilor le-am povestit ce greu e să ţinem 3-5-12 zile de post…
Am deraiat de la nucleul acestei sărbători…
De ce?
Nu de mere, de mici ce suntem!
Nu o indigestie continuă, nu „ţuică până la prăjituri” şi nici măcar toate bonurile cu care ai rămas în portofel după ce ai cumpărat cadouri… nu, nu astea reprezintă CRĂCIUNUL.
Crăciunul a fost cât ai crezut în grăsunul acela cu barbă ninsă, cât ţi-ai făcut măcar un glob hand made în fiecare an, când te bucurai că primeai portocale şi bomboane de pom la colind… pentru că te duceai prin ger şi erai condus de mirosul mirodeniilor de cozonaci din fiecare gospodărie.
Crăciunul ESTE DOAR ÎN FAMILIE!
Crăciunul este când dăruieşti şi aici nu discutăm de haine, bijuterii sau telefoane mobile…
Îţi urez… îţi doresc… nimic prietene!
Doreşte-ţi tu şi îndeplineşte, colindă prin viaţă cum ai colindat vecinii când erai mic, dăruieşte şi mai ales DĂRUIEŞTE-TE.
Nu aştepta magii sau minuni ci înfăptuieşte-le, fii alături de familie şi cei dragi şi fă orice compromis este nevoie pentru a-i aduce lângă tine!

Crăciun fericit îţi doresc!

Cu drag,
#Marcucerneala

AUTODENUNT!

Nu sunt un cetățean model… nici pe departe!
Aveam tot contextul: m-am născut într-o familie de intelectuali-proşti de cinstiţi, dar am crescut în România.
Sunt mândru de asta, românul dacă-l trimiți cu bilet doar dus în deşert în 5 ani îţi face o grădina din el.
Vezi tu, ţara asta m-a educat prost, d-asta sunt puţin fucked up.
Am învățat să dau șpagă (înainte să înţeleg cuvântul) pe la 18ani când era să rămân fără permis. Am repetat experiența de câte ori am încălcat flagrant sau arbitrar legea.
Am devenit chiar arogant, dar tot nu dădeam vina pe mine.
Poliţia mă subminează: Loganul de M A I, se urcă pe mine când stau la coadă şi aprinde sirenele doar să treacă de intersecţia aglomerată. Duceti-v-ati la coadă ipocriţilor. Scrieţi-o p-asta pe PV 😉
Am învățat să scot din buzunar şi la doctor.
Nu mi-a cerut niciodată, dar îl simţeam mai atent. Plus că la UPU am avut rezerva mea când am cotizat…
Știai că se poate și fără ŞPAGĂ?
Am fost tratat prompt, profesionist şi total gratuit când m-am dus cu capul spart. Au fost atât de profesioniști încât am crezut că ei s-au lovit la cap…
Dau un ban în plus la frizer, terasă, spălătorie auto, instalator etc… noi i-am învăţat prost.
PE TOŢI!
Nu, nu le dau bani că sunt mulţumit de prestaţie, le dau bani pentru că şi tu le-ai dat şi s-au învăţat să mă scuipe dacă nu-i ating pe buzunar. 😉
Sistem blestemat, aşa m-ai crescut!? Tu eşti de vină!?
A fost un eveniment care ne-a băgat ţara în doliu şi cunoscuţii în pământ… putea fi evitat dacă se respectau legile. Care legi?
Alea puţine, dar pe care le eludăm cu obstinaţie.
În momentul ăsta mă opresc. Sunt prea mic în societate să mă consider vinovat pentru ceva, dar sunt CLAR VINOVAT de degradarea mea socială ca individ.
Am dat destul vina pe ţara, sistem şi consider că l-am otrăvit până şi eu prin acţiuni greşite sau inacţiuni din laşitate.
Ce am învăţat?
Că toţi vrem schimbare, dar niciunul nu se schimbă pe sine şi asta e GRAV prietene!
Am încredere în statul de drept.
De ce?
Îmi place ideea pentru că statul este garantul drepturilor şi libertăților mele, tot el având mijloace de coerciție prin care mi se asigură securitatea.
Statul meu de 25 de ani e doar de STÂNG, dar ÎMI PROMIT să-mi consolidez în viaţă şi familie principiile unui stat DE DREPT!
Vrei şi tu măcar să încerci? Copii tăi chiar ar avea şansa unei vieţi mai bune…

” When Benjamin Franklin left Independence Hall just after the second drafting, he was approached by a woman on the street. The woman said, ‘Mr Franklin, what manner of government have you bequeathed us.’ and Franklind said ‘A republic, madam. If you can keep it’. The responsibility of a country is not in the hands of the privileged few. We are strong and we are free from tyranny as long as each one of us remembers his or her duty as a citizen. Whether it’s to report a pothole at the top of your street or lies in the State of the Union address, speak out! Ask those questions. Demand that truth. Democracy is not a free ride… This is where we live. And if we do our job, this is where our children will live….”(Fair Game – Sean Penn Speech)

Mi te salut!

