Eu mă opresc…

OUG 13 a pus țara pe un butoi de pulbere. Ştii care e treaba cu ea, (sper) că ai citit şi înțeles-o corect.
Pentru că eu dormeam şi ei modificau Codul Penal #noapteaCaHoţii nu am mai putut să stau în casă.
Seara după 20:00, la Victoriei în Piață. Am făcut-o din convingere!
NU AM ascultat la TV, iar în social media am content curat și selecționat atent, așa că nu îmi spune că am fost manipulat.
Plătit?
Nu strică să amortizez motorină până la Victoriei şi șpaga portarului unei curți cu barieră… dar nu a fost cazul. Am fost din principiu. Am plecat din casă cu mintea limpede şi cu un singur scop: #ABROGARE!
Am fost cu vecinii, cu prieteni dragi, am cunoscut PSD-iști mâhniţi de propriul partid. A fost un protest civilizat… prea civilizat ca să producă efecte.
Vocea străzii: Hipsterasii de Expirat cu turul pantalonilor la genunchi si vuvuzele?
Tu ai văzut Grecii? Turcii? Sârbii sau Croații, Polonezii?
Nu mă înțelege greşit! NU trebuia violență, dar cu toată stima: mame care schimbă scutece în fața Guvernului nu ÎNTORC soarta unui popor… sau cel puţin eu nu am întâlnit acel popor.
Sângele românesc ne leagă, dar jur că nu te înţeleg cum după ce ai votat de atâtea ori pe ne-a’ Nelu şi ţi-a tras-o îți imaginezi că cei care îi bătătoresc urmele sunt diferiți. În fine, e problema ta…
Am stat acolo până la #abrogare. Am strigat „hoții”, am ridicat pancarta, am cântat imnul, am aprins lumini, m-am certat ziua cu postaci şi pupătorii de mâini PSD-iste pe Facebook…
Am fost scârbit de prezenţa veşnicului absent – Iohannis printre protestatari. Cel care ar fi trebuit să fie arbitru intră al 12-lea jucător la echipa în superioritate numerică.
Pe 11 decembrie au fost alegeri. Rezultatul lor a fost victoria PSD.
Prin vot secret, liber şi democratic avem un guvern LEGITIM. Că nu ne convine deja nu mai e problema noastră. Majoritatea decide!
Vrei democrație? Respectă-i principiile!!!
Duminică NU am mai fost la protest. EU mi-am atins scopul. Eu nu sunt Che Guevra să răstorn guverne, nici nu trăiesc în Thailanda unde lovitura de stat e un hobby.
Dacă m-aș duce în continuare aș simţi că fac jocurile opoziției – total absentă din scena politică, dar extrem de agresivă şi propagandistă din fața laptopului: pe mine o botoxata – Raluca Ţurcan sau un mucălit pentru care singura performanţă politică a fost că a pârât bine prin primărie, adică un pândar – Nicusor, nu mă vor manipula. Şi nici circul lor zilnic.
Vreţi Guvernare? Câștigaţi, nu cerşiţi.
Duminică a fost un circ de contra-manifestație la Cotroceni unde aveai senzaţia că eşti la Amara la reumatologie  sau la Covasna la cardiologie, dar nu… era un protest de care PSD s-a dezis de rușinea ridicolului. Acesta continuă şi brusc bătrânii nu mai au nevoie de scaune în autobuz ci sunt extrem de energici. 😦
Prietene, poate ai îndurat seara de seară frigul la Victoriei şi bunicii tăi se duc acum la Cotroceni. Nu-i judeca, mai bine vizitează-I mai des! Unii dintre noi îi mai avem… tot pe ai tăi.
Nu încerca să le explici dejecţiile Antenelor sau RTV-ului, nici că acest guvern este un teatru de păpuși.
Nu poţi să mai ai încredere în Guvern. Ştiu, nici eu!
Vrei nuvele cu un final moralizator? Cere capul lui Moţoc, pedepsește-i pe Grindeanu şi Iordache schimbă guvernul acesta tot cu unul de-al lor și STAI cu lupa pe ei, dar să cerem anticipate înseamnă să ne recunoaştem propriul eşec.
Nu le fac jocul! Nu e corect! Nu aş fi eu daca aş continua.

PS: Campania a fost o mizerie de poveste gen Robin Hood – dăm la săraci, tăiem taxe, etc. (doctrina de stânga –veşnic praf în ochi) de unde se va da, nimeni nu s-a întrebat…
Au avut o campanie agresivă, erau setaţi spre dezinformare şi atac la persoana, televiziunile acolite doar spălau creiere fragile.

Ştii de ce turbez? Ştii de ce îmi dau spumele?
Teodor Meleşcanu, întrebat de oficialii de la Bruxelles:

„Pentru ce protestau aici?”

“E o mişcare clară de contestare a rezultatelor alegerilor, care are drept scop înlocuirea de manieră ilegitimă şi ilegală a unui Guvern care a fost desemnat de către Parlament. Cum se poate aşa ceva? Foarte simplu: suntem la o distanţă mică după alegeri, încă nu s-au absorbit toate energiile negative de după alegeri, iar unii care au pierdut au probleme în a recepta înfrângerea. Dacă problema până acum a fost a OUG, iar Guvernul a abrogat-o, dacă continuă, manifestanţii nu pot avea decât acest obiectiv “

Ăsta e vizionarul meu Ministru de Externe! Are un viitor luminos în faţă şi gândire proactivă… doar e născut în ’41.

Cu stimă,
#marcucerneala.

Măcar încearcă

Credeam că atragi binele făcând totul ok. 

(Legea Atracției e o mizerie pentru că vei găsi un motiv pe care să dai vina când nu-ți ies treburile ).

Am fost propriul ghid în principiile mele și am concluzionat: Fii egoist!

E șansa ta să simți că trăiești.

Când vei pierde ultima doză de egoism te-ai pierdut pe tine.

Definitiv.

Vei trăi pentru alții și asta nu e deloc ok.

Trăim într-un dresaj continuu:

-copil fiind te educă părinții și școala, dar te dresează toți, chipurile pentru ce va urma, iar tu refulezi prin joc și joacă.

-student fiind te va dresa lipsa banilor și anturajul, dar vei refula prin vicii.

(dacă întâmplător sau nu studiul a fost viciul tău -Chapeaux Bas!)

-ca angajat te dresează programul/serviciul/rutina și refularea va fi o durere de …(mă scuzi) continuă.

-ca soţ/soție te va dresa partenerul și refularea va fi o bere cu niste hăndrălăi până la 5 dimineața sau shoppingul cu o prietenă plictisitoare sau singură…

-ca părinte te dresează copilul și în spatele celebrului”copilul meu e pasiunea mea” vei refula jucându-te cu el sau pe telefon și cu gândul la pasiunile sau viciile  tale…pierdute. (timp în care probabil te-a desenat pe mâini).

Indiferent de vârsta sau ocupație, stare civilă sau profesie nu uita de tine!

Păstrează O PASIUNE, MINIM UN HOBBY, MĂCAR UN MOMENT CU TINE.

Fă-o pentru tine, impune-l elegant sau răstoarnă dogmele pentru el.

Acesta va fi propriul tău deliciu în timpul oricarui regim sau hidratarea ta în deșertul format din reguli sau așteptările altora de la tine.

Am fost și voi fi copil cât timp voi avea părinți.

Am fost student și am făcut-o din plăcere.

Lucrez și încă îmi place în draci ce fac.

Sunt soțul cuiva și în gândul meu sunt  aspirant continuu la primul loc în viața ei.

Dacă Dumnezeu există o să fiu probabil  părinte într-o zi și voi avea grija ca el să aibă măcar o pasiune pe care i-o voi respecta cu sfințenie.

Sunt prea multi roboți în jurul meu și vreau să-mi fac propriul soft din algoritmul asta virusat al fiecăruia.

Dacă ai uitat cum e să sari pe gard când echipa dă gol, ce înseamnă o zi în natură, dacă ai pierdut contactul cu persoane cu care ai avut un trecut sau conditia fizică de altă dată, dacă nu ai gustat clipa din plin sau taninul din vin probabil vezi viața ca pe o cămașă de forță cu manșete de catifea și broderii fine…Aici e doar vina ta!

„Poţi să-mi iei, poţi să-mi iei şi capul,

Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul.

Poţi să-mi iei banii, şapca, hanoracul

Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul. ”
Pace prietene ☺

Un Crăciun…reciproc!

Azi s-a născut Mântuitorul!

Dacă ești eretic e încă o perioadă a anului când poți umfla maţul fără regrete. 

Anul trecut a fost despre a dărui și  a te dărui. Anul acesta cuvântul cheie va fi RECIPROC.

Nu, nu îți spun să dai lumii cât primești.

Te rog să dai mai mult.

Te rog să-ți redefinești reciprocitatea.

Adică fix partea în care aștepți ceva în schimb.

Dăruiește fără motiv și nu neapărat azi.

Hrănește-te spiritual.

Zi de zi!

Închei un an ciudat pentru mine: am investit în chestii materiale.

Multe. Mai multe. Și mai multe.

Am sărăcit!Spiritual. 

Am citit prea puține cărți, am ascultat prea puțină muzica, am rămas prea puțin treaz după ce am ajuns acasă în fiecare seară.

M-am plimbat prea putin cu WOMAN.

La sfârșitul oricărui an dacă tragi linie și ai adunat doar chestii pe care ai dat bani…consider că ai gresit.

Am cunoscut prea puțini oameni, m-am înconjurat de prea putine ori cu oamenii la care țin.

Încep să-i uit…

Bilanțul nu-mi este favorabil pentru că am mizat pe reciprocitate.

Te-am căutat, doar daca m-ai căutat.

Te-am văzut, doar daca tu ai zis sa ne vedem.

Am rămas supărat pe tine, doar pentru că Tu ai fost supărat/ă pe mine.

Te-am sunat doar pentru că am avut apel pierdut de la tine…asta dacă mi-am mai adus aminte.

Ăsta nu e felul meu. Eu nu sunt așa.

Ăsta înseamnă să fiu RECIPROC?

O voi redefini!

Eu am terminat cu reciprocitatea.

O voi îmbraca în poleială, o pierd in plămădeala cozonacului, o ascund în spatele luminii din brad, și o maschez sub roșul de boia dulce.

O voi pune în sac moșului să mi-o aducă tot mie…dar așa cum am desenat-o eu.

RECIPROC e prea putin, prea mic, aduce zădărnicie.

Începând cu Crăciunul ăsta hai să depășim „RECIPROC”.

Crăciun fericit prietene!

Cu stimă,

#mărcucerneală

Să nu te opreşti!

keep

Te salut,
Aş face un bilanţ şi ţi-aş vorbi în cifre, dar mereu le greşesc. Nu mai bine sărim peste?
Ştim mai ales că nu mi-am dorit ca tu să fii parte din ele… ne e perpendicular dacă te citesc 1500 de oameni (recordul tău personal per post) sau doar 2.
Scriem doar din plăcere, nu că se cere.
Aşa vom face până vom închide lacătul şi vom da drumul la câini, dar stai liniştit!
Asta nu va fi prea curând. 😉
Să-ţi prezint în fugă anul ce a trecut:

  • Până azi victimele din Colectiv au murit DEGEABA, încă nu avem vinovaţi… şi în România nu s-au schimbat prea multe, doar că nu se fumează în bodegi.
  • Britanicii au votat BREXIT, dar ţi se rupe şi ţie pentru că nu-I haleşti de când le spuneau la români “căpşunari” sau “ţigani”, deşi avem acolo creiere native ce nu vor avea lorzii lor în următoarele 10 generaţii…
  • Bucureştenii au votat mai grav: cu PSD…
    În concluzie se vede: e la fel ca anu trecut şi identic cu Bucureştiul lui 2020. Au pus-o pe doamna FiiRea la cârmă. Ştiu, că te miri că-s idioţi, dar ia de râzi: avem alegeri şi în Decembrie… Acum NU RÂDE TE ROG că mie îmi vine să urlu!
  • Am avut un guvern tehnocrat şi aparent treaba s-a mişcat – de fapt a fost PRIMA OARĂ în România când cineva a şi măsurat progresul/regresul: rapoarte periodice şi cifre. Aici avem puţin optimism (nu plânge că nu s-a votat încă, mai avem o şansă…).
    PS: să fii atent la flăcăul de la sănătate – o să-ţi placă, e de perspectivă… până o să-l sape!
  • N-au terminat Centura Bucureştiului şi fratele tău le cam pierde pe 3 ore zilnic… nu e vina nimănui că 30 km de drum se construiesc de 10 ani. STAI, CHIAR A NIMĂNUI?!
    Fie vorba între noi, nu am văzut popor mai răbdător ca al nostru!
  • După UTA, Sportul, Naţional, Craiova, Timişoara, Argeş, Vaslui, Oţelul, Petrolul, STEAUA a dispărut şi Rapidul. Cum care?!
    Ăia din Giuleşti de pică stadionul pe ei, ba cu patron, ba fara dar aveau suporteri frumoşi…
  • Industria şi agricultura încă zac la limita dispariţiei, dar STATUL e prost şi le dă ajutoare sociale şi uite aşa mulţi români preferă să stea pe 6-7 milioane decât să muncească pe 10-12…

Gata! Ok, termin!

La 2 ani un copil are dinţi, a învăţat foarte multe cuvinte, desenează, mănâncă singur, devine obraznic şi merge.
Tu la 2 ani ai sfâşiat cu dinţii de ai supărat oficialităţi, încă înveţi cuvinte şi ai sete de cunoaştere, pictezi stări şi trăiri pe pânză sufletului… mănânci pe banii mei şi produci pagubă, dar fără a fi obraznic şi de mers… cu tine simt că aş termina un maraton.

Doar să ni se dea o mină de creion şi o mizerie de foaie şi ne vom face auziţi.
GARANTAT!
Eşti român AUTENTIC, născut de 1 Decembrie, crescut cu trudă, educat cu atenţie, proiectat să reuşeşti, sortit să schimbi mentalităţi.
Eşti patriot, iubitor de ţară, îţi pasă de ceea ce se petrece în jurul tău, preocupat de schimbare şi viitor.
Ţi le spun pentru că le văd în tine. Ţi le spun pentru că vreau să văd asta în fiecare rând de-al tău.
Succes pentru încă un an   !!! 🙂

Doar nu sunteţi atât de proşti…

Era iarna lui 2000 şi românii se c**au pe ei, dar nu de frig – ci de frică!
Alegerile prezidenţiale aduceau în al doilea tur, faţă în faţă, un bolşevic nemuritor- ION ILIESCU (PDSR) şi un… (despre morţi numai de bine) extremist/rasist – VADIM TUDOR (PRM).
Atunci românii NU au votat cel mai bun candidat, ci  răul cel mai mic…
(RETORIC: Doamne, fie vorba între noi: poporul ăsta chiar e sortit eşecului?)

Istoria se repeta mai mult decât ironic în 2014 când oamenii aleg să voteze pe Mutulică Iohannis, de frică să nu iasă politrucul crescut tot de bolşevicul sus-menţionat Victor Viorel Ponta.
(Doamne, ignoră te rog intrebarea- am  gasit răspunsul!)
Iunie 2016, Europa stă cu sufletul la gură în faţa BREXIT-ului: Englezii votau propria soartă (şi ca un domino tâmpit şi a Europei) invocând Articolul 50 al Tratatului UE,  ieşirea regatului din UE- 52% au votat favorabil.

In faţa examenului de unitate al Uniunii, chiulea FIX dirigintele clasei.
Mai exact, oamenilor li s-a pus în mână viitorul ţării lor alături de un partener puternic şi au ales să-l strivească mânaţi de un egoism greu de înţeles… le era dor de “aia’ bătrână” pe moneda?

De GREXIT ne-a cam durut în şapca, ne-a enervat mai mult că nu puteam scoate peste 60E/zi de la bancomat când ne ştergeam la bot de tzatziki sau lingeam degetele de coaste de berbecuţ pe plajă la ei…
De alegerile din Moldova(prima dată din anul 2000 când Presedintele Republicii Moldova va fi ales prin VOT DIRECT de cetățeni) nu ne mai doare nici măcar acolo.

Ce vreau să subliniez este că oamenii au onoarea/dreptul/avantajul de a ALEGE… şi nu inteleg cum tu votezi mereu cu PSD-ul, pardon, m-am abătut:

NU INTELEG cum suntem predispuşi să alegem numai greşit şi pe urmă tot noi să ne plangem.
Acum ziua de 08.11.2016 va intra în istoria Americii. Nu pentru că Florida şi California au legalizat Marijuana , ci pentru alegerile prezidenţiale.
Acestea au pus faţă în faţă pe Vadim, pardon DONALD TRUMP şi Hillary Clinton- soţia fostului preşedinte american Bill Clinton (Doamnă, Monicuţa Lewinsky cu cine o fi votat?!).
Se afirmă în mod constant că Americanii sunt un popor de idioţi – aş spune o afirmaţie paradoxală în raport cu zicala” America este ţara tuturor posibilităţilor” sau celebrul “American Dream”. Mie mi-ar plăcea să-mi trăiesc pensia prin California…

Astăzi au posibilitatea să demonstreze că nu e aşa şi că se uită la TV şi râd constant de cât de dobitoci sunt în decizii europenii şi cum pierd constant pe mâna lor. Au 2 opţiuni:
1. Doamna Clinton: un om cu o carieră politică ce începe undeva prin 1977 – deci pare pregătită şi aparent sănătoasă la cap.
2.TRUMP: un miliardar American narcisist, extremist/rasist ce ignoră democraţia şi valorile ei, fiind diagnosticat cu un ego colosal:
Trump: “Voi construi un zid la graniţa cu Mexicul şi voi interzice temporar imigraţia musulmanilor.”
Trump: „Voi fi cel mai grozav preşedinte lăsat de Dumnezeu pe pământ!”
Copilaşii, sunteti geniali: aţi dat lumii Hamburger-ul, iPhone-ul, anticoncepţionalele orale,superglue-ul…dinamita!

Vreau să cred că nu sunteţi atât de proşti să ne daţi si o PETARDA!

donald-trump-wheel-of-fortune-catching-mexicans-watching-pelicans

Cumperi? 

Se vinde! 

Să ne înțelegem de la început: NU va pleca din fața casei de distrusă, nici de țeapă, nici de foame. 

Va pleca pentru ca nu-i place sa fie pe locul 2 😢. Dap, a fost înlocuită. 

Născută în 2001 a fost rulată până in 2014 in Germania. 

A fost cumpărată cu 119.000km pe factura de Germania.  De atunci a parcurs in România ~35.000 km.

Statul român a considerat că nu e de ajuns cât dai pe ea și a mai adăugat și taxa de poluare – achitată și nerecuperată!(300euro)

Este o masina fâșneaţă, cu un exterior sexi. 

Trapa electrică este un accesoriu practic în zilele de vară, dar mai ales unul chic în nopțile calde. Rulează fin și se vede bestial. 

Se conduce ușurel: servodirecție pe roțile de 13inch înseamnă să fii atent când strănuţi să nu muți banda.

La capitolul siguranță ai 4airbag-uri: 2frontale, 2laterale. Eu nu am văzut niciodată cum arată unul, la fel îți doresc și ție. 

Noi nu am atins-o, in schimb rugina a apărut la gura de alimentare și la pragul pasagerului- nenea mecanicul ne-a cerut 400de lei să o facă iar ca nouă, dar nu se duce singură căpoasa și noi timp de ea nu avem 😢

De frânat, chiaaar se oprește. ABS-ul+cauciucurile all season nu ne-au dat emoții niciodată. 

Motorizare: 1.3 cu distribuție pe lanț(nu se schimbă, ai un cost în minus) oferă 65cp ceea ce înseamnă suficienta putere să depășești rablele pe Bulgaria ce te iau la mișto cand mergi relaxat.  Totodată vei avea impozit și asigurare pe buget de studenţel …

Noi am avut grija de ea: a păpat ulei FORD si filtre Bosch (ulei+aer), MAN(benzina). Filtru benzina schimbat la fiecare schimb de ulei.

Imediat cum a fost achiziționată a primit pompă de benzină nouă+băiță la rezervor și traseul tur în reprezentanța FORD Ploiesti…

În ziua nunții(03.10.2015) a încercat să mă salveze: fix când plecam spre Woman i-a picat ambreiajul. 

Nu am ascultat-o, în schimb a fost premiată cu un kit complet LUK.

În Februarie 2016 a primit și niște bucșuliţe drăguțe pe bara stabilizatoare, pivoţei și curelușă de accesorii nouă. 

Ultimul schimb de filtre+ulei a avut loc in Iunie 2016 cand am plecat împreună în concediu, iar pe 27 august am achiziționat cealalta mașină- maxim 2000km de la revizie.  

Deținem toate actele, suntem proprietari, oferim fiscal si suntem prea ocupați să fim samsari 😉.

Dacă te interesează mașina, ne poti contacta la 0731338878. 

Cu stimă, 

MARCUCERNEALA, WOMAN SI FORDUŢA

Dacă e de neglijat pentru dumneata, poti da un share in speranta că-i găsim apropitar. 

Mulţu ☺

Ţeapă…de 250Lei

valori-bdt

Se spune că maşina e cel mai scump membru al familiei- mai scump de întreţinut ca soţia.
E un rău necesar (maşina, nu soţia…).
E bine să lucrezi în reprezentanţă. De ce?
Acelaşi mecanic a văzut defectul tău la alte X maşini+tehnologie dedicată. Pe de altă parte reprezentanţa te stoarce de bani…
Experienţa mea cu reprezentanţa este tristă. Mi-am bătut joc de 250 lei şi ei de mine.
Am dus o maşină pentru a fi verificată în vederea achiziţiei.
Eşti speriat frate când vrei să-ţi iei o maşină despre care nu ştii nimic. Te duci în reprezentanţa şi te-ai aştepta să pleci de acolo cu o decizie fermă: DA sau NU.
Tot de acolo te aştepţi la certitudini, un istoric relevant (unde există) şi profesionalism.
Am intrat bou! Am plecat vacă… pe banii mei.250 lei… “profesioniştilor”!
3ingineri, o singură maşina- GO!
„dom’le nu stai lângă noi cât ne facem treaba” (aveam nevoie să comunic cu voi, experţii vieţii doar nu vorbeam cu samsarul)… e Ford, nu naveta Columbia.
Termină băieţii treaba şi… dispar.
Am crezut că e furată şi s-au închis înăuntru aşteptând poliţia. Greşit! Se grăbeau să închidă şi probabil au uitat de mine.
Mă duc politicos la recepţie şi întreb: ” ce are domnule”?
Aici am interacţionat cu 3 experţi şi un Sexpert:

  1. Gelat, pantalon de trening gri din bumbac mulat pe bucă (eu am crezut că are dormitor prin spatele halei şi abia s-a trezit). Acest domn mă anunţă că reprezentanţa FORD NU ÎMI POATE SPUNE KM REALI!!! CĂ NU AU BAZĂ DE DATE COMUNĂ CU CELELALTE REPREZENTANŢE (maşina a fost de Argeş, a trebuit să verific şi acolo)
    Bă eşti nebun? Eşti reprezentanţă doar că ai tricouri cu FORD?!
  2. Tinerel, prezentabil, evaziv:
    “-eroarea de ABS poate avea mai multe cauze: cablaj, modul, etc…
    – Bun, deci?! E ceva stricat sau…?
    – Nu ştim, trebuie investigat mai amănunţit (se uită la ceas, e sâmbătă). Reveniţi în altă zi cu programare prealabilă…”
    (eram lămurit buştean, avea dreptate până la urmă omul:” picase emanciclopul în baia de ulei şi se produsese o extorsiune a unui degajament… într-o apă”).
  3. Operator PC/ofertare sau ceva calculatorist, dar şi cu opinii despre maşini (mai mult sau mai puţin pertinente. Ăsta era cu veştile proaste: preţurile IREALE (110 lei un tub de silicon pentru etanşare baie ulei…?! Ford, remember? Not Columbia)
  4. Sexpertul: stă retras ascultând conversaţia cu subalternii (cred). Pantalonii de trening de fâş negri şi tricoul de silon cu sigla Mondeo ne atrage atenţia că e posibil sefut pe acolo. Oftează, privire plictisită, cel mai evaziv:” nu dom’le, e posibil să fie grav rău de tot… mai bine căutaţi în flota noastră”. Ai dreptate stimate GURU al Fordurilor, dar ai uitat de ce am venit? Totuşi?!

Concluzie: o vizită la BDT (unde cobori podul la Cringasi), REPREZENTANŢA FORD m-a costat 250 lei.
-De banii ăştia REPREZENTANŢA FORD nu mi-a putut da KM REALI ai maşinii pentru că avea service-ul făcut la frăţiorii lor din ARGEŞ.” noi (Ford) nu avem bază de date comună”
-De banii ăştia, cu 3 ingineri şi toată aparatura din REPREZENTANŢĂ nu aţi fost în stare să identificaţi corect nişte defecte care îmi puteau genera nişte costuri adiţionale.
-De 250 lei am primit informaţii de service de cartier: distribuţie, masca spoiler (care era evident că a fost agăţată), nişte urme evidente de ulei, un rulment pe care îl auzeam că urlă şi un raport pe testerul IDS cu erori despre care inginerii dvs nu au ştiut/nu au avut chef să le interpreteze…
Asta nu e lucrătură, e o mizerie.
Asta nu e reprezentantă, este un garaj din fostele ateliere Griviţa.
Ăştia nu sunt experţi, domnii sunt în cel mai bun caz nişte strungari din atelierele de mai sus.
De 250 lei vă rog luaţi-le nişte cămăşi. Nu de uniformă că nu suntem liceeni, dar cămăşi să fie.
(nici eu, nici colegii mei nu am putea VREODATĂ să ne prezentăm în pantaloni de trening în faţa unui client. Nu ne numim Ford, dar ne respectăm barba – a, da! Şi clientul…)

PS: pentru care ai nevoie- am găsit un mecanic specializat pe FORD care lucrează mega-profesionist!

Fumez -part.2-

Dacă a fost greu? DA, a fost greu ca dreacu!
Dacă e greu în continuare? Da, sunt zile când aş fuma ca un psihopat şi multe alte zile când aş face o pipă maaare dintr-un pachet întreg de ţigări şi nu m-aş opri până nu m-ar frige la unghii!
Dacă este o reţetă pe care aş recomanda-o? Nup!
Mi-e fix perpendicular ce faci cu corpul tău la fel cum discursul meu va rămâne mereu de fumător:
Îmi plăcea mirosul de parfum combinat cu cel de tutun, îmi plăcea să dau fumul pe gură şi să-l trag pe nas, îmi plăcea ţigara după masă şi mai ales pe plajă sau la şpriţ, îmi plăcea să fumez în locuri unde era interzis – era micul meu sport extrem.

Cum am reuşit să fac asta?

  • Nu am tras NICI MĂCAR un fum de pe 31 iulie ora 21 şi nici nu am cerut vreunei persoane să-i aprind ţigara, nici nu am cumpărat la bucată şi nici narghilea.
  • M-am lăsat din prima fără să-mi amăgesc creierul şi corpul cu substituenţi de nicotină sau ţigări electronice, fără medicamente şi plasturi, fără terapii şi căcaturi, fără medici şi sfaturi.
  • Am început să alerg. Ca dementul! Dimineaţa şi seara, over training, over ce vrei tu.
  • Am început să beau apă. Cum îmi e poftă să fumez beau apă cât boul! 3-4-5 L/zi.
  • Am stat intenţionat printre fumători cu nasul în ţigara lor şi vreau să se fumeze lângă mine. Nu mă voi căca împrăştiat pe mine când suntem împreună la şpriţ să muţi ţigara că mă deranjează fumul- nu m-a deranjat 12 ani stai liniştit!
  • NU am mâncat, ba mai mult de frică să nu mă îngraş au fost zile când m-am înfometat.
  • NU am pus banii pe care i-aş fi fumat deoparte, dar ŞTIU că luna asta am în casă cu ~600LEI mai mult decât aveam luna trecută.
    Încă o idee aici: NU simt un plus la buget şi sunt conştient că “SUMA VICIILOR E CONSTANTĂ”!
  • NU prea am avut musafiri, nu am ieşit şi nici nu mă trage aţa. Nu vreau să fiu “moartea pasiunii” la grătar şi nici “botoasă mică de la terasă”. Nu pot (încă) să beau fără să fumez şi Berea pare scârboasă fără ţigara chiar dacă nici înainte nu mă omoram cu ea.
    “Nu sunt fiţos, dar parcă nici Berea nu-mi place” 😛
    M-am orientat uşor spre spirtoase cu gheaţă sau cocktailuri băute în general de domnişoarele ipocrite sau tâmpit de fiţoase.
  • Am spus la cât mai multă lume că mă las, aş fi vrut să opresc străini pe stradă şi să le spun.
    NUMAI aşa sunt mulţi oameni de care mi-ar fi ruşine dacă mă vor vedea vreodată cu ţigara în mână. Când am scris şi aici am ştiut că:” Success îs my only motherfuckin’ option, failures not (…) Feet fail me not ‘cause maybe the only opportunity that I got”

Ca o ultimă idee:
Am avut în minte un singur gând: dacă mă las, dacă mă chinui şi dacă doare vreau să fie doar 1 dată!

Eu nu sunt masochist şi nici prost să-mi servesc minciuni singur. Eu nu fac teste de anduranţă pe corpul meu pentru că ştiţi bine că vă plac pe toţi, dar pe mine pur şi simplu mă ador! 🙂
Vă salut!

Fumez -part.1-

72 de ore.
Atât a trecut de când nu am fumat.
Am senzaţia că stau în faţa uşii din pragul nebuniei.

Sunt încă lucid şi încerc să balansez reacţiile. Ştiu doar că nu trebuie să mă enervez şi evit orice dispută cu diplomaţie: ori plec/ori tac- oricare e ok pentru că mă ajută să nu te calc pe cap sau să nu mă năpustesc asupra ta ca un sălbatic.
Sorry chiar nu sunt eu. Mă aprind din orice şi am un chef de scandal formidabil.
Aseară la ora 21 m-am băgat la somn. Îmi era frică să nu mă apuce ori foamea ori pofta. (m-am trezit la 03:40 AM cu o poftă de ţigări teribilă, dar am reuşit ca prin minune să adorm… pe la 5 AM)
Îmi făcusem de ani de zile calcule. Aparent nu mă deranja că ardeam banii şi mă minţeam:” suma viciilor e constantă- eu doar fumez!”
De 2-3 ani o luasem razna şi depăşisem bine 1 pachet pe zi.
Senzaţiile cele mai urâte erau dimineaţă: mă trezeam cu o apăsare ciudată în piept şi cu un gust foarte amar. Până nu tuşeam de câteva ori nu dispărea disconfortul, iar rezistenţa la efort era grav diminuată.
Când vedeam că mai am 3-4 ţigări în pachet mă panicam şi cumpărăm imediat altul. Putea să plouă, să se crape cerul, să crape pietrele de ger sau să se topească asfaltul de căldură: singurul motiv pentru care aş fi ieşit din casă erau DOAR ŢIGĂRILE.

Pentru a mă concentra, pentru a aştepta, pentru a mă linişti, pentru a nu mai ţipa, pentru inspiraţie, pentru ORICE, ŢIGARA era răspunsul.

De fapt…totul se reduce la gesturi si automatisme!
Totul este un automatism prost care mă conduce şi din care încerc să ies acum.
Nu am nici cea mai mică idee cum se va termina tentativa asta, dar am decis să tai răul de la rădăcină: fără tratamente, înlocuitori de nicotină, fără cărţi sau literatură care te spală pe creier.
Am în vedere să nu înlocuiesc un gest cu altul şi încerc să nu mănânc cât un porc în pragul ajunului.
Aş ronţăi continuu ceva… aş mânca până şi bătaie!
Mă trezesc cu distanţe impresionante parcurse… prin birou!
Dau din picioare ca un atlet la încălzire şi am o letargie tâmpită în corp.
Plimb pe oriunde mă duc o sticlă cu apă şi până la ora 12 am reuşit să bag vreo 2 L.Uşor, dar sigur ajung la cantitatea pe care o bea un bou pe zi.
Momentan mă bucur de un gust puţin diferit al biscuiţilor pe care-I consum de 2-3 ani: belVita Breakfast.
… sau aşa am senzaţia. Sau aşa mă minte corpul. Sau chiar o iau razna 😀
BYE!

Ne (mai)îmbrăcăm?

Hello,
Vine vara.

E anotimpul în care e aşa de cald încât îţi vine să te dezbraci… stai! Tu chiar o faci.

Bună Miss!
Cu tine vorbesc.

Şi mie îmi este cald şi am spus că-mi voi lua pe mine pantaloni scurţi la birou doar când o să-mi văd şeful venind aşa. (am fost norocos, mai purtăm şi d-ăştia)

Tu ai opţiunea de a fi frumoasă purtând fuste şi rochii care îţi aduc confort termic şi nouă ne fac vară frumoasă.
Nu o să te mint: noi vă numim balerine.

Am însă altă problemă: te dezbraci- multicel!
Păi hai să-ţi spună fratele cum stă treaba: nu sunt vreun neam de pocăit şi nu te vreau ca pe femeile musulmane, nici ipocrit- însă te expui.

Mult, inutil şi uite aşa o dai prost.
Vara Facebookul devine un pornoşag ieftin: poze în bikini sau costume de baie ridicol de minuscule cu (mă scuzi) aţă în faţă, poze cu tine pe şezlong topless (sau aproape), celebrele poze crăcită în valuri sau la piscină (pozele alea cu Mica Sirenă, varianta 18+), poze când faci îngeraşi în nisip, etc.

E vorba de dorinţa de afirmare? Să ştii că inteligenţa e sexy(acu’ nu te baza pe asta. Incercam sa o dau fin) la fel cum hainele potrivite şi naturaleţea aduc feedbackuri ÎNTOTDEAUNA pozitive în ceea ce te priveşte.

Să ne înţelegem, nu mă deranjează, dar hai să-ţi explic care e nedumerirea mea: cum să te (mai) privesc?!
Păi ne întâlnim întâmplător într-un cerc profesional sau formal unde vei fi îmbrăcată.

Cât aştept să îmi ştampilezi ceva sau cât discutăm, imaginaţia îmi va dicta că bluza ta ascunde ceva ce am văzut eu pe Facebook SAAAU când te văd în pantaloni business îmi dau seama că pozele de la plajă erau de acum 2 ani când erai mai silfidă.

A doua situaţie la fel de proastă: probabil suntem amici, cunoştinţe sau împărţim un cerc comun şi ne întâlnim de faţă şi cu prietenul/soţul/amantul/fostul.

Îmi şi imaginez un debate bazat pe pozele tale de pe facebook în care I se explică omului tău că ăia nu sunt sâni, ci în cel mai bun caz două aluniţe mai proeminente sau parcă văd situaţia: la o bere se comentează despre corpul tău (ne) armonios. Asta cum îţi pică? Dar lui?

Subliniez, chiar nu mă deranjează ce faci pe conturile tale de socializare şi mai mult- sunt conştient că nu mă priveşte, din partea mea: “Drop your glasses, shake your asses / Face screwed up like you having hot flashes”

Carenţa asta a ta poate avea rezultate şi mai triste.

Un angajator, un “potenţial viitor”, părinţii, profesorii, colegii de departament, rudele din partea mă-tii, colegii lu’ tac-tu etc. au acces nelimitat şi neîngrădit la profilul tău.

Chiar vrei să vadă toţi ce a văzut barza? Eşti împăcată 100% cu asta? O vei da mereu că în 2016 oamenii nu mai au prejudecăţi şi nici inhibiţii?

Social media este o îmbinare ciudată între dorinţă de a comunica / a ne face cunoscuţi şi interesele scelerate ale unor dezaxaţi psihic: woman, ii atragi!

Eşti mândră de trupul tău?
Genial, aşa şi trebuie! Chiar eşti frumoasă oricare ai fi, dar… frumuseţea asta îmbracă o grămadă forme, gusturi, stiluri, abordări şi veşminte: tu ai ales doar… dezbrăcatul?!

Doar atât ai putut?!

Slabesti rapid

large.jpg

Dacă te uiţi în pozele de album ale părinţilor tăi vei vedea siluete înalte şi silfide, pomeţi proeminenţi şi staturi skinny, iar oamenii robuşti apar doar pasager – graşi erau doar cei bogaţi!
Uită-te acum la prietenii tăi, prin parc, pe oriunde… fete, băieţi- mai dureros copii: foarte mulţi oameni sunt graşi/plinuţi/obezi.
E rezultatul unor factori care puşi cap la cap redau o tragedie a secolului 21.
Pe scurt: sedentarism, rutină, hrană procesată, alcool, concentrarea masivă în zona urbană unde se consumă doar căcat de la supermarket, adicţia tâmpită la shaworma şi părinţii cretini ce-şi duc copii la fast food- toate au pus bazele unei societăţi bolnave.
Încă ceva ce mi se pare cel mai grav – să mănânci prost e foarte ieftin 😦
Rezultatele traiului haotic şi lipsa banilor se vede: diabetici, obezi, boli cardiovasculare, HTA, cancere de tot felul şi mortalitate precoce în rândul tinerilor…
E GRAV COANE! E GRAV RĂU, dar nu pot să înţeleg cum accelerăm problemele astea cu atâtea exemple în faţă.
Ne minţim mult şi suntem dobitoci cu carul: diete disociate şi de tot felul, pastille de slăbit care omoară, ceaiuri toxice, terapii haotice recomandate de fomiştii de profit, drumuri pe la toţi medicii cu diagnostice care se bat cap în cap – şi uite aşa omul ajunge un dezorientat care se va ascunde în faţa TV-ului cu punga de cipsuri în braţe.
Ţi-am spus doar ce ştiai până acum şi în continuare o să-ţi spun tot ce şti, dar refuzi să crezi/faci.
Alege de mâine ziua în care eşti altfel.
Elimină carbogazoase/sucuri/alcool – bea apă! MULTĂ! Cât bea un bou pe zi…
Elimină pâine, cipsuri, prăjelile
Mănâncă pui şi peşte, multe fibre – legume şi fructe (mai necoapte să nu conţină mult zahăr) la greu.
… BLA BLA BLA!!! Pe astea le ştii, nu te mai plictisesc.
OK, fă tot ce ai citit până să citeşti şi aici ce diletez şi mai fă ceva: FUGI! ALEARGĂ!
Da, e greu şi nu ai timp- păi sula lu’ Oancea la TV ai 1h/zi, este?
Bagă-ţi muzica TA în telefon, fură de pe net sau downloadeaza o aplicaţie de genul Runtastic, Runkeeper, Nike+iPod etc şi investeşte 50 lei într-o pereche de adibasi de la Decathlon:” celebrii” Kalenji (nu sunt cine ştie ce, dar în tenişi crede-mă că vei merge în mâini dacă alergi 1-2 km- îţi termină gleznele!).
Încalţă-te, play muz, run app şi ai o singură viteză: GO!
Da, e greu!
Ştiu ce zici. E greu în draci, dar aici îţi pot da nişte sfaturi:
– Dacă ai bani de sală aleargă 2-3 sapt pe bandă până înveţi să respiri şi să-ţi coordonezi mişcările. (nu sunt de accord cu alergatul pe bandă şi dacă vrei să afli de ce, te invit să mă întrebi pe privat).
– Nu ai bani nu e bai! Alege un loc fără câini sau mai rău copii(rişti să-i calci) şi dă din copane!!!!
1. TE DOR PICIOARELE? Păi e normal dreacu’ dacă alergai în mâini te dureau mâinile!
2. Nu poţi respira? Trage mai mult aer şi reglezi pasul cu respiraţia!
3. Vomiţi? Bun, te dai lângă tufiş dai vulpea şi alergi mai departe.
4. Ameţeşti? OK, aici poţi să MERGI e deja prea mult, dar după ce îţi revii nu uita de ce ai ieşit din casă…
Ce ţi-am scris este de fapt un îndemn să ieşi din casă!
Muzica ta, drumurile tale, libertatea ta, o clipă cu tine, momentul tău de egoism de care te bucuri şi toate astea pentru un singur scop: SĂNĂTATEA TA!
Nu sunt cel mai bun exemplu şi clar micuţ nu am fost niciodată, dar eu chiar vreau să trăiesc… multicel!
Mi te pup,
Take care!

MiSS barbat

Cocoşilă mereu se va da bărbat.
Unii bărbaţi au înţeles din pilda biblică doar partea în care femeia valorează o coastă… doar o coastă.
Experienţe, trecutul… unii prieteni îmi arată că stilul masculin se remarcă des prin ipocrizie. 😦
De ce? Nu ştiu! Cel mai probabil de mere…!
Cu reminiscenţe din liceu unde eram 3 băieţi între 27 de fete dezvoltasem un misoginism exacerbat.
Concepţia era simplă: femeia e slabă nu neapărat fizic! Ea găteşte, spală, face curat, creşte copii şi parchează strâmb!
Acum, după ceva timp mi-am dat seama că eram doar un mic idiot- adeptul unei maaari facţiuni de dobitoci. (soţia mea parchează bine… doar cu faţa, dar de condus conduce muuuult mai bine ca mine… serios!).
Coane, fie vorba între noi mai depinde şi de cum o creşte mă-sa, cum o creşti tu după ce a stricat-o mă-sa în 19-20-21 de ani (glumesc!), cum îi e firea…
Personal am un drac de muiere care îmi demonstrează la tot pasul că “mutu fu… învârte pământul!”.
De aici începe partea în care ne maturizăm şi creştem puţin(mai mult eu, mai puţin ea): să fii misogin e “outdated”!

Nu, nu femeia trebuie să ia casa în spate. Ci dimpotrivă: tu trebuie să ştii să le faci pe toate!