Cand a murit omul insurat?!

Când a murit bărbatul însurat?

O relaţie se încheie când 2 oameni se căsătoresc, NU când se despart!

… se încheie relaţia şi începe VIAŢA – în 2. 🙂

Sunt de puţin timp în rândul celor care au o viaţă în faţă (cea de mai sus, în 2) şi noi ăştia pe lângă o verighetă pe deget purtăm responsabilitatea unei a doua persoane.

Aparent suntem în societate o tipologie discreditata – bărbatul însurat.

De ce discreditată? Exemple grăitoare şi elocvente pentru mine:

1.Îl sun pe frati-miu într-o seară să-l întreb dacă ieşim şi îmi răspunde oarecum sec:” Unde ieşi mă? Nu eşti însurat?!”.

2. O discuţie pe facebook cu o tipă în legătură cu aria profesională DISCUŢIE STRICT PROFESIONALĂ, la care tipa ”… dar tu nu te-ai însurat?”
3. Un prieten foooarte bun se căsătoreşte, face un copil şi brusc se trezeşte că nu-i mai sună telefonul. Într-o discuţie inofensivă soţia lui atrăgea atenţia asupra acestui fapt:” de când avem copilul, voi nu-l mai căutaţi”…
4. Un la fel de bun prieten mă sună de câteva ori şi nu-i răspund (fiind la serviciu busy, concentrat pe altele) când primesc mesaj:” înţeleg că te-ai însurat, dar nici la telefon nu mai poţi să răspunzi?!” (ăsta e caterincos- nu a zis din răutate, dar m-a atins)…

Deşi sunt la început, exemplele în viaţa mea continuă şi te întreb: CÂND A MURIT OMUL ÎNSURAT?!

Păi îţi spune fratele cum stă treaba: CÂND L-AI OMORÂT TU!

Băi, vezi tu, noi ăştia care ne-am însurat nu ne schimbam fooooaaarte mult: suntem la fel, avem cam aceleaşi dume, simţul umorului nealterat şi având soţii hiper-inteligente (că deh, doar d-asta le-am luat/ne-au ales) avem o libertate individuală pe care… scuze că-ţi spun: tu nu o ai băi “celibatarule (o)”!

Te cam uiţi că boul/văcuţa şi ţi se pare paradoxal, dar WOMAN de lângă mine denumită constituţional “soţie” are o încredere în mine teribilă (şi… Doamne, mi-eşti martor cât de reciproc este!).

Verigheta ne completează prestanţa.

Ne oferă sobrietate, demnitate, responsabilitate, încredere şi dacă o asortăm cu un ceas “şmecher” s-ar putea să-ţi suflăm de sub bot tipa pe care o numeşti “prietenă”, dar stai chill nu suntem interesaţi de ea: acasă ne aşteaptă superlativul feminin!(observi că suntem şi mai aroganţi).

Mă vei numi ipocrit că îţi descriu avantajul unui om însurat în timp ce tu te bucuri de “LIBERTATE”, dar îţi va explica fratele într-o postare mai complexă ce înseamnă asta… până atunci vreau să ştii doar atât:

M-AM ÎNSURAT, NU AM MURIT! J

Sani vs Carti

Salut prietene,
O să ne relaxăm puţin în acest articol şi vom discuta despre carte. Textul acesta este o invitaţie.
Nu am mai citit ceva de prin martie. Pot minţi că nu am timp. Adevărul: cea mai proastă carte mă consumă: mă scindează! Rămâne materia care ţine stiva aia de hârtie în mână în timp ce spiritul aleargă laolaltă cu personajele sau cu naraţiunea. (+chiar nu am timp!)
However, nu-ţi pot explica feelingul dar am văzut că (re) apare un trend: flăcăul/donşoara cult (ă).

Inteligenţa unei persoane a fost un element definitoriu în garderobă.
Dacă ai fost respins datorită portului, dar cultura ţi-a îmbrăcat fiecare cuvânt înseamnă că ai fost mereu elegant.