E foarte simplu: un bărbat complet are lângă el, cu siguranţă, o femeie cu genele în neamul lui Scaraoschi. (A nu se confunda cu Swarovski!).
Hai să dezbrăcăm metaforele şi să ajungem unde trebuie: eşti bărbat?!
Ştii să găteşti şi nu mori de foame niciodată, ştii să speli şi să calci, ştii că maşina de spălat are nevoie şi de Calgon, ştii ce este mascară, loţiunea tonică şi OB-ul cu 4 picături cu el, paleta ta de culori conţine fuxia şi corai, îţi împătureşti hainele şi ai sertar separat de jeans şi tricou, orhideele sunt şi albastre, ştii ce înseamnă” gablonţ”… ştii, ştii, ştii?!!!!!
[A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă], nu-mi mulţumi de informaţie !
Nu, asta nu înseamnă că eşti travestit!
Asta înseamnă că te-ai upgradat la stadiul în care dacă ajungi în mijlocul pădurii din Amazon, nu trag urşii de carnea ta – ba mai mult îţi faci tu o tunică fashion din blană lor!
Cât timp fetele de la Miss nu sunt” curve toate” şi eşti conştient că tot ce face o femeie este doar o parte din ceea ce poate să facă un bărbat (ups, MissOgin!), cât timp în topul Chef-ilor pe mapamond sunt DOAR bărbaţi, cât timp vei toca ceapă şi julien nu doar cuburi… FIX ATÂT MASCULINITATEA va avea un viitor!
Cu stimă !

Vroiam sa candidez, dar…

Daca nu te-a zgariat pe ochi titlul, te rog sa dai UNsubscribe si sa pui mana pe carte- corect era VREAM

Am scris asta dupa 2 evenimente: Candidatul PSD PLOIESTI Cristian Ganea s-a dus la Gradinita Licurici si a facut poze cu niste copilasi- iar asta mi-a produs greata si decizia de a candida ca independent a lui Piedone de la sect.4…care mi-a amplificat sentimentul.

Mai jos ai descrisa o CAMPANIE ELECTORALA:

1.PREAMBUL– scot capul din cuib ca puii de cioară toti cotizantii importanti.
Asa apar candidaţii oficiali şi “domnişoarele” – ăia care nu i-a împins partidul şi de supărare brusc sunt independenţi.

Pe urmă mai cerne DNA-ul din ei şi aşa ajung în cursă doar cei care nici usturoi n-au mâncat şi nici gura nu le miroase, sau cei care mai sunt animati si de o schimbare.

2.TATONAREA– candidaţii nu au voie să facă acţiuni de campanie, dar îi vezi mai des la TV cu discursuri de genul” ce prost a fost ăla dinainte” şi din senin încep să se demaşte fapte de corupţie pe bani publici.

Aici “domnişoarele” de mai sus au un singur discurs: cât rău le-a produs partidul în care au fost şi demască brusc tot felul de acte de corupţie (bă eşti prost, erau mai cinstiţi când erai tu acolo-este?!).

3.EVOLUŢIA LA PARALELE INEGALE– le vin idei care mai ajută şi comunitatea- pe foaie!
Se va întâmpla prin martie-aprile (după ce înfloresc zambilele) când se zbat prin consiliile locale să mai adopte 1-2 hotărâri care ajută octogenarii, amărâţii şi pe ăia cu ciungă în păr (din nefericire peste 50% din electorat)- ăsta va fi publicul ţintă!

4.PEISAJ DE AUTOPORTRET– Începe oficial Campania şi te apuca greaţă: vezi cefe-late, guşaţi, cheloşi şi toţi sprancenatii-grizonati traşi la costum cu cravaşă în culoarea partidului (domnişoarele independente vor umbla descheiate la gât)!

Noaptea sugacii din partide lipesc moacele pe stâlpi, iar noaptea următoare vin alţi sugaci de la alt partid care lipesc peste. (se mai şi bat între ei, dar asta e partea amuzantă a campaniei).
Te vor urmări şi în vis chipurile insotite de sloganuri pline de inteligenţă şi intenţii bune- până la urmă pe o foaie poţi printa orice …

5.I PROMISS- asta îmi place!
Apar domnii mei pe sticlă şi mai nou pe Facebook în poze dând flori de 1-8 martie, sărutând babe pe obraz, apar la meciuri, în piaţă… peste tot te urmăresc!
Alţii vor împărţi mici şi ţuică la plic sub pretextul “zilelor comunei”, iar la oraş “unde e lumea mai emancipată” se va bea bere la pahar de plastic pe mokoteala cu motivul unui concert al unor panarame botoxate.

Adaugă în această shaworma electorală care se repetă la 4 ani: găleţi, cozonaci, brichete şi pixuri, ceasuri şi veste, tricouri şi şăpcuţe, mese greţoase şi deschide ochii bine de tot: nu vei mânca pentru 4 ani, nici kilu’ de zahăr nu ţine atât şi ce a făcut un primar se vede doar în calitatea traiului tău!

6. Deznodamantul si ca o dovada a providentei: destinul nostru pentru inca 4 ani.

Votează din raţiune, votează liber, votează cu mintea nu cu stomacul.

Nu fii prost şi dacă nu te duci la vot nu e o atitudine, este doar un gest de laşitate!!!

Totodată îţi pierzi ORICE drept de a striga în momentul în care observi că eşti în anul 2016 iar calitatea traiului este cea din 96’.

Te salut şi nu uita „POMANA NASTE MONSTRII” !!!!

 

NU STIU!

Hello,

Taskuri, obligații, informații, acte, acțiuni, contracte etc. Toate au nevoie la capătul lor de o persoană.
Cel mai des TOATE, adunate în ACELAȘI timp pe ACEEAȘI persoană- nu prea îţi mai arde de caterincă nu?
Stând în pat așa ca un psihopat- fără tabletă, fără telefon… așa doar eu cu mine (la finalul articolului ai un banc pe tema asta) cred că am găsit soluția:
– Expresiile „NU ȘTIU”, „NU POT”, „NU AM TIMP”

Păi hai să-ţi spună fratele cum stă treaba:

Ți-l recomand pe NU ȘTIU pentru că înglobează „nu pot” şi te-ar scuti de”n-am timp”. 

Toţi au pretenţii de la tine: femeia că eşti “capu’ la familie”,” şefu’ că trebuie să-ţi justifici salariul, prietenii că “frate- frate, da’ brânza e pe bani”.

Oricine îţi va strica într-un fel sau altul karma sau te va pune într-o situaţie incomodă.
Aici intervii cu un simplu: „NU ȘTIU!”
Le-ai pus frâna din start, ai tăiat deja orice elan.
Îmi spui acum că pari prost, impertinent, nesimțit sau că vei fi a 5-a roată de la căruță?
Păi când te-a pupat mă cineva pe creștet când te-ai bătut cu cărămida în piept că le faci tu pe toate?
(Și nu, chiar nu au cum să-ţi iasă toate bine, iar intenția nu se pune… în faţa nimănui!)
E mai ușor să te sustragi… e benefic pentru sănătatea ta mentală şi mai ales pentru că orice final aduce pe cineva care trebuie să fie nemulţumit- măcar puţin.
Vezi?
Minte-te că nu vrei să-i dezamăgeşti, minte-i că nu ştii şi gata. Eşti liniştit…
TEMPORAR că vine altu’ cu o cerinţă nouă şi îţi strică iar meciu.
Vei trăi mai mult, vei cheli mai târziu şi nu va mai fi nevoie să vezi mutre ce se stafidesc în fața ta.
Nu am aplicat încă strategia asta, dar este pe TO DO list 😀 !

Bancul:”Într-o cafenea stă un domn şi bea liniştit o cafea. Nu are laptop, nu are smatphone, nu are iPad. Stă aşa, ca un psihopat.”

 

Mi te salut!

E muzica…

Hello,
Cred foarte tare în diversitatea gusturilor- asta individualizează persoanele şi d-asta sunt domni şi ciobani, Diana şi Kardashian, doamne şi… celelalte.
Gusturile oamenilor sunt extreme de complexe şi piaţa muzicală se adaptează pe fiecare. Artiştii noştri îşi cunosc piaţă ca un vânzător profesionist şi cu siguranţă au targetat fiecare un segment de public.
Merg cu maşina zilnic ~2h/zi şi ascult involuntar radio- cine mai stă să ardă CD-uri cu muzică piratată când există youtube?
De multe ori am senzaţia că ascult radio Erevan continuu. De şi mai multe ori simt ca în loc de DJ este un infant surd din naştere…
Ascultam muzică pe Atomic şi K-lumea, cumpăram revista FAN cu CD track cu maxim 18 melodii, am avut internet DIAL-UP şi stăteam 1 noapte să descarce melodie de 3mb… parcă aveam ce asculta, sau poate nu aveam gusturi pe atunci… cine ştie?
În muzică românească de acum totul mi se pare un dezastru: sunetele par atât de haotice încât singurul must have este rima-nu înţelesul, versurile scrise de un ciung cu miopie, videoclipurile la TV pornoşag ieftin.
Singurul avantaj al radioului este că nu poţi vedea artiştii contemporani şi mă bucur foarte mult.
Uite aşa la sărbătoarea câmpenească de la comună său oraş urcăm pe scenă în faţa copiilor (aduşi de părinţi dobitoci) copane bronzate, ţâţe operate şi bicepşi plini de steroizi, îi dobitocim (în) voluntar cu LaLa Bând şi mor când aud fetiţe fredonând refrenele Andrei, Inei, Lorei…
Clasamentul la Eurovizion a fost an de an mai dezastruos trimiţând “artişti” precum: Mihai Traistariu (chel şi îmbrăcat în haine nu doar chiloţi ca pe Facebook), Todomondo (cine ca*at sunt ăştia?), Nico şi Vlad Mirita (nici pe ăsta nu-l cunosc), Elena Gheorghe (asta e bunoaca la corp), Mandinga (tot bunoaca, dar plină de coşuri), Cezar Ouatu (am citit doar că o ardea pe Angela Gheorgiu- vai, putea fi mă-sa la ce vârstă are…), Voltaj (mi-au plăcut… până am făcut 15-16 ani)…
“România a participat la Concursul Muzical Eurovision de 17 ori, debutând în concursul din 1994, plasându-se pe locul 3 de două ori și anume în 2005 cu Luminița Anghel și Sistem și în 2010 cu Paula Seling și Ovidiu Cernăuțeanu, locul 3 fiind cea mai bună performanță a României la Eurovision” -conform Wikipedia.
Vă plaaaace muzichia este? E tare când te bucuri că ai dat de un canal de ştiri în loc de o piesă românească?
Închei ideea subliniind calitatea execrabilă a muzicii este datorată ÎN PRIMUL RÂND PUBLICULUI.
Din vina mea/a ta/a lui/a ei artiştii nu pot evolua (discutăm despre adevăraţii artişti români) pentru că piratăm tot, nu cumpărăm un CD, la concerte nu mergem de scârbă celor care cântă de obicei în deschidere sau organizării tâmpite. (vezi că m-am inclus şi pe mine, nu mă lua că fac pe moralistul).

mici Sfaturi la prima intalnire :D

Să primeşti sfaturi pentru “prima întâlnire” de la un om însurat este ca şi cum ţi-ai cumpăra un audiobook cu “Baltagul” de Sadoveanu, însă dă-i o şansă s-ar putea să nu fie chiar pe moşogeală.

Buuun, păi prima întâlnire zici?! PLAY!

1. Să nu mergi pe recomandările prietenilor” bă, ieşi cu asta că e tare” – toţi oamenii au şi gusturi proaste şi n-ai vrea să te convingi pe cârca ta! (nu mă întreba unde poţi cunoaşte un suflet de Doamne ajută, DAR Kultur şi/sau Mall nu mi se par idei inspirate).

2. Văzut, plăcut, tatonat, SUNAT! – Nu ţi-o arde prea mult cu tatonarea că vine altul mai grăbit şi te frigi!

3. Alege un loc neutru: nu la tine acasă că-ţi vin idei să scoţi siguranţele de la lumină şi sigur nu te crede.
Nici la ea că dai de mă’sa, tac’su îmbrăcaţi lejer şi cu priviri bănuitoare şi te vei simţi ca un IT-ist într-o comunitate Amish…
Nu mai pui că poate are o pisică din care ai face în cel mai bun caz o pereche de mănuşi sau un frate asemănător lui Rain Man sau Forest Gump, dar cu un IQ mult mai scăzut care vă stă pe cap.
– O cafenea! (de preferat în cel mai apropiat oraş de locaţia ta să nu te întâlneşti cu prietenele fostei tale sau cu amicii tăi mârlani).

4. Îmbracă-te lejer! Termină cu cămaşa băgată în pantaloni sau papion la blugi cât timp ieşi DOAR la o cafea. NU exagera cu parfumul şi drăguţ ar fi să te tunzi- NU să te gelezi!
5. NU ACCEPŢI DOUBLE DATE, nici nu-ţi iei prieten cu tine, nici ea să nu vină cu amică!
E proastă combinaţia frate… amicul tău vă va clănţăni cu telefonul lui şi se va plictisi de moarte, nu vei apuca să vorbeşti cu ea că trebuie băgat şi el în seamă.
Dacă vine ea cu o bunăciune de prietenă îţi uiţi direcţia şi s-ar putea să dai în culmea matematicii:” ai 2 necunoscute şi nu rezolvi niciuna”.
Double date: încă 2 cretini în plus cu care trebuie să dialoghezi- mai bine făceai grup pe Facebook şi nici nu-ţi mai băteai capul.

6. NU FI PROST! NICI GRANDOMAN! NICI EVIDENT ÎN INTENTII

…scopul e să o cunoşti, nu să o f*ţi (momentan…).

Sã fii tu! (uite d-asta mi-e cam frică)!

Un dialog relaxat şi fără detalii gen task-uri de la serviciu, câţi fraţi mai ai şi unde studiază fiecare, cum furai acadele de la chioşc când erai mic şi nici cât de idioată era fosta ta prietenă (de fapt p-asta să nu o bagi în discuţie).
Sfat: încerci să o descoşi cu întrebări strategice şi cu dublu sens- peste 10 minute pune-I aceeaşi întrebare, formulată altfel şi vezi dacă a minţit (asta chiar ţine).

7. Încearcă să te duci să o iei tu de acasă: nu e comod, dar afli pe unde sta şi poate îţi va folosi vreodată. 😀
***Dacă a trântit uşa sau a pus picioarele pe lângă covoraşe roag-o să se dea jos să vadă dacă îţi funcţionează lampa de la număr şi după ce o vezi în retrovizoare dă-i talpă !!!
NU te uita în spate, clar nu era combinaţie L

8. Nu fi centaur din prima şi nici nu-ţi începe ofensiva- chiar sunt şi femei serioase şi cu principii în ziua de azi, iar impresia generală va fi că a cunoscut un câine în călduri, nicidecum un bărbat.

9. O seară liniştită se termină cu un minus pe buget- achitaţi nota nemţeşte (fiecare ce a consumat)- aşa nu-I dai nici senzaţia că o cumperi. (mdea, sunt complicate – şi când nu achiţi va zice că eşti gherţoi rupt în c*r).
10. VENI/VIDI/VINCI dacă ţi s-a părut ok, sună tu- OBLIGATORIU ziua următoare, dar după ora 16(aşa nu pari disperat).
Să nu te pună dreacu să-I laşi mesaj seară ce bine te-ai simţit şi cât vrei să vă mai vedeţi pentru că îl va citi cu cea mai bună prietenă căreia deja îi povestise ce speţă eşti. 😀

ZOE, FII BĂRBATĂ!
Hai baftă!

Concediu sau city break?!

blos

Un city break versus un concediu de 1 săptămâna ar putea fi o temă controversată.

Hai să începem cu un concediu de…5-7- câte zile vrei tu.
E concediul ăla dorit tot anul şi în care te relaxezi cu adevărat.

Vei viola contul de economii în dorinţa de a te duce într-o locaţie cât mai pe gustul tău, dar eşti îmbrăţişat de un sentiment de resemnare spunându-ţi: “chiar merit concediul ăsta”.

Eu mă plictisesc să stau mai mult de 3 zile într-o locaţie.

Totuşi sunt obosit- cred ca merit un concediu, dar sunt suficient de tinerel în spirit încât să nu halesc prea tare ideea.

Avantaje: te întorci odihnit, limpede la minte, relaxat şi gata să revii la rutina zilnică.

Aha, concediile se şi termină.

Te vei distra încât să-ţi ajungă pentru ceva vreme şi cu 1000 de poze şmechere şi amintiri interesante.

Dezavantaje: te vei întoarce lefter – distracţia nu trebuie să coste, dar stomacul cere minim 2 mese pe zi indiferent cum o dai.

Cazare mai multe zile, destinaţia cu cât mai departe cu atât mai scumpă, mâncare mai multă, bagaje mai voluminoase, mai multe zile petrecute cu aceleaşi persoane 😀

Buuun, city break-ul este un concept interesant.

Hai să ne înţelegem: dacă te duci în Brăila sau Zărneşti nu înseamnă city break- a foreign country is mandatory!

Dacă eşti mai rebel cu hostel şi d-astea-good for U! (personal nu sunt atras de turismul de aventură)

Odată atinsă destinaţia ai 2-maxim 3 zile să vezi ce alţii văd într-o săptămână. (trece la dezavantaje asta)

E cu atât mai palpitant cu cât ştii mai puţine despre destinaţie!

Coboară pe aeroport, găseşte-ţi hotelul, chinuie-te cu transport în comun şi fă rost de o hartă cu obiective.

De acum ai o singură viteză: “GO!”
2 zile: obiective, oameni, bucătărie, shopping, locuri, peisaje… e foarte tare frate!

Vei fi prea obosit să mănânci mult, dar te vei hrăni constant cu informaţii şi vrei mai mult cu fiecare oră petrecută! Îţi recomand un bagaj sumar cu haine puţine şi lejere, o pereche de încălţări în care să te simţi relaxat şi prieteni cu care să te omogenizezi.

Dezavantaje?

O să te întorci pilaf de oboseală, frustrat că orice ţară e prea mare pentru cele 2 picioare ale tale şi mai frustrat că zbori cu low cost şi nu ai suficient bagaj pentru tot ce ai vrea să-ţi cumperi.
Ia zi, la vară ce alegem?
Mi te pup!

Vrei sa fii ca el ?!

12576287_1030048087056070_1338266010_n
Salut prietene,

De ceva timp s-a viralizat pe net un slogan „fii ca… Ion/Maricica/Gigi etc.
Scopul este îndreptarea unor obiceiuri proaste ale societății- ciudat că audienţa are vârste peste 20 de ani.
Mai poate fi îndreptat ceva?!
Comportamentele sancționate de această campanie sunt proaste obiceiuri propagate în mare parte pe social-media.
Nu mai există vorbă bună şi educație în procesul de a cizela un om.Cea mai bună mustrare cu siguranța este contra-exemplul.
… pentru cine vrea să înțeleagă şi sunt atenționați următorii:

– Gherțoiul care abuzează de check-in (de multe ori din sufragerie).
– Masterchef-ul care pozează farfuria aia cu tocană sleită prezentată ca delicatesă sau „caviar” din ochi de sardine pisați.
– Chiflarul căruia îi bate porumbul în geam, dar pe Facebook are poză cu mașini pe care şi le cumpăra doar în NFS şi poze cu bani… de la monopoly.
– Sexosul cu sloganul”nu contează caracterul când ai Brandul cât mânerul”. Ăsta e specia de dur până îi dai o palmă…
– Don Juan-ul de Ferentari care are 30de ani, dar scoate la suc fete de-o vârsta cu pedeapsa.
– Bogătanul: ăsta are haine scumpe, ceasuri exclusiviste, vizitează locaţii exotice şi iese de obicei cu fete tot de vârsta celor cu care umblă Don Juan-ul de Ferentari. Viaţa lui în libertate este relativ scurtă pentru că ajunge repejor lângă bunii lui camarazi de la Poarta Alba, Jilava, etc.
– Fashionistul îl recunoști ușor: are hanorac negru tăiat pe mijloc de zici că e greieraș, turul pantalonilor lângă fundă de la tenesii roșii, sau arată în costum… a chelner.

Mai sunt şi alții, dar nu poți să înveți un porc șmecher să cânte: pierzi vremea, enervezi şi porcul.

În concluzie: ai bunici care te cresc, părinți care te educă, școala pe mocangeală 10 ani şi o grămadă de exemple proaste în jur– ia ce e mai bun din fiecare şi FII CA TINE!

… personal am 2 „Ioni” ca referinta:
Unul este Ion Țiriac, dar într-o zi va auzi de mine şi al doilea este tata, pe care oricât m-aş strădui mi-ar fi greu să-l ajung vreodată.

Mi te salut!

Tipuri de proprietari

rent

După ce termini liceul îţi iei avântul cu mucii pe piept spre facultate şi asta implică relocarea.
Cum tăticul poate e mustăcios, dar sigur nu e Țiriac vei sta după posibilități şi dorințe la cămin sau în chirie. Acest articol va fi despre tipuri de proprietari şi metehnele lor.

Gazda-neam
Asta e cea mai proastă combinație posibilă:
1. Te primește pe moka, dar părinții tăi știu despre tine mai multe decât știau când stăteai cu ei.
Nu prea poți să înjuri, să te îmbeți, să dai chefuri sau să ţi-o tragi şi fumatul va fi tot pe ascuns… păi ce-ai făcut Giany?!
2. Îţi închiriază o garsonieră mobilată de însăși bunica lui la un preț derizoriu de mare pentru că vă știe din provincie şi vă țepuiește sub motivul că stai în zonă bună şi în plus ai şi loc de parcare… nu-ţi va folosi pentru că tu nu ai maşină!
3. Nu poţi să tragi bani de la chirie sau întreţinere că o sună după 1h 63min şi 74secunde fix pe mă-ta care evident ţi-i dăduse 😦

Gazda neam-prost
Genul ăsta de gazdă nu e rudă cu tine dar te va ţepui mai rău ca primul.
După ce stai 1an în Bucale cam afli care e spârla cu zone şi cartiere şi hotărâşi să scapi de comunistul de mai sus.
Ajungi cel mai probabil prin Rahova-Ferentari sau Titan într-un apartament care este mai ok ca aspect, dar te loveşti de mârlanul de proprietar care-ţi cere garanţie 1+1+ paştele mă-sii.
Sună obsesiv cu 5 zile înainte de scadenţa întreţinerii şi trimite copii handicapaţi să ridice chiria direct din apartament sub motivul că vor să se asigure dacă totul e în regulă.
Cu ăsta o termini tot după 1 an sătul de iarna la parter şi miros de grătar de sub geam, dar în mare scandal.
Iei mucul cu banii de garanţie plecând cu biroul urcat în Dacia Papuc din mers în timp ce fugi să nu-ţi iei şi bătaie.

Gazda-perfectă
Gata coane, ştii zonele, preţurile, deja ştii cum să negociezi clauze, termene şi contracte.
Îţi iei o chirie bună într-o zonă ok care arată binişor şi la super bani.
Te faci prieten cu vecinii de etaj, mergi la şedinţe de bloc cu moşnegii de la toate scările şi mai ales eşti liniştit că proprietarul tău nu te fute de creieri să vină peste tine.
Vă întâlniţi la metrou, îi dai banu chiar şi cu 1 săptămâna întârziere şi sunteţi liniştiţi amândoi.
De ăsta te plictiseşti după 1-2 ani pentru că fără să-ţi dai seama ţi s-a urât cu binele şi după ce-ţi iei un job rezonabil vrei să-ţi salţi standardele şi aici trecem la următorul tip de proprietar.

GAZDA VĂDUVĂ CRIZATĂ
Asta va fi o altă ţeapă, dar îţi dai seama mai târziu.
Amabilă în draci cu 2-3 apartamente primite moştenire de la răposatu’ îţi va da o chirie la cheie: mobilată ieftin, dar curat de la IKEA într-o zonă centrală.
Deja ai negociat preţul de la 340E la 295,7E şi eşti mândru de cele 2 camere
Te vei încrunta doar când îţi spune tovarăşul tău din Militari că el dă 300 pe 3 camere 🙂
Cucoana de mai sus pretinde să-i aduci chiria la scară, să-i faci cumpărăturile şi să-i plimbi şoldurile reumatice pe la doctori. Te vei scuza că nu mai ai maşină şi vei parca la 2 străzi de adresa ei când îi duci banii.
Asta va fi pe combinaţie cu administrator şi nu vei omite 1 zi la plata întreţinerii.
Va avea pe vecina de vis-à-vis, la fel de văduvă care te urmăreşte.Cu toate astea ai o viaţă liniştită.
Vei pleca şi de acolo după 2-3 ani sătul de toanele cucoanei şi după scandal că nu ai voie cu pisica păroasă sau căţelul puricos la ea în casă (eu zic că are puţină dreptate.)

GAZDA-ÎNCEPĂTOARE
Aici ai cam pus-o.
Asta e fie văduvă, fie divorţată, fie panicată… fie toate 3
Se va uita discret la încheieturile tale să vadă dacă te droghezi, îţi va reaminti până să semnaţi contractual că secţia de poliţie e lângă tine şi îţi va fute meciul cu un contract de căcat pe care te pune tot pe tine să-l înregistrezi la fisc.
Asta vine personal să ia chiria, va examina tencuiala de pe pereţi, va cere informaţii şi vecinilor despre tine şi va avea mereu un ton de căcat când staţi de vorbă…
Sătul de mutra ridată sau mirosul parfumului ieftin de pin pe care ţi-l lasă în casă când îţi ia banii te duci dreacu’ la bancă, te faci sclav pe 30-50-100 de ani şi stai în zdrânga goală, cu un pahar de vin rose pe balconul tău reamintindu-ţi că nimeni nu ţi-a dat un băţ de chibrit fără să-ţi ceară o ţigară în Bucureşti.

Mai sunt şi alţi proprietari. Tu ce poveste ai?

Nu astepta Craciunul!

large (1)

Nu a nins deşi moşu’ a sperat până în ultima clipă.

În ajutorul lui statul român i-a făcut autostradă cu 7 luni în avans… şi renul Rudolph a rămas prost când a citit ştirea…
În fine, agitaţia dinaintea sărbătorii este grozavă: „cozonocariile”:)) rămân fără cozonaci, pieţele se umplu de alimente neconforme, fomişti de profit, traficul ne transformă pe toţi în bizoni needucaţi şi… uite aşa aşteptăm Crăciunul după ce tuturor prietenilor le-am povestit ce greu e să ţinem 3-5-12 zile de post…
Am deraiat de la nucleul acestei sărbători…
De ce?
Nu de mere, de mici ce suntem!
Nu o indigestie continuă, nu „ţuică până la prăjituri” şi nici măcar toate bonurile cu care ai rămas în portofel după ce ai cumpărat cadouri… nu, nu astea reprezintă CRĂCIUNUL.
Crăciunul a fost cât ai crezut în grăsunul acela cu barbă ninsă, cât ţi-ai făcut măcar un glob hand made în fiecare an, când te bucurai că primeai portocale şi bomboane de pom la colind… pentru că te duceai prin ger şi erai condus de mirosul mirodeniilor de cozonaci din fiecare gospodărie.
Crăciunul ESTE DOAR ÎN FAMILIE!
Crăciunul este când dăruieşti şi aici nu discutăm de haine, bijuterii sau telefoane mobile…
Îţi urez… îţi doresc… nimic prietene!
Doreşte-ţi tu şi îndeplineşte, colindă prin viaţă cum ai colindat vecinii când erai mic, dăruieşte şi mai ales DĂRUIEŞTE-TE.
Nu aştepta magii sau minuni ci înfăptuieşte-le, fii alături de familie şi cei dragi şi fă orice compromis este nevoie pentru a-i aduce lângă tine!

Crăciun fericit îţi doresc!

Cu drag,
#Marcucerneala

AUTODENUNT!

large

Nu sunt un cetățean model… nici pe departe!
Aveam tot contextul: m-am născut într-o familie de intelectuali-proşti de cinstiţi, dar am crescut în România.
Sunt mândru de asta, românul dacă-l trimiți cu bilet doar dus în deşert în 5 ani îţi face o grădina din el.
Vezi tu, ţara asta m-a educat prost, d-asta sunt puţin fucked up.
Am învățat să dau șpagă (înainte să înţeleg cuvântul) pe la 18ani când era să rămân fără permis. Am repetat experiența de câte ori am încălcat flagrant sau arbitrar legea.
Am devenit chiar arogant, dar tot nu dădeam vina pe mine.
Poliţia mă subminează: Loganul de M A I, se urcă pe mine când stau la coadă şi aprinde sirenele doar să treacă de intersecţia aglomerată. Duceti-v-ati la coadă ipocriţilor. Scrieţi-o p-asta pe PV 😉
Am învățat să scot din buzunar şi la doctor.
Nu mi-a cerut niciodată, dar îl simţeam mai atent. Plus că la UPU am avut rezerva mea când am cotizat…
Știai că se poate și fără ŞPAGĂ?
Am fost tratat prompt, profesionist şi total gratuit când m-am dus cu capul spart. Au fost atât de profesioniști încât am crezut că ei s-au lovit la cap…
Dau un ban în plus la frizer, terasă, spălătorie auto, instalator etc… noi i-am învăţat prost.
PE TOŢI!
Nu, nu le dau bani că sunt mulţumit de prestaţie, le dau bani pentru că şi tu le-ai dat şi s-au învăţat să mă scuipe dacă nu-i ating pe buzunar. 😉
Sistem blestemat, aşa m-ai crescut!? Tu eşti de vină!?
A fost un eveniment care ne-a băgat ţara în doliu şi cunoscuţii în pământ… putea fi evitat dacă se respectau legile. Care legi?
Alea puţine, dar pe care le eludăm cu obstinaţie.
În momentul ăsta mă opresc. Sunt prea mic în societate să mă consider vinovat pentru ceva, dar sunt CLAR VINOVAT de degradarea mea socială ca individ.
Am dat destul vina pe ţara, sistem şi consider că l-am otrăvit până şi eu prin acţiuni greşite sau inacţiuni din laşitate.
Ce am învăţat?
Că toţi vrem schimbare, dar niciunul nu se schimbă pe sine şi asta e GRAV prietene!
Am încredere în statul de drept.
De ce?
Îmi place ideea pentru că statul este garantul drepturilor şi libertăților mele, tot el având mijloace de coerciție prin care mi se asigură securitatea.
Statul meu de 25 de ani e doar de STÂNG, dar ÎMI PROMIT să-mi consolidez în viaţă şi familie principiile unui stat DE DREPT!
Vrei şi tu măcar să încerci? Copii tăi chiar ar avea şansa unei vieţi mai bune…

” When Benjamin Franklin left Independence Hall just after the second drafting, he was approached by a woman on the street. The woman said, ‘Mr Franklin, what manner of government have you bequeathed us.’ and Franklind said ‘A republic, madam. If you can keep it’. The responsibility of a country is not in the hands of the privileged few. We are strong and we are free from tyranny as long as each one of us remembers his or her duty as a citizen. Whether it’s to report a pothole at the top of your street or lies in the State of the Union address, speak out! Ask those questions. Demand that truth. Democracy is not a free ride… This is where we live. And if we do our job, this is where our children will live….”(Fair Game – Sean Penn Speech)

Mi te salut!

Cand a murit omul insurat?!

large

Când a murit bărbatul însurat?

O relaţie se încheie când 2 oameni se căsătoresc, NU când se despart!

… se încheie relaţia şi începe VIAŢA – în 2. 🙂

Sunt de puţin timp în rândul celor care au o viaţă în faţă (cea de mai sus, în 2) şi noi ăştia pe lângă o verighetă pe deget purtăm responsabilitatea unei a doua persoane.

Aparent suntem în societate o tipologie discreditata – bărbatul însurat.

De ce discreditată? Exemple grăitoare şi elocvente pentru mine:

1.Îl sun pe frati-miu într-o seară să-l întreb dacă ieşim şi îmi răspunde oarecum sec:” Unde ieşi mă? Nu eşti însurat?!”.

  1. O discuţie pe facebook cu o tipă în legătură cu aria profesională DISCUŢIE STRICT PROFESIONALĂ, la care tipa ”… dar tu nu te-ai însurat?”
  2. Un prieten foooarte bun se căsătoreşte, face un copil şi brusc se trezeşte că nu-i mai sună telefonul. Într-o discuţie inofensivă soţia lui atrăgea atenţia asupra acestui fapt:” de când avem copilul, voi nu-l mai căutaţi”…
  3. Un la fel de bun prieten mă sună de câteva ori şi nu-i răspund (fiind la serviciu busy, concentrat pe altele) când primesc mesaj:” înţeleg că te-ai însurat, dar nici la telefon nu mai poţi să răspunzi?!” (ăsta e caterincos- nu a zis din răutate, dar m-a atins)…

Deşi sunt la început, exemplele în viaţa mea continuă şi te întreb: CÂND A MURIT OMUL ÎNSURAT?!

Păi îţi spune fratele cum stă treaba: CÂND L-AI OMORÂT TU!

Băi, vezi tu, noi ăştia care ne-am însurat nu ne schimbam fooooaaarte mult: suntem la fel, avem cam aceleaşi dume, simţul umorului nealterat şi având soţii hiper-inteligente (că deh, doar d-asta le-am luat/ne-au ales) avem o libertate individuală pe care… scuze că-ţi spun: tu nu o ai băi “celibatarule (o)”!

Te cam uiţi că boul/văcuţa şi ţi se pare paradoxal, dar WOMAN de lângă mine denumită constituţional “soţie” are o încredere în mine teribilă (şi… Doamne, mi-eşti martor cât de reciproc este!).

Verigheta ne completează prestanţa.

Ne oferă sobrietate, demnitate, responsabilitate, încredere şi dacă o asortăm cu un ceas “şmecher” s-ar putea să-ţi suflăm de sub bot tipa pe care o numeşti “prietenă”, dar stai chill nu suntem interesaţi de ea: acasă ne aşteaptă superlativul feminin!(observi că suntem şi mai aroganţi).

Mă vei numi ipocrit că îţi descriu avantajul unui om însurat în timp ce tu te bucuri de “LIBERTATE”, dar îţi va explica fratele într-o postare mai complexă ce înseamnă asta… până atunci vreau să ştii doar atât:

M-AM ÎNSURAT, NU AM MURIT! J

Sani vs Carti

books

Salut prietene,
O să ne relaxăm puţin în acest articol şi vom discuta despre carte. Textul acesta este o invitaţie.
Nu am mai citit ceva de prin martie. Pot minţi că nu am timp. Adevărul: cea mai proastă carte mă consumă: mă scindează! Rămâne materia care ţine stiva aia de hârtie în mână în timp ce spiritul aleargă laolaltă cu personajele sau cu naraţiunea. (+chiar nu am timp!)
However, nu-ţi pot explica feelingul dar am văzut că (re) apare un trend: flăcăul/donşoara cult (ă).

Inteligenţa unei persoane a fost un element definitoriu în garderobă.
Dacă ai fost respins datorită portului, dar cultura ţi-a îmbrăcat fiecare cuvânt înseamnă că ai fost mereu elegant.

Doar cei ce au pus preţ pe outfit au avut de pierdut- te-au exclus pentru că nu puteau ţine pasul cu tine 😉 . Respect din partea mea!

Să scrii corect, să ai un vocabular condimentat, să ai tatuată civilizaţia pe creier şi istoria pe piept: doar atunci eşti cu adevărat SEXY. (mnu, asta nu se obţine la sală).

Ştiu ce vremuri trăim amice, nu încerc să te prostesc cu nimic.
Tipa cu buze mari şi decolteul adânc nu va fi a ta pentru că în buzunarul tău nu este Visa Platinum şi nici în scara blocului “Bi Em Dabăliu” (a se citi BMW), însă nu o privi ca un câine friptura.
Tipa ta cu sânii naturali, tenul delicat care te lăsa mască de câte ori staţi de vorbă cât de complexă este ca personalitate sau gândire “îi dă fum” din mers bucăţii de carne de mai sus.
În plus Mama Natură aia cu sânii cât pepenii de Dăbuleni s-ar putea să te plictisească grav după ce îţi ucide testosteronul cu un dezacord…
Ziceam că te invit undeva?
Perioada 28.10 – 01.11 ne aduce în incinta Unirea Shopping Center, Aripa Călăraşi evenimentul KILIPIRIM.
La a 10-a ediţie aduce cele mai importante edituri autohtone, reduceri de până la 90% la cărţi, pachete tematice, volume pentru copii tineret şi experimentaţi, beletristică, nonficţiune şi albume de artă, muzică, albume de benzi desenate, agende şi jurnale.
Ce zici, pe lângă geanta shniny de le “Breşka” ai timp să adaugi în WISH LIST şi o carte?
Mi te pup !

ASTA INSEAMNA SA FII…OM!

large

„Scopul menținerii ființei proprii” se numește instinct de conservare.
D-asta nu ne rupem dinții când ne împiedicam şi bețivii nu-şi rup gâtul .
Cel mai răspândit instinct de conservare am observat că este JIGNITUL!
Ciudat, nu?!
Păi hai să-ţi zică fratele cum stă treaba – jignim cam din orice.
O facem des.E accesibil si asa consideram că ne protejăm integritatea si suntem mai categorici.Oare?!

Că-l jignești pe cel ce a greșit involuntar, că îţi vomiți grobianismul sau că jignești de gibon ce eşti când nu mai ai argumente… e deja instinct.
Ne înjuram şi ne jigneam în copilărie pentru că eram inconștienți de greutatea cuvintelor, dar la vârsta asta ce scuză mai ai prietene?!
Tata m-a învățat acum ceva vreme: „dacă-l înjuri pe om de mă-sa sau de religie, te bate de te omoară”.
Ții minte când la Charlie Hebdo au fost uciși 12 inși că au ironizat, caricaturizat şi ridiculizat Islamismul?
Ştii când ai postat din spirit de turmă „Je suis Charlie”, chipurile pentru libertatea presei? Au jignit iar acum 1 lună, dar nu s-a inteles nimic.
drowned-syrian-refugee-child-aylan-600
Ce încerc să spun este că am ajuns la vârsta la care e cazul să ne asumăm.Nu mai există scuze!
Toți jignim. Fără excepție.
Păi tu crezi că ‘aia Bătrâna (regina Marii Britanii) nu i-a zis lu fi’su niciodată „prost” sau mai dă-te-n p**** m**** de copil?!” Sau Prefericitul când se lovește cu degetul mic de scaun nu-şi bagă nimic?
Să fim albaștri, așa a devenit jignitul sau plasarea de invective un instinct primar.
Amice, aici intervine partea în care te poți individualiza:
– Dacă poți să pleci obrazul când unul a jignit şi să mergi mai departe ca şi cum n-ai auzit nimic: ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII… educat!
– Dacă îl poți face pe unul „dobitoc”, „tâmpit” sau „prost” cu nişte cuvinte alese şi o ironie fină încât să-ţi mulțumească (pentru că nu a înțeles nimic, evident): ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII… arogant!
– Dacă îi poți explica bizonului unde greșește, după ce te-a jignit: ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII… diplomat!
– Dacă jignești la rândul tău după ce ai fost înjurat… ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII MAFIOT! 😦
Terminăm țigara şi plasăm concluzia: o ușă trântită în botul celui care îndrăznește să-ţi jignească familia, religia, valorile şi crezurile tale NU este lașitate- este Diplomație şi ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FII OM !
O zi grozavă! 🙂

Hai la școală

Tinere copil,
Ești probabil prea mic să ai cont de Facebook sau să stai pe bloguri și nu vei citi asta, dar sigur unul din părinții tăi le face pe amândouă în timp ce-ți îndeasă tableta pe gât și-ți bagă desene tâmpite ca să-l lași în pace cu viața lui virtuală.
Azi începi școala.
Va paraliza traficul și nu pot spune că sunt gelos că te lasă mașina în fața porții, dar noi am mers zilnic kilometri pe jos și eram mai sănătoși.
Mâine părinții tăi idioți se vor întrece în cheltuieli pe flori simandicoase și aranjamente extravagante (la preț) pentru a transmite un semnal Doamnei al cui ești și că sunt pregătiți sa cotizeze. Noi adunam trandafiri parfumați din grădina și crede-mă că doamnele noastre erau mulțumite.

Școlarule, nu voi cumpara flori săptămana asta pentru că pe spatele tău se face un marketing tâmpit si florărese grase de diferite etnii vor vinde florile din Creația Domnului la prețuri exagerate. (Aici e tot vina părinților tăi că le cumpără).

Tainele abecedarului le vei descoperi la unison cu colegii care nu au ghiozdan cu Minionii, mâncare zilnic și nici haine de la Zara…dar viitorul este al celui ce muncește. Nu-i discredita!

Noi am avut uniforme cu cămăși albastru-cerneală pepite, pantalon și hăinuță negră sau bleumarin.

Nu ne asortam la pantof și curea, ci ne încălțăm cu tenesi de pâslă bej pentru ca fotbalul la noi nu se numea FIFA!!!

„Rupeam maidanu’n două, chiar să ningă sau să plouă sau să frigă.Frate nouă nu ne era frig sau frică…”
În pauze nu ne-am jucat pe smartphone pentru ca nu aveam, însă crede-mă că „lapte gros și monopol”, „rațele și vânătorii”, „pititea” în curtea școlii sunt cu muuult mai frumoase decât Fruit Ninja sau Minion Rush.
Nu-ți vom cere să te uiți la”Feriți-vă de măgăruș”, nici la „Abracadabra” sau la”Arlechino” pentru că erau tâmpite și pe vremea noastră. Însă copile, stai departe de TV și de dragul mirosului paginilor răsfoiește o carte.

Îmbogățește-ți imaginația cu Jules Verne, învață să visezi cu Frații Grimm, fă prostii ca Nică al lui Creangă și fii sensibil ca-n poezia lui Eminescu.

Ne uităm la tine și te compătimim. Ne-a plăcut mult grișul cu lapte și dulceață, pâinea coaptă cu margarină și gemul de prune, dar părinții tăi cretini te duc la MEC,KFC și te îndoapă cu hrană procesată încât la 9-10 ani deja porți sutien sau ai bărbiță.

COPILE, ne bazăm că mâinile tale catifelate vor schimba într-o zi toată neputința noastră și vom încerca din răsputeri ca până vei avea vârsta noastră, să mai ai ce face în țara asta.

Tu esti dator să înveți și …să ai grijă de inima ta!!!!
Multă baftă!

Conac Summer Garden

Conac Pub
Vei găsi acest pub pe Democrației nr.2 și vei fi puțin încurcat: muzeu și pub?! WTF?!!!
Hai să începem cu muzeul care poartă numele de ‘Casa de Târgoveț din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea’.
Istoria ne va spune că fata unui negustor înstărit s-a căsătorit cu Ivan Hagi Prodan și prima denumire a muzeului nu a fost dupa muiere, ci … ‘Casa Hagi Prodan’.
Secolul XX surprinde acest muzeu într-o degradare accentuată însă intervenția lui Nicolae Iorga cu sprijinul arhitectului Toma Socolescu ne ofera clădirea sub denumirea”Muzeul Prahovei”-primul muzeu din județ, vechi de peste 230 de ani și renovat în 2005.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Până acum avem o mică lecție de istorie (să-mi dai 20 de lei sau cât costă o jumătate de ora de meditație ), dar nu ăsta e scopul postării.