Doar cei ce au pus preţ pe outfit au avut de pierdut- te-au exclus pentru că nu puteau ţine pasul cu tine 😉 . Respect din partea mea!

Să scrii corect, să ai un vocabular condimentat, să ai tatuată civilizaţia pe creier şi istoria pe piept: doar atunci eşti cu adevărat SEXY. (mnu, asta nu se obţine la sală).

Ştiu ce vremuri trăim amice, nu încerc să te prostesc cu nimic.
Tipa cu buze mari şi decolteul adânc nu va fi a ta pentru că în buzunarul tău nu este Visa Platinum şi nici în scara blocului “Bi Em Dabăliu” (a se citi BMW), însă nu o privi ca un câine friptura.
Tipa ta cu sânii naturali, tenul delicat care te lăsa mască de câte ori staţi de vorbă cât de complexă este ca personalitate sau gândire “îi dă fum” din mers bucăţii de carne de mai sus.
În plus Mama Natură aia cu sânii cât pepenii de Dăbuleni s-ar putea să te plictisească grav după ce îţi ucide testosteronul cu un dezacord…
Ziceam că te invit undeva?
Perioada 28.10 – 01.11 ne aduce în incinta Unirea Shopping Center, Aripa Călăraşi evenimentul KILIPIRIM.
La a 10-a ediţie aduce cele mai importante edituri autohtone, reduceri de până la 90% la cărţi, pachete tematice, volume pentru copii tineret şi experimentaţi, beletristică, nonficţiune şi albume de artă, muzică, albume de benzi desenate, agende şi jurnale.
Ce zici, pe lângă geanta shniny de le “Breşka” ai timp să adaugi în WISH LIST şi o carte?
Mi te pup !

ASTA INSEAMNA SA FII…OM!

„Scopul menținerii ființei proprii” se numește instinct de conservare.
D-asta nu ne rupem dinții când ne împiedicam şi bețivii nu-şi rup gâtul .
Cel mai răspândit instinct de conservare am observat că este JIGNITUL!
Ciudat, nu?!
Păi hai să-ţi zică fratele cum stă treaba – jignim cam din orice.
O facem des.E accesibil si asa consideram că ne protejăm integritatea si suntem mai categorici.Oare?!

Că-l jignești pe cel ce a greșit involuntar, că îţi vomiți grobianismul sau că jignești de gibon ce eşti când nu mai ai argumente… e deja instinct.
Ne înjuram şi ne jigneam în copilărie pentru că eram inconștienți de greutatea cuvintelor, dar la vârsta asta ce scuză mai ai prietene?!
Tata m-a învățat acum ceva vreme: „dacă-l înjuri pe om de mă-sa sau de religie, te bate de te omoară”.
Ții minte când la Charlie Hebdo au fost uciși 12 inși că au ironizat, caricaturizat şi ridiculizat Islamismul?
Ştii când ai postat din spirit de turmă „Je suis Charlie”, chipurile pentru libertatea presei? Au jignit iar acum 1 lună, dar nu s-a inteles nimic.

Ce încerc să spun este că am ajuns la vârsta la care e cazul să ne asumăm.Nu mai există scuze!
Toți jignim. Fără excepție.
Păi tu crezi că ‘aia Bătrâna (regina Marii Britanii) nu i-a zis lu fi’su niciodată „prost” sau mai dă-te-n p**** m**** de copil?!” Sau Prefericitul când se lovește cu degetul mic de scaun nu-şi bagă nimic?
Să fim albaștri, așa a devenit jignitul sau plasarea de invective un instinct primar.
Amice, aici intervine partea în care te poți individualiza:
– Dacă poți să pleci obrazul când unul a jignit şi să mergi mai departe ca şi cum n-ai auzit nimic: ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII… educat!
– Dacă îl poți face pe unul „dobitoc”, „tâmpit” sau „prost” cu nişte cuvinte alese şi o ironie fină încât să-ţi mulțumească (pentru că nu a înțeles nimic, evident): ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII… arogant!
– Dacă îi poți explica bizonului unde greșește, după ce te-a jignit: ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII… diplomat!
– Dacă jignești la rândul tău după ce ai fost înjurat… ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII MAFIOT! 😦
Terminăm țigara şi plasăm concluzia: o ușă trântită în botul celui care îndrăznește să-ţi jignească familia, religia, valorile şi crezurile tale NU este lașitate- este Diplomație şi ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII OM !
O zi grozavă! 🙂