Din tolba de amintiri ale fecioriei scot câteva în care subsolul muzeului găzduia o bodegă semi-infectă cu pereții din bolovani vopsiți portocaliu cu barul la intrare de unde cumpărai băutura.
Muzica era o dub-stepereală derizorie combinată haotic cu hip-hop și underground.
Lăsăm în spate trecutul și în 2015 găsim “Conac Summer Garden”un concept inteligent pentru Ploiești în care nu ești dat afară la ora 00:00. WOW!
Grădina terasei este un spațiu relativ generos cu mobilier de lemn-chiar confortabil unde aerul de vara este dat de „tavanul” textil si atmosfera suficient de răcoroasă.
Drăguț, simplu, comod si spațios.

11798532_946964135364466_370188719_n 11805792_946964118697801_1179581311_n
Terasa va fi frecventată de copii care au luat BAC-ul și copii cu barbă, ca mine, care nu-și găsesc locul nici în club-nici în restaurant.
Prețurile practicate sunt oarecum comune Ploieștului și sensibil mai mici decât în zona Albert: 6 lei paharul de vin rose-26 lei carafa. (eu asta am consumat de fiecare data cand am fost).
Meniul este completat cu smoothie-uri, mâncare, înghețată, băuturi alcoolice/non-alcoolice, deci ai de unde alege si consider ca va fi pe sufletul oricarui consumator.
Până acum am zis de bine, dar știi că nu poate fi doar roz și aici va pica pradă muzica…
Muzica este de club. House, Techno, Minimal și pentru adepți chiar sare de sfera mediocrului, însă…MULT PREA TARE.
Avem parte de un DJ charismatic sau mult prea surd care ne doboară pentru că, deși suntem 40 de personae pe terasă omul insistă cu un volum supărător și se agită cu gesturi gratuite de Kudos sau Loft…
(Prietene,NU dansează nimeni, de ce ne f*ți creierii???)
Ca rezumat vei avea o tocăniță de istorie cu fițele puerile ale adolescentilor lu’ 2015 într-o locație cu un confort foarte ok,la preturi rezonabile …cu imensul avantaj că nu ești dat afară la ora 12-12:30. Încă odată WOW!!!!
Recomand dacă ai chef de puțină gălăgie, dar fă-ți rezervare din timp pentru că e chiar căutată locația în Weekend. (0720656599 nr. pt rezervări).
Have a great day !

Ploiesti sau Caracal…asta e intrebarea!

large (1)

Ploieşti sau “capitala aurului negru”, oraşul lui Toma Caragiu sau Caragiale, Nichita Stănescu sau Radu Tudoran, Geo Bogza sau Eugen Simion şi al multor alte personalităţi.
O descriere amplă o găseşti pe google, mie îmi este silă să-ţi spun ceea ce ştii… sau ar trebui să ştii deja.
Caracal- oraşul ăsta este foooaaarte tare! Este atât de tare încât are propriile “minuni” pe care ţi le prezint în fugă aici:
– Nişte constructori „profesionişti”, după ce au construit un bloc, au pierdut din vedere un „mic” detaliu. Să scoată macaraua!
– Pompierii n-au avut apă şi le-a ars sediul.
– S-a furat uşa de la sediul poliţiei!
– Cimitirul din oraş este poziţionat strategic pe strada Învierii! Şi nu numai! Închisoarea este pe strada Libertăţii! Mai vrei? Brutăria pe stradă… Foamei!
– Singura şcoală din oraş să fie Școala nr. 2!
– Mai presus de toate, ceasul din Gara Caracal: orele sunt indicate atât cu cifre romane (de la I la XII), cât și cu cifre arabe (de la 13 la 24). În plus, ora 16, în cifre romane, nu apare ca și IV, ci e reprezentată prin patru liniuțe verticale: IIII
De când m-am relocat aici am vrut să fiu la curent cu tot ce mişcă. E normal şi mă simt într-un fel sau altul conectat cu locul unde stau. Aşa că abonat la mai toate ziarele locale mă amuz zilnic cu dume de calibru.
Revenim la textul nostru: ce legătură este între cele 2 oraşe? Aparent niciuna, dar hai să vedem:
1.Se schimbă tâmplăria la Liceul Caragiale: au greşit dimensiunile geamurilor!
(Ferestrele noi erau mai mici faţă de cele iniţiale… cu 20 cm, prin urmare este necesară executarea unor lucrări noi prin care golurile create să fie umplute cu zidărie. A fost nevoie de alocarea a încă 415.000 de lei).
2.Se vopsesc gardurile metalice în zona Caraiman: maşinile din zonă au fost gazate cu vopsea verde.

7
3.În poliţia locală un agent “i-a rupt mufa” şefului pe motiv că nu-l recunoaşte de şef. L
Aici aş mai adăuga una şi mai tare: un şef din cadrul Poliţiei Locale Ploieşti făcea trafic cu ţigări de contrabandă… în curtea instituţiei J
4. Asta e criminală: pe strada Văleni (intersecţia de la BCR) apare ÎN MIJLOCUL STRĂZII şi TRECERII DE PIETONI… un stâlp! Fix în mijloc! Decizia aparţine celor de la Electrică şi a proiectantului liniei de tramvai.
Avizul de la poliţie pentru plantarea mămăligii în intersecţie a fost solicitat după ce s-a întocmit dosar penal pentru construcţie fără autorizaţie.

stalpi-linie-tramvai
5. Avem parcarea cu cele mai multe locuri de handicap.Se găseşte pe strada Lacul Bălea şi peste noapte o parcare de bloc s-a transformat subit în una… privată. Vă daţi seama de scandalul iscat între oamenii care au rămas fără locul de parcare şi “aparenţii handicapaţi”.

parcare-handicap-ploiesti
6. Organizația județeană PSD s-a umplut de” noroc” – o țeavă din blocul la parterul căruia se află sediul cu pricina s-a spart, iar rahatul a început să curgă în valuri direct în sediul partidului de guvernământ. Aici aş da vina pe… karmă!

7.(aici e discutabil, aşa că expun strict părerea mea) Se strică strada Cuza Vodă, se suceşte traficul spre centru de peste un an…pentru a face o parcare cu etaj(la Sindicate) la 200m de altă parcare cu etaj(cea de la Omnia).Noua parcare vopsită kitchos verde a fost plantată în dezacordul total al riveranilor şi fără o consultare prealabilă cu aceştia.

Prietene, crede-mă că aici am trecut în revistă câteva chestii, dar răsfoind presa locală o să vezi că zilnic se petrece ceva funny.

Te invit la lectură pe site-urile locale:
incomod.ph şi pe Facebook: Observatorul Prahovean ,Prahova Zi de Zi şi Adevărul Ploieşti

Have fun 🙂

Vreau să fii sincer

large

Zi că nu ai auzit asta.
Când vorbeşti despre prietenie îl vei auzi pe oricare dintre interlocutorii tăi:” îmi place să mi se spună adevărul în faţă”, “prefer persoanele care spun adevărul cu toate relele lui”…
Mereu mi-a plăcut să-I ascult pe moraliştii ăştia. Mai tare este că m-ar fi pufnit râsul în secunda doi, dar m-am abţinut mereu.

Îţi va spune fratele cum stă treaba pentru că discutăm multe, dar ne spunem puţine 😉 .

Urăşti adevărul şi tot ce înseamnă el, la fel de mult cum urăsc eu să ţi-l spun.

Să fii sincer în totalitate cu cineva este imposibil şi în acelaşi timp o tâmpenie.
(aud în spate corul:” ipocritule”,” eşti o curvă de om”!!!!).
Serios amice?
Am afirmat mereu că afişăm doar aparenţe şi majoritatea relaţiilor le vom consolida doar în jurul lor.
Mi-a spus acum ceva timp un prieten la care ţin super tare că el e mega plictisit şi nu îşi va mai concentra atenţia asupra anumitor prietenii din simplu fapt că s-a plictisit de aceleaşi glume şi caterinci din grup şi în plus nu simte că poate să înveţe/profite/stabilească conexiuni în funcţie de interes. (Îmi venea să-l strâng de gât).
A spus-o declarativ şi de atunci ceva timp nu am mai discutat cu el… eram de-a dreptul jignit şi mega scârbit de el… dar fusese SINCER! Pierdeam un prieten că-mi spusese adevărul?
Atunci am înţeles că nu ne place adevărul.
Eu îl voi spune mereu, dar cosmetizat.
Nu-ţi voi spune pe faţă cât eşti de prost, cât sunt de sătul de tine. Nu-ţi voi mai atrage atenţia că te-ai prostit nici că te-ai depărtat la fel cum nu mă voi contrazice cu tine în ceea ce crezi (dacă faci discuţia la un şpriţ de vară e posibil să nu ţin cont de ultima).
Oamenilor nu le place să le atragi atenţia, să le spui că nu arată ok, că nu le stă bine în culoarea/tricoul ăla, că o dau prost, că sunt graşi/slabi, că greşesc etc.
Oamenii urăsc să fie contrazişi şi o iau personal de fiecare dată transformând o opinie paralelă cu a lor într-un conflict personal.

Oamenii în general au doar convingeri şi prea puţine îndoieli de ce aş încerca să îi schimb cuiva modul de a gândi când e clar că doar ce spun el e bine?

Fă o pauză: imaginează-ţi la un summit G1-2-3-ţâşpe că Putin îi spune Angelei Merkel:” eşti grasă, bătrână, ai riduri şi vă urăsc tot neamul de albinoşi setaţi pe muncă”!
Vezi?

Dacă am spune fiecare ce gândim ar fi un război total şi o lume a conflictelor din simplu fapt că toţi urăsc adevărul şi toţi sunt atât de ipocriţi să afirme că îl vor.

Nu, nu îl vrei, ba mai mult – te deranjează teribil. Are rost să ţi-l spun?
În final ar mai fi o idee importantă de punctat: ai grijă cu cine aplici idea asta!
Adevărul va avea substanţă întotdeauna lângă persoana cu care te trezeşti dimineaţă şi în sânul familiei tale… întotdeauna în faţa lor!

Povestea unui EROU!

large (1)

Sunt poveşti de adormit copii şi poveşti cu oameni mai buni că Făt Frumos şi mai gentili decât Zâna Cea Bună.

Aceasta va fi o poveste despre un erou.
…fără incipit nu ar fi o poveste iar fara un final fericit nu ar produce nimic in sufletul tău.
Dacă nu știai sunt eroi în viaţă, chiar printre noi… dar pe ăia nu-i vedem pentru că nu fac cărare la DNA…
Navigand pe BBC am găsit povestea unui britanic (nu e cercetător britanic, deci nu va fi o inepţie) care a salvat în timpul Holocaustului peste 600 de copii.
Ştiu că te plictiseşti citind aşa că am să încerc să rezum fapta:
SIR WINTON a salvat din lagărele de exterminare 669 de copii din lagărele Naziste din Praga.
Deşi era broker, a aranjat transportul cu trenul pentru acesti copii evrei în Marea Britanie.
Omul, nu a epatat şi după război nu a cerşit o pensie de veteran sau revoluţionar.
Faptele lui au fost descoperite de soţia lui într-un album foto din 1939 care conţinea şi lista cu numele copiilor salvaţi.
Ca tribut pentru fapele lui, fără a bănui ce se întâmpla în anul 1988 a fost invitat la un show televizat în calitate de spectator.
În primul rând… în mijlocul sălii a fost înconjurat de Evreii salvaţi şi rudele acestora.
În acest moment… peste 6000 de persoane îi datorează viaţa lui SIR NICHOLAS.

Ai video cu reintalnirea aici:

Iar AICI ai articolul pe care l-am citat/tradus de pe site-ul BBC, articolul original!

PS: Îţi recomand (dacă nu l-ai văzut) un film EPOCAL care descrie perfect acea perioadă şi inclusiv faptele acestui om.

Lista lui Schindler http://www.imdb.com/title/tt0108052/

Somn linistit prietene 🙂

Altfel de om…

Untitled

Dacă privești lumea vei observa că se caracterizează prin diversitate: chipuri, caractere, comportamente,anatomie… bani etc.
Cu toate astea oamenii în general tind să fie la fel.
Creează tot felul de asocieri: prieteni, parteneri (mai rău, neamuri:)) şi împrumută unii de la alții ticuri, vorbe, idei etc.
Să știi că sipirtul de turmă este cam cel mai răspândit instinct al omului.
Îl voi numi mai plastic: mimetism, dar tot un plagiat rămâne.
E mai uşor să te uiți la alți cum fac şi să faci la fel, cum e cel mai uşor să îți găsești tot felul de exemple fără să le formezi pe ale tale.
Totuşi, e unul mereu mai cu moț.
Ăsta nu se poate asocia, se pișă contra vântului fără să se stropească, are o ambiție tâmpită şi e turbat în faţa eşecului.
Bă, ăsta e fenomenal, incredibil omu’.
Se sprijină în principiile lui ca ancora în nisip şi nu face compromisuri.
E deștept pentru că a înțeles că o cale ușoară e una pierdută şi renunțarea la un vis înseamnă zădărnicie sufletească.
E cerebral în calcule privind doar spre viitor când prezentul se sfărâmă sub greutatea neîmplinirilor.
E omul de-o luciditate rară: știe că renunțând la ce crede și ce vrea, renunță spontan la impulsul ce-l conducea spre succes, la visul lui.
Ăsta de care-ți povestesc este un fel de Jules Verne pentru propria soartă…
Va nota cu T0 momentul când şi-a călcat pe suflet şi va şti că nu va putea achita datoria unui compromis plătită cu propria mâhnire.
Va învăța doar ca să-şi educe spiritul și ușile îşi vor purta urmele lui, îndoite nu de forța ci de frustrarea oricărui eșec.
Vezi?
Pe ăsta îl apreciez cel mai mult!
Dragă prietene, consider- vreau să cred- că ĂSTA există în tine, în mine şi în oricare.
Mi-aş dori să văd asta în orice om pe care îl cunosc. Mi-ar da impulsul să-l caut in mine.
Aş vrea să simt asta în toţi oamenii, nu numai cei de succes ci şi în cei cărora soarta le-a dat doar să îndure.
Dacă oamenii înţeleg că singurele limite sunt doar cele impuse de ei, am transforma mitul cu Pasărea Phoenix în realitate.
Ia-ţi un moment de gândire, ai idee ce înseamnă toate strigătele mute din fiinţa ta tăcută?

Pe plajă cu cățelușul 

Sunt un fan al animalelor.

Imi plac deopotrivă și câinii și pisicile-parca mai mult câinii…

Dacă aș putea mi-aș aduce câinele la garsoniera, dar fiind un ciobănesc e puțin cam mare și cam gălăgios.

Îmi place marea și mă duc de fiecare data cu super entuziasm. Simt o chimie cu plaja și îmi place cum miroase aerul ăla sărat.

Din câte am observat nu sunt singurul. Plajele in sezon sunt pline cu oameni din toate colțurile tării.

Îmi place să văd puzderia asta și simt o energie teribilă în fiecare.

Ce legătura are prima idee- câinii cu a doua- marea?

Păi aparent niciuna, dar dacă nu au nicio legătura, de ce…BULA mea vii cu câinele pe plajă????

Dacă vii cu el, de ce lași sacul ăla de purici să intre în apă, fix lângă mine?

Mai am o întrebare: 4h cât stai tu la plajă, potaia aia nu se ca*ă? Dacă da, iartă-mi indiscreția: unde o face?

Ah,strângi tu după el?

Pai și să zicem că are o zi mai proastă și il doare burtica și are o mică diaree…ce se întâmplă în cazul ăsta?

L-ai dresat să mă aștepte politicos să trec pe lângă el? L-ai învățat să ocolească prosopul meu si să nu se scuture de apa pe 10mp???

Auzi?

Du-te dreacu cu tot cu potaia ta si înțelege un lucru: eu nu am intrat în cotețul vostru să vă deranjez așa că vă rog pe amândoi-NICI VOI NU MĂ DERANJAȚI!!!

PS dacă argumentul tău va fi că n-ai cu cine sa-l lași îți dau eu nr unui hotel canin de pe DN1…sau mai bine stați acasă amândoi !!!

Trattoria Prestij-Republicii

Hello amice!
Astăzi vom continua pelerinajul prin restaurantele, terasele, magherniţele şi cârciumile din Ploieşti.
Ne vom aşeza la masa terasei Trattoria Prestij de pe Republicii.
Zona este foarte OK, găseşti locuri de parcare fără problema – îţi recomand să parchezi pe 8Martie.
Terasa este fooooaaarte mare şi pentru Ploieşti, surprinzător, chiar aglomerată.
E un loc ideal pentru un şpriţ în aer liber, ocazie cu care îţi recomand vinul lor rose demidulce la carafă (nu m-a durut capul a doua zi, deci chiar e ok).

trattoria-prestij-965 de sus noaptea
După cum am spus, este un loc căutat din zona Republicii, drept urmare îţi recomand să-ţi faci rezervare dacă nu vrei să te doară capul.
Ai aici şi un număr de telefon pentru Trattoria Prestij:

Adresa: B-dul Republicii 219 (colţ cu 8 Martie) – Ploieşti
Ţel.: 0244.531.331 sau 0734.302.092
Email: office@prestij.ro
Program: Zilnic, 09:00 – ultimul client

Avantajul acestui local este că pune la dispoziţie pe lângă terasa generoasă şi asortată cu muşcate roşii şi restaurantul aflat într-o clădire cu un spaţiu generos-asta dacă ai gaşcă mare fără probleme îţi vor face o masă de 12-20 pers- şi în vecinătatea terasei în zona barului un mic”PUB”să-i spunem.

pub
Din punctul meu de vedere este foarte tare pentru că se pliază pe toate gusturile: de la libertatea oferită de terasă până la atingerea gustului prietenilor mai fiţoşi.

trattoria-prestij-960
Un alt PLUS FOARTE MARE: baia SUUUUPER CURATĂ! Nimic de reproşat în ceea ce priveşte igiena, modul în care este aerisită, mirosul interior, ÎNSĂ un mic dezavantaj este spaţiul redus (la băieţi, la fete nu am intrat-nu m-a interesat) 🙂 .

Servirea: băi aici este după cum ai norocul.
Am fost în câteva seri şi am prins o doamnă foarte ageră undeva între 30-40 de ani, extrem de amabilă şi dibace, dar am prins şi o domnişorică în prima zi de lucru care era să mă conducă la un conflict cu cei de lângă masa mea pe nota de plată.
Ca idee: timpul de servire depinde foarte mult de încărcarea pe terasă.
Am fost surprins cu terasa undeva la 1/2 din capacitate am aşteptat o porţie de paşte undeva la peste 20 de minute (ceea ce este foarte mult), însă Pizza a venit în ~10-15 minute (ceea ce este rezonabil).

Mâncarea: băi prietene este chiar bună!
La pizza se pricep oamenii şi chiar bine-NIMIC de reproşat şi la paste sunt printre preferaţii mei. (recomand Pene Siciliene Al Forno, condimentate, făcute la cuptor, servite în vase ceramice drăguţe).
Deserturile sunt în cantităţi INDUSTRIALE: o porţie de papanaşi o mănânci tu, prietena şi mai dai şi la un prieten bila de pe papanaşi 😉

Preţurile, din punctul meu de vedere sunt foarte ok:
– Pizza între 15-25 Ron
– Peştele între 15-35 Ron
– Pastele între 13-30Ron
Băuturile au preturi rezonabile, în mare parte asemănătoare tuturor restaurantelor din oraş, cu menţiunea că preţul vinului este sensibil mai mic în comparaţie cu restaurantele din Albert.

Pe scurt, lanţul de restaurante Prestij chiar este un loc de vizitat.Că te vei duce pe Republicii sau pe Bobâlna, vei avea cu siguranţă un feedback pozitiv.

E weekend, ne vedem pe acolo? 🙂

Ia mai dormi…puiule!

Viața în urbe e complexă tare: trăim printre semafoare și praf, oameni grăbiți și suflete umblătoare, gropi și betoane, gri-ul blocurilor și…vecini.

Știi cum se spune:”neamurile și vecinii nu-i alegi le ai de la D-zeu”, iar asta din punctul meu de vedere e nasol!

Punctual: la bloc ai de halit multe: de la mirosul de tocănița de pe scara și Etno Tv-ul vecinilor, la coabitarea într-o societate care nu se pliază chiar pe orice caracter.

Mai punctual: Cunoașteti copiii aceia între 25-35 de ani cu chelie pronunțată și burtă de bere?Îi știți pe băieții aceia care toată ziua (și cel mai des noaptea) stau pe afară si taie frunza la câini?

Da prietene, aia care te intrebi de unde au bani să mănânce dacă sunt numai brambura și care beau bere la pet și semințe la kil’.

„Avem zile insorite le privim de la fereastră
Degeaba-i soare dacă n-ai bani să bei o bere la terasă”

Sunt aceiași băieți care în portbagajul căzăturii de mașină au „subufăr” și imi strica mie somnul.

Cel mai punctual: orice bloc are o șleahtă de scursuri ale societății care sunt prea puturoși să muncească, prea proști să fure și prea mândri să cerșească.

Și la mine în zonă sunt acești fani ai lu’ Adrian și Salam. O afișează ostentativ seara după 22. Anumite melodii sunt repetate obsesiv și aplaudate sau acompaniate de interjecții.

Se ceartă…sau vorbesc cine dracu mai știe cand toate astea se întâmpla sub geamul meu(și nu-ți imagina că stau singur in bloc)?!

Băieții ăștia cu pantaloni „NikNik”si „Puna” în picioare sunt și periculoși 😉

Cine a facut plângere la poliție s-a trezit cu masina vandalizată sau cine a încercat sa le spună prietenește au fost scuipați si jigniți.

Limbaj de rigola și atitudine de șmecheri ieftini sunt susținute pe departe de nepăsarea autorităților.

Am înțeles că zona se veghează orbește pe bani publici de Secția 3, dar care își face Rondul doar la 5 dimineața când băiețașii sunt la somnic deja.
Noapte bună copilași…dacă puteți dormi 😉

Matinal Ploieștiul 

M-am trezit pe la 7:40(cam asta mi-e ora), dar când nu am nimic de făcut, mai stau in pat până după 8:30…

E ora 8:10…

Brusc încep zgomote infernale: drujbe, accelerații de tractoare, voci de șantieriști(ăștia-s băieții ăia la care funcționează dialogul doar prin interjecții si strigături), bubuieli in remorcile atelajelor, etc.
Mă dau jos din pat, nu , nu e răscoală- sunt doar băieții de la SGU( servicii de gospodărire urbană).

Acești băieți sunt foaaarte tari! Sunt geniali si fac deliciul fiecărui ploieștean:

-ei toaletează copaci de la ora 8:10, dar au niște”mici scăpări”: situațiile care pot produce pagube materiale si pierderi de vieți umane:


Asa e TOATĂ ZONA IN CARE STAU!!!!

(Zimbrului, Vitejilor, Davila ,N. Milescu, Cosmonauților,Crișan etc)

Dacă ești in zona asta, te sfătuiește fratele să fii atent la volan pentru că NU, nu toate străzile sunt cu prioritate asa cum ai crede din lipsa semnelor.

– ei ridică mașini: in 20secunde(cronometrat) frânează mișelește lângă mașina ta, se dau jos 2-3 pers, unul face poză, altul ți-a prins deja păianjenul de roată.

Nu contează frax ca ai masina pe avarii, ca e gol pușcă între Omnia si Central(îi deranjează ideea că ai parcat tu), că pe 23 August in zona Spitalului Lotus nu sunt locuri de parcare, că în spate la Omnia s-au închis străzi D-am-pulea și chiar nu ai unde să parchezi…

-ei se ocupă de iluminatul public: la mine în cartier ai senzația că e zilnic Crăciun: becurile se aprind și se sting de ți-e mai mare dragul-e ceva superb 🙂

-spații verzi: ei pun panseluțe, trandafiri și alte bălării si ăia de lucrează la liniile de tramvai le scot(exemplu: giratoriul Caraiman)

-cimitire: am fost la o depunere de coroane la cimitirul Bolovani: este infect! Indolența oamenilor+ sila ăstora de la SGU= junglă!

-spații publice (care?)

-toalete publice(aici mai bine nu intri că dai in hepatită + că majoritatea nu merg-asta dacă ești băiat descurcăreț si le găsești prin Ploiești).

Până la urmă de ce mă agit atât scriind nu am idee, doar am senzația ca ăștia pe caietul de sarcini sunt buni la toate și în teritoriu”pe afară vopsit gardul si-năuntru leopardul”.

După ce mi-au ruinat dimineața in gândul meu e doar….

Omul excesului…

aaaa

Dacă ai citit ultima postare, asta va fi puțin antitetică… tu alegi unde te încadrezi. Personal voi lua din fiecare ce-mi place. De ce?
1. E blog-ul meu.
2. E vorba de liber arbitru – al tău e bine? Sănătos? 🙂
3. Sunt ROMÂN! Arată-mi te rog o ţară mai nebună…

Viaţa e una. Scurtă. A noastră.

Ce înseamnă exces în faţa dorinței şi mai ales ce înseamnă o barieră în faţa voinței? Îți spun eu: înseamnă că ești tâmpit să nu îți trăiești viaţa aşa cum vrei 🙂
Suntem latini şi mai mândri de atât suntem ROMÂNI.
Strămoșilor noștri le plăcea vinul roșu, femeia blondă, ritmurile orientale, munca şi carnea indiferent de culoare şi textura.

… noi am luat de la ei ce era mai bun: aceleași lucruri iubim şi noi, mai puțin munca 🙂

Suntem pasionali şi carismatici. Mâncam cu poftă, bem din inimă şi iubim cu patos.
Suntem frumoși ca popor şi orice bărbat pune un costum pe el se transformă în imaginea sobrietății.

… mai puțin cei care arată a chelneri în loc de ginerică 🙂

Poți să fii slabă să grasă (numai grasă să nu fii), înaltă sau scundă, cu sâni sau lipsă eşti româncă şi crede-mă, nu este alta mai frumoasă. Nu că suntem compatrioţi, dar eşti foaaaarte frumoasă woman!

Suntem frumoși mă că popor.

Suntem geniali şi ne distrăm în fiecare clipă ca şi când ar fi ultima.
Fumăm mult pentru că sunt scumpe, bem şi mai mult pentru că nu avem inhibiții, iubim femeia așa cum merită şi trăim viaţa în extreme.
Suntem frumoși. Al dracu de frumoși şi orice sărbătoare are o valoare aparte pentru noi (până şi parastasele pun la muncă grătarele şi damigenele).
Cred că strămoșii noștri sunt mândri. Le ducem mai departe spiritul cum nu ar putea altcineva şi femeia va fi mereu inspirația momentului…”scuza beţiei e muza se ştie”
Ne va durea capul teribil ziua următoare şi greața ne va depăși limitele. Nu încăpem de noi pe uşă şi ciorba acrită ne va pune pe picioare ca un medicament sacru. Limonadă şi murături cu mâncăruri grase ne dau energia zilei ce urmează.
Bărbaţii iubesc vinul demisec – şi femeia de lângă ei, iar femeile iubesc un bărbat descris….

(sau un dobitoc cu BMW – partea nasoală este că rezultatul din ăştia va semăna cu fraierul, nu cu BMW-ul).

De unde atâta putere, de unde atâta determinare, de unde atâta sânge în…
Din – spirit frate!!!
Ăsta sunt, asta îmi place. Nu mă lua de aici, nu mă lua din România. Aş fi un paria în altă parte şi nu sunt născut să culeg căpșunile altora!
Mă ard deja plămânii de la atâtea ţigări şi tastele se înmulţesc pe măsură ce scriu. Mi-am asumat câte puţin din mahmureala de mâine cu fiecare drum la frigider, însă… unde este plăcerea vieţii dacă alergăm doar pentru bani?!
Have fun ma’ friend! 🙂

I wish…I will!

11256183_903672953026918_1756906599_n

Cu miserupism de școală lăsând cauciucurile părinților pe asfalt vorbeam des că ni se rupe de cum va arăta viitorul.
Urmăm clișeul melodiilor hip-hop din vremea aceea care prezentau viaţa scurtă, dar plină de adrenalină și așa dorea să o trăim: scurtă, dar a noastră.
Afirmam: „lasă că oricum nu prindem 50de ani” și împingeam totul spre extreme.
Caterincă și muzică, țigări pe ieftineală, benzina 2,7lei/litru: preferam să bem o cafea „aici în Brașov”, aroganțe la tot pasul, perspective 0 când viața decurgea fără ordine socială fără logică firească, fără orice obligație.

Era totul simplu… și a trecut timpul.

Până azi, până ieri, până mâine când am înțeles că…
Vreau să trăiesc mult, foarte mult. Vreau să mănânc cât mai multă pensie de la stat pentru că lucrez de 3 ani și mă simt obosit, dar mi-e rușine să o spun când mă gândesc că ai mei sau ai tăi lucrează de 30 de ani.
Vreau să muncesc peste 12h/zi, dar până la 35 de ani când intenționez să am Cash cam cât valorează garajul lui Țiriac.
Îmi doresc să mai văd New York-ul. Nu, nu l-am mai văzut, dar mi-am mai dorit.
Îmi doresc ca tabla de pe Dacie să reziste până atunci când va rămâne doar mașina de epocă cu care să mă plimb în Weekend.
Vreau să-mi iau Ciobănescul de la părinți pentru că-i terorizează şi să-l mut în curtea mea… hm, trebuie să mă cam grăbesc pentru că ăștia trăiesc 10-13 ani.

11257653_903673356360211_1737101544_n
Îmi vreau prietenii aproape pentru că și ei sunt un reper în destinația mea și cu ei am plecat la drumul ăsta… dar și ei să fie în sentiment cu mine!
Vreau să trăiesc frumos într-o atmosferă de familie bazată pe sentimente și sinceritate. Vezi că fratele lucrează intens la partea asta.
Vreau să-i dau corpului vigoare printr-un stil de viața sănătos şi sufletului bucurie cu lucruri nemateriale.
Vreau copii stresanți și nepoți obositori la care să vină Moș Crăciun, dar ăla în care credeam că există nu ăla care probabil voi tot eu.
Aș vrea să beau seara înainte de somn câte un pahar din coniacul ăla de 1000 RON/100ml pe care mi l-a arătat barmanița de la Flair Angel. Nu că îmi place coniacul ci din cauză că încă nu înțeleg ce licoare era în sticla pe care nu mi-a dat-o nici să o miros. (voi elucida eu misterul)
Aş vrea să stau mai mult la munte deși iubesc marea, dar copii scriu „spalama” fără cratimă pe maşina mea… deși e spălată de 1săptămână și înțeleg brusc ce respir aici.
Vreau vară de 3 ori în 4 anotimpuri- știi că fratele e leșinat după iarnă, dar iarna fetele nu poartă fustița…
Vreau să se impoziteze şi veniturile bisericilor după ce se legalizează impozitarea bacșișului. Nu m-ar încălzi personal, dar poate nu aș mai vedea preoți cu Mercedes sau Quattroporte.

11251466_903672946360252_1385212035_n
Și testamentul de dorințe s-ar încheia dorind să văd doar oameni cu zâmbet pe buze, care vor avea puțin, dar puținul să le ajungă şi politicienii săraci sau banali.
Hai, ia-mă tu că iar am băut sau zi-mi că sunt aiurit. Fix de asta aveam nevoie- NOT!
Ce fac pentru toate astea pe care mi le doresc?
Păi eu măcar le-am scris aici… tu ce scuză ai?

Prima in viata mea…

WOW, privind în spate avem ani…7 ani de zile doar tu şi eu!
Te-am meritat… dacă nu te meritam clar nu puteam să te am -ar fi fost interzis!
Să ne amintim locuri prin care am fost? Ar fi inutil pentru că sunt prea multe. Doar în timp nu am putut călători!
Ne-am pierdut prin mulţimi am depășit cozi, ne-am aventurat de multe ori şi depășind pe cei din jur ne-am depășit pe noi înșine.
Oglinda retrovizoare ne e martoră!
Au fost anotimpuri prin care ne-am plimbat cu aceeași plăcere. Întotdeauna mi-ai dat primăvara după iarnă grea.
Am depășit incredibilul şi ne-am confruntat şi cu penibilul… nu ne-am temut. Am rămas la fel de omogeni şi mai ales cu roţile pe pământ!
Am ironizat moartea cu tine de mână. Tu mi-ai adus pulsul la 200. Am scăpat ca prin urechile acului întregi şi de la 160km/h…mai ţii minte?

Mi-ai fost aproape în cele mai tari momente: în cele mai bune sau în cele mai dureroase! Nu te-am lăsat nici măcar o secundă pentru că orice drum a început cu tine!

Noi 2- Boonie&Clyde, Ulise şi Penelopa, niște outsideri în ochii rătăciţilor: niște campioni în faţa tupeiştilor!
Lângă tine am râs, am plâns şi am suferit. Lângă tine am avut succese răsunătoare şi playlisturile tale m-au condus în lumi pe care doar le-am visat.
Nu ai fost ca altele! Nu m-ai dezamăgit niciodată (poate o dată de două ori, dar toți greșim).
În tine mi-am îngropat secrete şi adevăruri totale şi cu tine am trăit cele mai tari chestii. Îmi știi fiecare secret pentru că tu nu trădezi şi doar noi 2 știm adevărul nespus.
Ai defecte. Toate de vârsta ta au şi multe s-au pierdut în neant înlocuite fără jenă de cele mai tinere.
Tu nu ai lux, ai vigoare şi o frumusețe interioară nespusă. Mă ştii, am fost veşnic îndrăgostit de imperfecţiuni!
Greutate ideală şi formă perfectă: nu agresivă ci blajină, nu fatală ci comuna- românească desenată de un francez vizionar.
Aş putea avea una mai bună: îmi permit şi o merit însă nu aş putea trăda… nu formele. Nici performanțele nu m-au convins, dar ştii că am mai fost şi cu altele…
Recunosc, te-am trădat de câteva ori… poate prea multe! Nu am fost un cheater, doar un curios! Nu am fost un fustangiu ci mai degrabă am vrut să te privesc şi prin alţi ochi. Să trăiesc şi altceva.
Uită-te în jurul tău: ești outdated! Doar eu îți știu potențialul!
Mai uită-te odată: sunt tunate, tinere şi frumoase, stilish şi mult mai atrăgătoare.

Degeaba! Ele nu au un trecut. Ele sunt trecătoare!

Nu-mi înțelege nimeni adicția pentru că nu te au. Nu-mi înțelege nimeni pasiunea pentru că nu trec dincolo de aparenţe.
Ai fost mereu tu şi sufletul meu numai lângă tine.

Tu… tu mereu: DACIA SUPERNOVA!

Selfishness never „win”

large
Am dat mereu vina pe societate pentru comportamentul fiecărui individ.
Făcând asta mi-a fost mai uşor să nu-i critic şi să nu-i judec, crezând cu tărie că suntem ca nişte fiare cu instincte primare din simplu fapt că trăim vremurile astea mlăştinoase.
Cred cu aceeaşi tărie în diversitatea firii, în bun simţ şi în valori.
Am un cod de valori pe care îl respect cu stricteţe pentru că aşa am senzaţia că mă pot individualiza.
Suntem atât de porniţi pentru că avem cu toţii cam acelaşi scop: starea de bine.
Păi şi binele ăsta pare comensurabil şi dorit de toţi. Chiar nu văd ceva deplasat să apelăm la subterfugii când ni se cam termină în faţă: până la urmă nu îl luăm pe tot, dar o bucăţică tot trebuie să fie a noastră 😉 .

Cuvântul cheie de data asta pare: ECHILIBRUL. Funny cât timp dezechilibrele create de frustrarea fiecăruia creează de multe ori extreme.
Extrema este cel mai bine reprezentată de EGOIŞTI!
Dap, ai dedus: era logic- asta va fi despre egoism!

EGOÍSM: atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora.

Asta e definiţia din DEX, dar din punctul meu de vedere egoismul este unitate de măsura în sistemul metric internațional pentru fericire.
Egoiştii sunt o specie aparte.
Bagă la cap te rog: oamenii egoiști sunt foarte șmecheri. Sunt geniali. Sunt cele mai echilibrate persoane pentru nu au nici măcar o limită în a obţine ceea ce-şi doresc.
Nu-i apreciezi? Păi stai puțin, chiar greșești.
O persoană egoistă este atât de tare încât te va face să crezi că doar scopul ei este important, va apela la șantaj sentimental sau pseudovalori pentru a obține doar ce vrea.

Egoiștii sunt ei, pentru ei, contra tuturor.

Egoistul este carismatic, are un discurs impecabil şi argumente nesfârşite în faţa celui care-i deranjează scopul personal.
El va fi mereu în ofensivă: de câte ori îi vei reproșa comportamentul de căcat, va găsi 1000de explicații şi 2000 de argumente prin care să îți explice că de fapt el este mereu în pierdere. Nu ţi-e milă de el câteodată? 🙂
Prietene sunt nevoit să recunosc: îi apreciez maxim. Îmi plac persoanele egoiste, le apreciez şi am învățat să nu le mai judec. Sunt tari, puternici, determinaţi şi combatanți.
Știi de ce?
Cine dracu are puterea să se pună cu starea ta de bine? Până la urmă ce contează, cât timp eşti tu bine sau ţi-e bine?
Cine contează în faţa ta, cât timp ești tu împăcat cu tine şi mai ales ce contează un cadavru pe care calci dacă finalul este pe sufletul tău şi glorios?
Acesta este un egoist!
Acum vezi cât suntem de proşti că păstram valorile echilibrului şi altruismului?
Amice, dacă ai pierdut sau ai senzația că nu ți-e bine, aici ai greșit: nu ai știut să fii şi egoist.
Sunt sigur că nu te-a pupat nimeni pe frunte pentru bunătatea ta, ba mai mult am şi o sugestie ce să faci cu ea: împodobeşte-ţi bradul cu ea sau termină cu aparența asta!

Trăim într-un mozaic şi fiecare individ este diferit… mai puțin unii: egoiștii 😉 !

Clubbin’ prin Ploieşti

large

Voi începe un nou capitol în blog unde voi expune idei personale despre locurile unde ies în Ploieşti!
Primul se numeşte ZAPPA şi este în AFI Palace. Ştaiful locului îmi dicta standarde mai înalte. Însă am ajuns într-o încăpere, unde pe tavan este peisajul tubulaturii clădirii şi singurele elemente de design ale clubului sunt nişte pahare de plastic spânzurate fără logică deasupra barului şi o oglindă. Acestea vor fi completate pe alocuri cu un tapet kitchos imitaţie de cărămidă şi lumina opacă este furnizată de nişte corpuri de iluminat în formă de ou închise cu o grilă metalica – şi acestea de un gust îndoielnic.
În plus, pereţii negri creează ideea de criptă în timp ce mobilierul este format din nişte canapele de vinilin deloc confortabile  completate de mese ce te trimit cu gândul la parastasele din zona rurală.
Aici se va adăuga dispunerea atât de haotică încât clienţii dansează practic la masă: poate d-asta nu au pic de entertainment: nici animatoare (deşi au nişte „cuşti” suspendate făcute din cornier negru, evident), nici DJ-ul nu este dintre cei mai talentoşi.
Inconvenientele încep de la intrarea în club unde am observat brutele de bodyguarzi extrem de zeloşi că deh, „pumnii mei minte nu ESTE”: l-au pus să arate buletinul pe un prieten de aproape 27 de ani şi crede-mă că omul nu arăta a copil.În plus calviţia avansată respingea CLAR ideea de adolescent- dar atât i-a dus mintea pe oameni. Unde mai adaugi că sunt extrem de sensibiloşi şi uşor iritabili 😉 .

Fiind seara de Paşte „consumaţia minima-500 lei”. Nimic rău în asta. Însă ce ne-a stricat cheful era o chelneriţă extrem de precoce care venea din 5 în 5 minute şi măsura ochiometric câtă băutură mai era în sticlă în timp ce o scotea din frapieră şi o agita frenetic întrebând de fiecare dată obsesiv:”va mai aduc ceva?”+ că avea grijă să ne reamintească ideea că până la ora 1 consumasem de „doar 400 lei”… Păi femeie, de obicei stau în club până la 3-4 şi din cauza dumneata că mi-ai fu**t cheful am preferat să plec la 2. Unde mai pui că ai agitat vinul ăla de mai avea puţin şi săreau pastilele din el…
(dacă beau de 480,99 pui cefoşii ăia feroce pe mine: O)?
Aici adaug MUZICA. Băi nene, un DJ inspirat care simte publicul şi are puţină experienţă nu încearcă să aducă Pacha din Ibiza, Club Fabrik din Londra sau Zouk din Singapore pe nişte mix uri outdated cât timp nici publicul nu era la un festival de house sau electro house, nici măcar minimal. Datorită muzicii am crezut că warm up-ul ţine până când se enervează lumea şi pleacă acasă: eu şi grupul meu chiar am cedat!

Aspectele pozitive vor fi şi ele incluse în postare: iar dintre ele voi enumera PREŢURILE suuuper OK la băutură (sper că băutura nu este făcută la Gara Căţelu).
Muzica se aude foarte bine într-un surround plăcut în care te auzi cu interlocutorul. Lumea în general mi s-a părut chiar ok şi ca mutre şi ca vestimentaţie (bine, aici orice pădure are uscăciunile ei).
Un alt aspect pe plus mi se pare şi faptul că în timpul săptămânii îmbină ideea de lounge cu locaţia de concerte şi club de socializare.

În concluzie, Ploieştiul chiar are nevoie de un club sau noi chiar avem nevoie de măcar un tovarăş care să fie dispus să nu bea pentru a merge tot la Bucureşti… sau în altă parte!

PS Stay tuned,urmează si alte locaţii 😉

Paște Fericit prietene :)

large (2)

DRAGĂ IEPURAŞULE,
Ştiu că nu ţi-am mai scris, dar înainte aveai prostul obicei să vii an de an, neîncetat ai venit şi neobosit timp de mulţi ani… dintr-o dată te-ai oprit! Am asociat momentul cu teribila clipă când am lovit un frăţior/văr/unchi de-al tău cu Maşină într-o noapte. Regret şi acum (pagubă pe care mi-a produs-o evident! Proiectoarele şi bara sunt încă scumpe în ţara în care trăiesc) nu a fost ceva premeditat, însă a trecut fără să se asigure printr-un loc nemarcat pe un câmp unde nu mă așteptăm să mă întâlnesc fix cu el… Nu-mi purta pică, am fost fără reacție, recunosc! A fost genul de moment când mi-aş fi dorit să fi sărit peste el, dar am Dacie, nu Boeing ! 😀
DRAGĂ IEPURAŞULE, hai să îngropam trecutul-mi-am reparat bara şi ruda ta cred că a scăpat din ghearele morții (altfel se Oprea la mine în cuptor) pentru că a plecat în mare viteză de la faţa locului-presupun că nu avea asigurare!!!
DRAGĂ PRIETENE, în câteva ore vom merge să luăm lumină, vom asculta slujba învierii şi pentru un moment ne dezrădăcinam din cotidianul absurd, sufocant, poluat şi plin de griji. Acest moment magic ne va prinde împrăştiaţi prin case, biserici, la şpriţ, în sânul familiei sau în Masina-indiferent unde ne va găsi îţi doresc tot binele din lume, îţi doresc dincolo de clișeul acesta cu lumina să ai parte de simbolistica ei, să îţi pătrundă în suflet adânc şi să o poţi împărtăși la rândul tău celor apropiați!!!! Dragă prietene, cu FERICIREA ca target şi toată Emoţia acestei sărbători îţi doresc să fii mai bun, să ai puterea de a ierta, să ai curajul de a (te) schimba şi mai ales să nu uiţi de inima ta!!!
PAŞTE FERICIT TUTUROR!!!!!!!!

Hai să (NU) ne certăm!

large

Eşti om şi ai limite. De multe ori eşti obosit sau ai nervii întinşi la maxim, ai zile proaste sau limitele toleranţei tale au fost de mult depăşite. Te înţeleg!
Suntem atât diferiţi şi complicaţi, atât de orgolioși şi impulsivi, ambiţioşi şi bătăioşi, încât orice pasă proastă va fi taxată. Nu nu vom fi luaţi la Naţională, dar putem avea meciuri mult mai profunde.
Nu suportăm ideea de compromis şi asta pentru că îl facem poate prea des. E mai uşor să refulăm sau să ţipăm, să jignim sau să lovim.

Deşi civilizaţi de mii de ani, instinctele primare sunt evidente: cel care a dat cu piatra în loc să înjure a inventat civilizaţia…

Hai să nu ocolim prea tare un subiect cotidian: cearta!
Am observat că oamenilor le pică măştile în momentul în care devin tensionaţi. Motivul: sunt convins că omul care mi te afișezi este modul tău în care îţi faci publicitate – mai exact o aparenţă! (am vorbit despre ele şi aici!)
Dacă ţi-aş spune tot ce gândesc şi m-aş comporta fix cum simt în multe momente, ar însemna să te resping fără pic de diplomaţie sau să te jignesc…
Prietene, oamenii își dau arama pe faţă în momentele în care sunt nervoşi sau se ceartă, mai exact când nu au nimic de pierdut sau au dreptate.
Diplomația şi bunul simţ sunt strivite subit de tonul ridicat al vocii care scuipă venin.
Când ne certăm eşti incredibil şi de neoprit: un uragan ce mătură coastele Americii cu tine în rol principal care loveşti graniţele sentimentelor ce ne-au legat 😦 .

Eşti plin de idei şi argumente – multe proaste!
Cuvintele tale tună: te cerți când vrei să demonstrezi ceva. Devii un Gladiator în arenă într-o luptă fără învingători: în cel mai bun caz 2 învinşi.
Eşti nervos şi corpul tău o arată. O va afişa ostentativ prin aorta de pe gâtul tău încordat, pupilele dilatate care însoţesc gesturile nervoase, respiri rapid şi transpiri, îţi uneşti sprâncenele într-o încruntare hidoasă, dar cel mai tare mă frapează cum mă priveşti…băi ma doare, te rog incetează!
De acum vei ţipa şi îţi vei uita principiile dezbrăcându-ţi caracterul.
Vei jigni şi îţi vei aminti de orice te-a deranjat de-a lungul timpului într-un potop de reproşuri (multe absurde). Vei da de pământ cu interlocutorul tău şi pe urmă vei scuipa scârbit în urmă după ce l-ai culcat!
Vezi? A fost ușor. Eşti campion într-o ceartă reușită.
Hai altfel: dă rewind la tot şi mai priveşte-ţi reprezentaţia tristă.
Uită-te cât ai fost de prost, cântăreşte fiecare argument şi fiecare acuzaţie, fiecare reproş şi fiecare fărâmă de orgoliu şi uită-te cât de uşor e să facem rău.
Vezi mă?
Ne e aşa ușor să ne certăm, să jignim şi să dărâmam oamenii încât ştirile de la ora 5 chiar îşi găsesc explicaţia în noi…
Da prietene, avem o capacitate formidabilă de a face rău pentru că suntem orgolioşi şi răi, uitând că scopul vieţii este să o trăim 😦 .
Asta nu e introspecţie. E vorba de noi! Mereu îţi desenez defectele mele şi apoi te pun să te uiţi la tine: e că nu suntem atât de diferiţi?
De ceva timp nu mă mai cert: nu mai vreau şi nu mai pot. Nu am obosit doar că recunosc: mi-e frică de mine! În ceaţa turbării lovesc cu cuvinte pe care în secunda doi le regret: amarnic !!!
Nu, ăsta nu sunt eu şi clar nu voi mai fi aşa. Nu e vorba de maturizare sau ce şmecher e fratele când nu te pune la punct: e vorba că am avut atât de mult de pierdut în urma cuvintelor spuse încât le-aş fi retras şi l-aş fi închis pentru eternitate în mine.

Gândește-te bine la ce spui. De multe ori ne certăm inutil: nu e vina mea că ai avut o zi proastă, la fel cum nu eu am fost şoferul autobuzului care ţi-a întârziat. Nu eu te-am subminat în şedinţa de la prânz şi nu eu am aliniat planetele azi.
Şi te rog ţine mine: nu eu am scris horoscopul pentru că nici eu la rândul meu nu cred în el 😦 . Gândește-te de 2 ori pentru că o vorbă aruncată într-o secundă fatidică îţi este iertată, dar NICIODATĂ uitată!

Mi se pare un gest de noblețe totuși să recunoști… să vii şi să-ţi ceri scuze chiar dacă îți faci bucăți orgoliul.
Vei da dovadă de o maturitate rară, când, într-un moment de luciditate îți vei cere scuze şi totodată eşti capabil să-ţi asumi faptele.
Vorbele spuse le uită cel ce le-a scuipat şi le îngroapă adânc în camera neuitării cel ce le-a primit. Aşa funcţionează când ne certăm.
În concluzie, mai ştii ce am spus când am spus?
Îmi pare sincer rău, eram nervos. Te rog să mă ierţi!

Da’ de ce?

large (1)

De ce???

Prima întrebare folosită obsesiv în copilărie şi un semn evident pentru unii al copilăriei interminabile.
De ce? Întrebarea folosită să descoperi, să cunoști şi să oferi identitate lucrurilor din jurul tău dându-le formă şi culoare, aspect şi coerentă. Aşa ai intrat în viaţă un combatant: întrebând… dar până la un punct te rog!
De ce? Întrebarea recurentă în viața de zi cu zi care devine mai tâmpită cu fiecare lumânare ce o adaugi pe tort. E logic: experienţa vine odată cu vârsta şi ne upgradam constant – unii refuză 😦 .
A suferit transformări ciudate: din silă se mâzgălește sec: „D C?”, alții mai îndrăzneți o desenează: „?” sau cei mai… nefericiți o mimează evident pe mutrele lor tâmpe: o sprânceană mai sus sau ochii beliți creionează evidența nedumeririi: „de ce?”.
Pentru mine expresia feței este egală cu un post it pe fruntea omului cu mesajul „oricum sunt prost, nu te agita”…
E întrebarea cu care ți-ai secat părinții şi ca un bumerang caterincos se întoarce din gura lor asupra noastră. Acum zi că nu îţi dai ochii peste cap când după o anumită vârstă, frumoasa ta mamă nu te inoportunează cu o astfel de întrebare: „momy, I’m a grown up from now on…”

E cea mai tâmpită întrebare amice… e cretină şi nesfârșita şi o folosim cu atâta nonșalanță încât a devenit tic verbal.

Da prietene, ai dreptate de multe ori este total justificată şi fără ea ori am rămâne veșnic bolânzi, ori am rata logica unei situații însă… are o parte stresantă întrebarea asta: e partea aia în care trebuie să răspunzi la ea… Nu te simți ca un inculpat în faţa unui complet de judecători? Nu ți se pare că cel ce o pune are deja o idee formulată?
Asta mi se pare aiurea rău! Din moment ce gândeşti ceva chiar vrei să-ţi sucesc eu teoria sau să-ţi confirm că a ta e cea mai bună?
Păi îţi spune fratele cum stă treaba: singurul motiv pentru care fac oamenii abuz de ea este pentru a-şi întări propriile idei sau a te desconsidera pentru ideile tale – şi pentru asta o evit din suflet!
„De ce?”… „de-al dracu şi de ambițios” ar spune un celebru în viaţă (Click Aici!!!!).
Consider că suntem datori ideii de dialog dialogsă ascultăm fără să mai abuzăm de tâmpenia asta.
Prietene e simplu: din moment ce-ți afirm ceva, întrebându-mă „De ce?” nu faci decât să mă enervezi… grav! Teribil!
Mă calci pe coadă şi scoți din mine fix partea aia întunecata pe care nu vreau să ți-o arăt: nesimţirea!
Spun o singură dată, afirm (nu sunt tâmpit să îți vorbesc în dodii) şi tu mă întrebi:„De ce?”… păi care e tâmpitul dintre noi acum?

Altă situație la fel de proastă este când prin această întrebare mă simt nevoit să-mi justific o acțiune. Din moment ce am făcut ceva crezi că am gândit în „ce-uri” şi de „ce-uri”?
Să fim albaștri, orice acțiune terminată nu suportă modificări, întrebându-mă „de ce?” ai senzația că mă mai ajuți?
De unde, că tu de fapt îmi scoţi ochii cu un sarcasm infantil! Păi e simplu: nu, nu mă ajuţi! Plus că mi-e greu să-ţi explic mecanismul acțiunii cât timp nu mă interesează. La fel cum nu mă interesează să-ţi răspund la această întrebare în general. (cât timp am dedicat o postare pentru asta îţi dai seama cât de sătul sunt de ea).
Frax, am văzut că unii o folosesc pentru a trage de timp sau din dorința de a seca şi toca fărâma de informație pe care îți vine să le-o bagi ca pe un supozitor în cap (îți dai seama dacă ar exista supozitoare pe bază de idei? 🙂
Mai e o fază la fel de cretină când o completezi cu”da” şi devine „da’ de ce?”… eh, uite peste asta chiar nu mai pot să trec din simplu motiv că cel ce întreabă asta se îmbracă în ochii mei ori în haine de judecător ori în Păcala… sau un Păcală cu haine de judecător.
Mă voi lăsa criticat în măsura în care şi eu critic la rândul meu, iar fratele nu prea critică sau o face cu cine îşi permite.

Voi încheia postarea asta cu o categorie aparte de oameni (păi ăştia chiar sunt tâmpiţi cu statuie): cei ce-ţi răspund cu o întrebare. Serios? O altă întrebare?
Cât timp întreb, înseamnă că aştept un răspuns. Cât timp răspunzi cu o întrebare nu facem decât să depărtăm răspunsul!!!
Pe scurt: nimănui nu-i face plăcere să se justifice la fel cum nimeni nu halește să-ţi creioneze ție „de ce?”
Nu te-am pus încă pe gânduri?
… DA’ De Ce???!!!!

Good Bye :)

large

Hello amice, scuză-l pe fratele că nu a mai scris, însă are o perioadă grea si e fucked up!

Ştii că ţi-am spus de multe ori că progresul înseamnă în primul rând schimbare şi din dorinţa de a progresa, astăzi fac o schimbare- MARE: Jobul şi voi pleca din Bucureşti.

Ştii ce e cu adevărat funny? Astăzi este echinocţiul de primăvară, eclipsă de soare, ziua egală cu noaptea… şi fratele pleacă pe noul lui drum :))

Băi, asta cu Bucureştiul este un miraj frumos: în studenţie e clar cea mai tare perioadă a vieţii. Vei pleca de acasă, vei obţine o oarecare independenţă (uşor bizonule, cât timp banii vin de la părinţi numai independent nu te numeşti!), vei cunoaşte lume şi îţi vei trăi pentru prima oară viaţa ta- separat de cea în care spuneai unde pleci, când te întorci şi întrebări care te secau.
Bun, termini facultatea şi te angajezi. Acum ai şi banii tăi şi independenţa totală. Treci pe acasă doar să-ţi saluţi părinţii şi să mai iei 2-3 caserole cu mâncarea mamei doar de dorul gustului… însă eşti chiriaş!

Vezi că până ai casa TA în Bucale mereu vei fi un outsider şi opţiunile sunt limitate:

1. Ori au babacii bani şi eşti genul de puşti care te loveşte norocul să ai cuibuşorul tău.
(vezi ce aromă de vanilie are viaţa când nu sunt banii tăi în joc… lucky bastard!).
2. Ori dai de vreuna/vreunul cu bani+casă (bucureşteni 100%) şi te aciuieşti pe lângă el câştigând totodată şi BUCUREŞTIUL în buletin (ca bărbat nu aş hali situaţia asta. Niciodată nu voi considera că aparţin locului şi mai mult m-aş simţi MARITAT-nu căsătorit).
3. Ori eşti persoana care a tras atât de mult încât deja urmele cheliei se văd începând cu fruntea şi ţi-ai făcut rostul tău, locsorul’ tău (şi nu contează că ai credit pe 30 de ani fratele meu cât timp ai CASA TA)- p-ăştia îi respect din suflet ca persoane!
4. Ori eşti un chiriaş continuu şi îl faci cu bani pe altul. Eh, uite situaţia asta nu am halit-o deloc: am stat în chirie 7 ani în Bucale şi suma adunată o voi calcula în mii de Euro…
(ştii şi tu că ne plimbă vântul după cum vrea şi la vârsta de până în 25 de ani nu prea suntem ancoraţi în realitate, iar când auzim că viaţa-i grea spunem plini de dispreţ: „Ne doare-n ***a, nu ne pasă!”).
5. Vei rămâne tot chiriaş, dar având un job stabil îţi va fi silă să-ţi depăşeşti condiţia.
Vei persista în prostie spunând de acum la Bucureşti”acasă”, vei toca tot ce câştigi pe chirie, întreţinere, facturi şi necesarul de a trăi- nereuşind să economiseşti absolut nimic, poate maxim să te întreţii şi să-ţi permiţi un concediu de 5 zile la Bulgari pe 130E all inclusive odată pe an… dar eşti bucureştean, este?!

Hai să-ţi spună fratele cum stă treaba: mulţi ne-am dorit Bucureştiul. Din suflet! Am zis că aici va fi cel mai uşor, aici sunt firmele mari din ţară, aici sunt oportunităţile şi tot aici ai şi Lipscaniul, Bamboo şi Frateli… aici apar prima oară maşinile după saloanele auto de la Detroit şi Frankfurt, aici mulţi se miră că trenul merge şi pe sub pământ (wow!), aici mulţi fumează pentru prima oară… chestii. Mulţi aici au avut prima beţie adevărată şi-au tras-o pentru prima dată, au avut prima restanţă sau primul succes răsunător… AU ÎNCEPUT SĂ TRĂIASCĂ!
După ce bifezi toate experienţele posibile în Bucureşti şi după ce îi epuizezi mirajul rămâi cu un suflet plin de amintiri, prieteni de-o viaţă, o maturitate pe care nu ai fi câştigat-o oricât ai fi umblat, o experienţă de viaţă reală (nu e uşor frax să devii de-al lor când eşti bietul copil de la ţara-aş completa aici din răutate şi moldovean 🙂 ) şi cel mai important: cu satisfacţia de a fi ales fix ceea ce te-a făcut fericit!

Viaţa asta este ciudată şi drumul de multe ori nu ni-l alegem. Alţii alegem până culegem în timp ce mulţi nici măcar nu au opţiuni şi vor bâjbâi în căutarea succesului pe întuneric animaţi doar de dorinţa si ambitie!
Suntem tineri şi versatili, învăţăm uşor şi rapid, ne adaptăm în orice condiţii şi mai ales cine ne poate sta în cale cât timp avem un vis…?
E rândul meu să-l construiesc pe al meu „from zero to hero! ”
PS: cândva voi reveni aici, mă voi întoarce… apa se face vin, dar sângele apă nu se face 😉 .

Nu te-am iertat…nici in gând!

11004788_976975248986928_2117889387_n
O viaţă liniştită în care iubeşti pe cea care-ţi face cafeaua dimineaţa în timp ce copii ciufuliţi îşi întind Nutella pe pâinea toast? Hmmm, am ajuns să cred că doar în filme mai putem întâlni aşa ceva.
Greşim mult şi minţim mai mult. Iertăm puţin, dormim stresaţi, ne complacem în rutină şi nu ştim să ne hrănim sufletul.
O dau pe faţă şi asta va fi despre IERTARE…
Ştii ce e funny?
Că o va scrie persoana care NU ŞTIE să o facă, la fel cum va scrie asta o persoană care pare predispusă să greşească.
Acum nu mă compătimi pe mine, mai bine te-ai uita la tine. Aş putea paria că eşti la fel. 😉
Scriam că te simt în general şi nu ştiu foarte bine când să mă apropii, dar cu siguranţă ştiu când să mă retrag.
Mă voi apropia ca suprafaţa limbii ce atinge porii pielii de orice persoană care mă va face să mă simt safe în preajma ei. Persoana care nu ar încălca principiile şi care la rândul ei va avea aşa ceva sau individul care îmi va îngropa un secret în discuţiile noastre, care mă va judeca fără să simt: făcându-mă să înţeleg singur unde mi-am greşit-o.
Mă voi depărta de persoana care şi-a ars-o prost încălcându-mi principiile.
Ţi-am mai spus: le am, d-asta sunt uşor de rănit! Ştiai că le am, d-asta ai îndrăznit!

NU TE-AM IERTAT NICI ÎN GÂND… nici măcar pentru o secundă!

Ştiu că ţi-am lăsat impresia asta pentru că nu prea bat pe genul care să-ţi scoată ochii, dar îţi reamintesc de fiecare dată când ai o poziţie dominantă într-o ceartă despre moralitate.
Încălcând principiile o singură dată în faţa mea îţi pierzi dreptul să mă judeci, să mă critici şi mai ales să îmi dai sfaturi. Până la urmă cine eşti tu să faci asta cât timp nu ai fost în stare să te salvezi pe tine?
Uite, vezi prietene?
Proiectând ideea asta asupra oamenilor din jurul nostru o să înţelegi că niciunul nu vom avea dreptul să judecăm. Pur şi simplu, la rândul nostru am greşit, am minţit sau am trişat. De ce am încerca să vindecăm pe alţii când noi suntem încă bolnavi?

Ah, era despre iertat… NU TE-AM IERTAT NICI ÎN GÂND!

Nu am putut! Ştii bine că ţi-am zâmbit constant, că am ţinut la tine după ce ţi-ai ars-o prost şi ţin enorm, u’re my friend, remember?!
Ştii la fel de bine că am petrecut încă o mie de clipe şi că totul aparent a revenit la normal, că am împărţit momente şi idei, că am sheruit zâmbete şi gânduri în continuare a fost doar datorită faptului că nu sunt pregătit să-mi strâng jucăriile şi să plec – şi sunt milioane care gândesc ca mine… pur şi simplu nu sunt pregătiţi să plece, dar o vor face… (Da mă, ştiu! Sunt şi oameni care iartă, dar am senzaţia că ăia se mint singuri).

Odată înşelată încrederea poţi să-i faci ce vrei – nu o vei repara! (am spus-o şi aici- https: //marcucerneala. WordPress.com/2015/02/06/nu-te-cred/) .

Poţi să numeri până la infinit şi înapoi. Poţi să te duci până la sfârşitul pământului şi să aduci o dovadă de umilinţă, va fi puţin şi târziu! Îţi poţi cere iertare şi pe urmă să oferi o bucată din tine servită ca jertfă în faţa Zeului Iertării… e inutil!
Nu vezi ce şi tu mă ce orb, surd şi rătăcitor e omul?
De ce ai crede că nu va mai rătăci când drumul lui în viaţă este un slalom continuu între imoralitate şi păcat, minciună şi tentaţie?
Să fii tu cel care iartă?
Este frumoooos, dar cel mai des priveşti în ochii diavolului, deci care sunt şansele să atingi porţile raiului? Nu-I niciuna… pentru că în adevăr se ascunde minciuna.

NU TE-AM IERTAT NICI ÎN GÂND!

…de aceea începusem să cred că oamenii care iartă sunt atât de naivi încât au plăcerea de a fi răniţi. Şi-o căuta!
Iertând devii vulnerabil. Creezi în jurul tău aparenţa de om slab şi-l instigi pe cel care ţi-a dat o palmă ca data viitoare să te facă una cu pământul (e simplu pentru el, dacă i-a mers o dată, de ce nu ar merge iar?).
Iertând vei face compromisul suprem: faţă de tine! (este singurul compromis pe care nu-l pot accepta!!!).

Vei fi ca un zid pe care ploaia îl fărâmă şi-l dărâmă 😉 .

Apreciez din inimă o persoană care ştie să ierte, persoană care a transformat suferinţa într-o virtute şi pe urmă s-a înarmat cu ea devenind un martir în ochii celui iertat.Şi-a jertfit sufletul şi demnitatea, onoarea şi orgoliu pe altarul unei persoane care i-a greşit!

Mi se par rare aceste persoane şi au un suflet atât de nobil încât crede-mă: le-aş clona doar să nu pierd această calitate!
Aş sta de vorbă cu ele ore în şir, doar să pot învăţa asta. Le-aş urma sfaturile şi i-aş privi cum udând o pernă după ce au plâns au mers mai departe. I-aş însoţi în calea lor spre iertare fără să preget măcar un moment pentru că în ochii mei ei merită statuie în sufletul celor care le-a făcut rău, dar… EU…

NU TE-AM IERTAT NICI ÎN GÂND…!

Fuck Valentines Day !!!

aaaa

Nu ai văzut că până şi oraşul o ia razna? Ţi se pregăteşte ceva!
Nu-ţi mirosea a sărbătoare?

DAAA, E PAIŞPE’ A DOUA!

Aceleaşi culori tâmpite cu roşu în frunte, preţul florilor va fi haotic şi la radio vor fi concursuri cu premii”o cină romantică” -obligatoriu în 2!

Romantism–  ăsta va fi cuvântul cheie!

Acest cuvânt va fi spart în bucăţi. Va arăta ca un boschetar pensat, dat cu parfum şi fond de ten!

Flori roşii, inimioare roşii, chiloţi şi jartiere roşii(astea merg şi negre), cănuţe cu text, perniţe in forma de inimioare…toate acestea vor invada rafturile magazinelor ca pâinea pe timp de război.

Ciocolată: obligatoriu cutia şi conţinutul în formă de inimioară (aici vei face un compromis că nu găseşti mereu cu ambalaj roşu).

Ştii că e iubi e pe cardio şi la dietă, nu? Fuck it, pe „paişpe’ a doua” face un mic compromis:

„Şi, prinţesele, după doişpe se transformă
Că e bună o salată – da’ mai buna-i o saworma!”

Ca să fie şi mai gravidă situaţia adăugăm animăluţele alea de pluş. Aici intră în scenă un nou personaj: „URSULEŢUL”.

Nu, brusc nu mai este urs pentru că l-au făcut un fel de „puţă bleagă”. Până şi lu ăsta i-au tăiat…ferocitatea.

Sper ca au băgat-o în cutiile alea de bomboane de care aminteam mai sus 😀 .

Nu ştiu dacă ai observat amice: unii „ursuleţi” au o privire asa de trista de parcă s-ar p**a pe canapea sau în pat şi pe urmă ar da vina fix pe câinele din casa pentru asta. Alţii par mai fericiţi pe rafturi decât în braţele unei amorezate cunoscută în Kultur când erau beţi cui amândoi…

 

Din reţeta de caltaboş nu pot lipsi 2 elemente CEREBRALE: creaţia şi imaginaţia.

Aici am observat că oamenii îl redescoperă pe Eminescu…accidental pe site-urile indexate în google cu „texte romantice sau mesaje de iubire”.

Îşi fac loc poze cu mesaje emoţionante (background roşu!), inimioare, iar ursuleţi, alte inimioare şi tot aşa. Până şi trupele o iau razna şi brusc scot o melodie în tonul zilei de „paişpe’ a doua„ .
Melodia va avea în incipit-cuprins şi final cuvintele”iubit, iubită, suflet, pat, iubire, dragoste, pasiune”.

Adăugăm lumânări parfumate, baloane (ROŞII!), cine romantice, perne cu poza  iubitei… vinurile dulci şi cum zicea Grasu’ ”telefoane, vibratoare şi ecrane LCD”.

Până acum am vorbit doar de recuzită, dar ştii bine că un rău nu vine niciodată singur.

Să nu dea Domnu’ să ai pretenţii să mănânci în oraş în ziua de pispe’ pentru ca e totul inchiriat- până şi la shaworma!

PS: va fi postat de astăzi … poate aşa trezesc măcar 1-2 fraieri care voiau să se alinieze în clişeul ăsta kitschos.

PS2: O iubeşti?

O iubeşti de „paişpe’ a doua mai mult decât în restul anului?

Hmmm, du-te mai bine şi caută alta… tot în Kultur 😉 .

(NU) Te cred!

 trust2

Totul în jurul nostru este chimie şi în orice particulă  zace un element chimic. Mendeleev le-a ordonat după numărul atomic şi aşa a ieșit un tabel.
Cam la fel e şi viața: este compusă din elementele astea ale lui Mendeleev unde vom adăuga fiecare după scop, plăcere sau dorinţă: banii, munca, sexul sau cariera, iubirea sau familia, ÎNCREDEREA sau ambiţia.
Cel mai important element dintre toate mi se pare încrederea, iar dacă aş desena un tabel cu aceste elemente, fix cu ea aş începe.

https://www.youtube.com/watch?v=Uj1AOKUPYTY&feature=youtu.be

Da, aici voiam să ajung. ÎNCREDERE – e cel mai greu cuvânt pe care îl pot pronunța din nefericire din ce în ce mai puţine persoane.
Încrederea asta este că fundaţia unei case: nu vei putea face o casă mare pe o fundație mică, la fel cum nu poţi vorbi de un viitor lângă cineva cât timp ea nu există.
Oamenii sunt circumspecţi, bănuitori, distanţi şi reci iar ceea ce îi apropie sau îi împinge unii spre alții este DOAR încrederea.
Ea le rupe barierele, le dezleagă limba, îi omogenizează şi îi face să viseze. (Același lucru îl face şi o sticlă de vin, dar de data asta rămânem serioşi).
Dacă este suficient de mare unii chiar împart același vis o viața întreaga şi tot ea îi va ajuta să se bucure în același pat, împărțindu-și aceeași viața, iar unii îmbătrânesc: împreuna CREZÂND unul în altul.
ÎNCREDEREA este exact ca o plăntuţă: se dă o bucată de pământ şi o floare, e numai vina noastră dacă moare şi de cele mai multe ori a celor care o sădesc… se pare.
Prietene, e foarte greu să o câștigi. Mi se pare mai ușor să câștigi la Loto decât să faci un om să aibă încredere în tine.
Oamenii se feresc în general şi pe mulți îi găsești cu moralul la pământ în ceea ce o privește.
Sincer, îi cred!
Au fost minţiţi sau mâhniţi, înşelaţi sau trântiţi de pământ când învăţau să zboare.
Îi înțeleg pentru că mulți au oferit-o şi odată cu ea şi-au pus sufletul pe tavă.
Îi simt pentru că au acordat-o ca pe un bun de preţ. Pentru unii singura lor avuţie… şi au rămas ca un orb în mijlocul New Yorkului.
Vezi?

Încrederea mereu a fost un teatru de război, o ținta permanentă pentru orice lunetist experimentat. Vrei să doborî o persoană? Loveşte-i încrederea şi bucură-te de o crimă perfectă. Da, de acum te poţi numi asasin.
ÎNCREDEREA a devenit o himeră pentru noi majoritatea din simplu motiv că „odată fripţi cu ciorbă suflăm şi în iaurt”
Suntem prea săraci spiritual să ne-o permitem, prea zgârciţi sentimental să o oferim şi mult prea leneși pentru a mai trage spre ea.

E paradoxal mă! E ciudat şi ironic, ilar şi absurd, dureros şi nedrept: îți ia o veşnicie să o câștigi şi o clipă să o pierzi.
Îți consumă energia şi voinţa, răbdarea şi atenția pentru a consolida-o şi într-un moment de rătăcire o strivești sub propriile greşeli: „ce-şi face omul cu mâna lui, lucru manual se numește”. Fair enough!

Am oferit-o cu soarele în ochi, am alergat spre ea prin stropi de ploaie… am pierdut-o, însă probabil asta va rămâne pentru altă foaie. 🙂

FriendZzzzz

10846914_958410670843386_953375528_n

Auzisem că vecinii şi neamurile ţi-i dă Dumnezeu, prietenii ţi-i alegi şi am ales până am cules !
Dap, asta va fi de prietenie-iar!
Nu am o definiţie pentru asta şi mi-o traduc după feeling: cum îi văd, cum îi simt… pe care îi mai simt.
Nu am în standard de prieteni şi mai ales NU am prieteni bogați. („mereu va trage ban la ban şi păduche la păduche”).
Amice, nu ştiu cum sunt ai tăi, dar ai mei sunt… complecşi!
Fiecare e genial în felul lui, fiecare are ceva sclipitor şi mai ales fiecare are bun simţ (mai mult sau mai puțin, dar oamenii ăştia chiar au).
Fiecare are studii (nu după asta i-am ales) şi toți au aspiraţii.
Îți garantez: toți sunt de succes (unii în viitor).
Sunt orgolioși, ambiţioşi şi dacă te pun cu fiecare în parte la masă îmi vei spune că ţi-a făcut plăcere să-l/o cunoşti. Cu siguranţă!
Fiecare are ceva al lui şi pe fiecare îl voi remarca prin orgoliu.
Suntem părtinitori la discuții, suntem răutăcioși unul cu altul şi avem setea specific feminină pentru bârfă.
Ne certăm des pe subiecte banale din dorința de a ne tachina şi mai ales de a ne afirma că individualităţi, însă FOARTE RAR vom rămâne supăraţi.
Ne strângem destul de greu, ne organizăm şi mai greu şi dacă am ajuns laolaltă să știi că plecăm acasă târziu… şi teribil de greu:)).
Suntem la vârste apropiate, dar viața asta ne-a împins prin ţară pe fiecare, ne-a pus în spate greutati-fără a fi culturişti şi ne-a setat clișeul de a plăti facturi. Tot ea, ne-a adus responsabilități şi de multe ori ne-a depărtat.
Aş da vina pe ea că nu ne mai place să ne matolim ca la 17-18 ani, că nu ne mai trage ața spre clubulete, că nu mai jucăm FIFA2007, că nu postim țigări şi mai ales că ne strângem 5persoane cu 5 mașini într-un loc (atunci, puneam de-o maşină 8 persoane), dar nu mă va ajuta cu nimic… poate că aşa e firesc şi sunt eu veşnicul neadaptat.

Acum serios…

Orice lucru are vârsta potrivită şi orice trăire are nebunia ei de-o clipă, dar adicția de material ne-a schimbat şi pe noi. Prietene chiar nu vezi? Dacă ai văzut de ce nu ai făcut nimic în sensul asta? Mda, corect de ce să fiu eu lupul moralizator…?
Interese proprii şi egoismul afișat de fiecare în parte, dorința de a ne impune şi distanța, nervii de zi cu zi şi stresul devenit  rutină ne-a afectat.
De multe ori vin acasă cu gândul că ne vom vedea şi tot de multe ori că patul îmi e mai prieten.
De multe ori i-aş suna sau i-aş băga pe toți într-o conferință doar ca să ne tachinăm după ce ne salutăm. Vreau să-i aud că sunt liniştiţi în toată turbarea lor şi că sunt sănătoşi.
Aş avea un ideal de viața în care la sfârșitul săptămânii va veni familia X cu salată de boeuf şi familia Y cu cartofii gratinaţi în timp ce familia Z încinge grătarul.
Mi-aş vedea juniorii jucându-se cu juniorii lor sau soțiile noastre mergând la shopping împreuna cât timp noi jucăm cărți, table, poker sau rummy.

Însă, pentru a ajunge aici cred că presupune responsabilitate. Maaare!
Nu vreau să fii oglinda defectelor mele şi ştii că am nevoie de respect. Vreau să mă înțelegi, să nu mă judeci, să-mi dai o palmă când mi-o caut aiurea şi dacă mă minţi, fă-o în aşa fel încât să nu ştiu.
Te rog să îmi arăţi că mă simți… şi fii acolo măcar o singură dată când voi avea nevoie de tine! Eu îţi promit că sunt oricând la un telefon distanţa 🙂 .

Hm, așa arată un ideal… nerăpit de material!

Let’s be friendZzzz!

Da mă,da!

278d5335c96d5313d489fdaf33cc1c91

Este puternic. Nu neapărat printr-o statură robustă ci printr-un echilibru psihologic întâlnit doar la spectacolele celor de la Cirque du Soleil.
E foarte tare frate.
Mereu a fost așa şi mai ales aparenţa unui IronMan o creionează în jurul lui ca pe un must be: exact ca ciorapii negri la costum.
A fost mereu altfel: nu pe dos, ci diferit şi ăsta este un atu suprem. A răspuns pe dos la presiuni cu un curaj desprins din povestite shakespeariene, poate d-asta este conştient, nu că merită mai mult ci chiar merită tot.
Nu va spera sau visa la ceva ce i se cuvine pentru că are planul făcut şi mereu următoarea mutare va fi nu instinctivă, ci gândită atât de natural de parcă el a compus însăşi reţeta succesului.
Ambiția lui -o continuă turbare.
Temperamentul lui- un V8 bi turbo.
Modul de a vedea lucrurile din jur – un poet orb care a văzut viitorul ca Arsenie Boca.
Un fel de Jules Verne al lui 2015. (chiar crezi că poţi trişa în faţa lui :O ?)
Un portret complet l-ar aduce undeva în sfera supranaturalului, dar fineţea și discreția îl recomandă un fel de Felix Sima al lui George Călinescu.
Pe el nu-l doare, niciodată! Privește durerea că pe un eşec personal şi se vindecă instantaneu de ea după ce a golit UN singur pahar de ceva tare…
El iartă mereu… doar în aparenţă şi tot ce face este să stea la primire până la tie-break. Va întoarce serviciul năucitor cu un ACE 😉
El zâmbeşte mereu. De cele mai multe ori ironic dar mereu…
Are un dar prost: reconstruiește epave, scoate acidul din apă plată şi dacă e ger afară ar băga în casă şi un om de Zăpada, doar să-l încălzească puțin.
Este complicat şi transpune ăsta în tot ce face. Lucrurile simple i se par întâmplări pe care le va complica conştient: e hobby-ul lui!
Singurul semn de slăbiciune va fi doar oftatul din adâncuri sufletului şi modul teatral în care îşi trece mâna prin păr.
Singurele vicii vor fi un pahar de vin roşu sau roze băut la ore târzii, gustul rafinat pentru O SINGURĂ femeie şi fumatul pe care-l privește mai degrabă ca pe un echilibru al stării mentale.
Este arogant.
Toți din jurul lui își vor forma o astfel de părere şi nici măcar nu-l va interesa. Știe prea bine că arogant poate fi doar un om deștept şi va avea un argument pertinent sau o replică acidă la orice discuție.
Joacă orice joc doar cu gândul că-l va câştiga şi ştie că locul 2 este destinat învinşilor.
Este varianta cerebrală a lui Don Quijote, pentru că el nu vede bătălii cu mori de vânt, ci cu oricine îi încalcă principiile.
Nu poate fi modelat. Nici Brâncuşi nu ar scoate altceva din caracterul său, de aceea femeia de lângă el va fi un mulaj al lui, niciodată un impediment.

Bă, dacă esti un brother şi citeşti aici, nu inseamnă că ne-au murit laudătorii,dar era cazul să le reamintim- NU?!
Hey, dacă eşti o woman şi citeşti asta: l-ai descrie aşa? Vezi măcar o chestie din toate astea în el?
L-ai descrie mai plastic, este?
Woman, spune-i des chestii de genul ăsta. Nu are nevoie să le audă când ţi-a spus că-i e dor de tine pentru că CE SIMTE nu este un târg: te iubeşte pentru că-l iubeşti. Feelingul este o certitudine: te iubeşte pentru că te iubeşte 😀
Ah, nu în ultimul rând: el ştie toate astea, vulnerabil pare în faţa ta doar când are nevoie de mai multă afecţiune 😛

Don’t cheat! If you’re unhappy,just leave !!!!

large

Omul e făcut să fie bigam… nu e erezie ce spun, până şi religia o întărește. Tu crezi că Eva a muşcat din măr sau mărul e figură de stil pentru…
Se dau 2 scenarii:
1. Nu e rău să-ţi doreşti mai mult cât timp faci un UPGRADE! Da, e cuvântul cheie pentru că cine face asta fie a căutat în partener ce-şi dorea până a obosit de atâta căutare, fie erau într-o simbioză proastă şi bolnavă doar de dragul aparenţelor, fie erau nişte gemeni siamezi din simplu fapt că sunt prea laşi să recunoască ideea că doar rutina îi ţine împreună.
2. Nu e rău să ai o relaţie de lungă durată: o maşină consumă mai puţin la drum lung, o călătorie e mai frumoasă când durează mai mult, o prăjitură este delicioasă cu mai mult topping şi vinul cu cât este mai vechi cu atât va fi mai fin.
Eh, cam aşa este şi într-un cuplu stabil: 2 persoane devin puternice, practic indestructibile după ce viaţa cu toate aspectele ei îi omogenizează, îi trece prin anotimpuri, îi căleşte prin greutăţi, îi reuneşte prin clipe drăguţe şi îi răsplăteşte cu sentimente curate şi reciproce.
Scenariile astea sunt antitetice şi ştii bine ca general valabile.
Acum dacă alegi faza asta să sari din floare în floare (fără „polenizare” ar fi de dorit) trebuie să înţelegi câteva chestii:
– Ai grijă cu cine ţi-o arzi prost! Este un MUST BE! Dacă eşti un jucător slab la poker şi blufezi prost, ar trebui să porţi măcar ochelari. Dacă te bat propriile minciuni, măcar notează-le. Dacă tremuri când minţi, ia măcar un Xanax.
Orice persoană care a stat câţiva anişori într-o relaţie este COMPLETĂ (excepţii proştii storşi de bani, femeile ţinute pentru sex şi naivele care cred ca le merge- speciile astea nu prea se repară. Mneah, neva’!!!!). Este atât de COMPLETĂ încât este greu spre imposibil de minţit.
– Relaţiile la distanţă sunt perfecte: TOŢI 4 SUNT FERICIŢI!
– Poţi fi oricând de partea cealaltă a baricadei, ai grijă ce-ţi doreşti: se poate întâmpla… E uşor să rătăceşti potecile în loc să-ţi găseşti drumul şi de la asta pleacă ideea ca „semeni vânt, culegi furtună”.
– Ai înşelat sau ai fost înşelat (a)… măcar 1 dată. Măcar în gând…
Hey, nu te panica: dacă sunteţi tot 2 înseamnă ca într-o comparaţie ai fost superlativul;)
– „Ce o să te faci când viaţa-i la linie? Îți spun eu: te întorci tot la familie!”
Concluzia este simplă: DON’T LIE! Se întoarce împotriva ta când îţi este lumea mai dragă.
Şi ştii ce gen de oameni îmi plac cel mai mult? Oamenii care pur şi simplu trag ca să-şi facă o viaţă rămânând rezistenţi la toată ipocrizia, aparenţă şi minciuna din jurul lor.
Doar ei vor avea un cer senin în faţă!!!!!!
See U:)

Urare de Crăciun

RyanairSanta
În fiecare an am căutat pe unde venea Mosul ăla grăsunel. Nu am înțeles niciodată! Mai ales nu înțelegeam cum venea fix când dormeam și unde parca sania aia cu atâția reni?! Îmi aducea mereu fix ce vroiam și nu înțelegeam de unde știe asta cât timp nu-i scriam.
Am primit an de an cele mai frumoase chestii pana când Magia a dispărut (știi tu cum,nu are rost să detaliem că poate citesc și copii ).
De câțiva ani nu-mi mai doresc un cadou pentru că ce-mi doresc eu nu poate fi pus sub brad. Dacă mi-ai pune bradul din New York în sufragerie tot nu ar încăpea ce îmi doresc .
Neah,nu sunt pretențios însă lucrurile materiale sunt cel mai des casante, persoanele speciale sunt efemere(sau toante că nu înțeleg asta )și tot ce e bun, clar îngrașă!
În cazul ăsta pune-mi sub brad fericirea aia mare-mare-mare sau dacă nu , măcar un strop de uitare?

Sau zâmbetul EI(asta vine automat la pachet cu fericirea aia mare-mare-mare) !!!!!!!
Dacă am ajuns la chestii nemateriale ,dar care transformate în picături de apă ar face deșertul o grădină eu ți-aș pune sub brad, pe retină și în suflet :
-bucuria mesei de Crăciun din familie
-aromele din fiecare bucătărie
-cozonaci pufoși de parcă îți vine să-i mângâi
-obrazul roșu al fiecărui copil care te colindă
-lumina din fiecare brad din lumea asta păstrată în suflet ca torță care să-ți lumineze gândul
-izvoare de ciocolată si roiuri de bomboane de pom…

Mai mult: prietene, îți urez ca orice gest nobil pe care l-ai făcut anul ăsta să te îmbrățișeze energic si fiecare gând bun să ti se întoarcă înzecit.
Fiecare vis frumos să fi fost întâi o realitate palpată si fiecare dorință să fie un fundament tangibil .
Iar în ultima frază am să-ți doresc să iubești, doar așa vei da sens unei sărbători iar dacă nu o faci, undeva- în lumea asta mai este un prostovan asemănător cu tine: găsește-l si formați întregul !!!!!!

Crăciun Fericit