Fumez -part.2-

Dacă a fost greu? DA, a fost greu ca dreacu!
Dacă e greu în continuare? Da, sunt zile când aş fuma ca un psihopat şi multe alte zile când aş face o pipă maaare dintr-un pachet întreg de ţigări şi nu m-aş opri până nu m-ar frige la unghii!
Dacă este o reţetă pe care aş recomanda-o? Nup!
Mi-e fix perpendicular ce faci cu corpul tău la fel cum discursul meu va rămâne mereu de fumător:
Îmi plăcea mirosul de parfum combinat cu cel de tutun, îmi plăcea să dau fumul pe gură şi să-l trag pe nas, îmi plăcea ţigara după masă şi mai ales pe plajă sau la şpriţ, îmi plăcea să fumez în locuri unde era interzis – era micul meu sport extrem.

Cum am reuşit să fac asta?

• Nu am tras NICI MĂCAR un fum de pe 31 iulie ora 21 şi nici nu am cerut vreunei persoane să-i aprind ţigara, nici nu am cumpărat la bucată şi nici narghilea.
• M-am lăsat din prima fără să-mi amăgesc creierul şi corpul cu substituenţi de nicotină sau ţigări electronice, fără medicamente şi plasturi, fără terapii şi căcaturi, fără medici şi sfaturi.
• Am început să alerg. Ca dementul! Dimineaţa şi seara, over training, over ce vrei tu.
• Am început să beau apă. Cum îmi e poftă să fumez beau apă cât boul! 3-4-5 L/zi.
• Am stat intenţionat printre fumători cu nasul în ţigara lor şi vreau să se fumeze lângă mine. Nu mă voi căca împrăştiat pe mine când suntem împreună la şpriţ să muţi ţigara că mă deranjează fumul- nu m-a deranjat 12 ani stai liniştit!
• NU am mâncat, ba mai mult de frică să nu mă îngraş au fost zile când m-am înfometat.
• NU am pus banii pe care i-aş fi fumat deoparte, dar ŞTIU că luna asta am în casă cu ~600LEI mai mult decât aveam luna trecută.
  Încă o idee aici: NU simt un plus la buget şi sunt conştient că “SUMA VICIILOR E CONSTANTĂ”!
• NU prea am avut musafiri, nu am ieşit şi nici nu mă trage aţa. Nu vreau să fiu “moartea pasiunii” la grătar şi nici “botoasă mică de la terasă”. Nu pot (încă) să beau fără să fumez şi Berea pare scârboasă fără ţigara chiar dacă nici înainte nu mă omoram cu ea.
  “Nu sunt fiţos, dar parcă nici Berea nu-mi place” 😛
  M-am orientat uşor spre spirtoase cu gheaţă sau cocktailuri băute în general de domnişoarele ipocrite sau tâmpit de fiţoase.
• Am spus la cât mai multă lume că mă las, aş fi vrut să opresc străini pe stradă şi să le spun.
  NUMAI aşa sunt mulţi oameni de care mi-ar fi ruşine dacă mă vor vedea vreodată cu ţigara în mână. Când am scris şi aici am ştiut că:” Success îs my only motherfuckin’ option, failures not (…) Feet fail me not ‘cause maybe the only opportunity that I got”

Ca o ultimă idee:
Am avut în minte un singur gând: dacă mă las, dacă mă chinui şi dacă doare vreau să fie doar 1 dată!

Eu nu sunt masochist şi nici prost să-mi servesc minciuni singur. Eu nu fac teste de anduranţă pe corpul meu pentru că ştiţi bine că vă plac pe toţi, dar pe mine pur şi simplu mă ador! 🙂
Vă salut!

Fumez -part.1-

72 de ore.
Atât a trecut de când nu am fumat.
Am senzaţia că stau în faţa uşii din pragul nebuniei.

Sunt încă lucid şi încerc să balansez reacţiile. Ştiu doar că nu trebuie să mă enervez şi evit orice dispută cu diplomaţie: ori plec/ori tac- oricare e ok pentru că mă ajută să nu te calc pe cap sau să nu mă năpustesc asupra ta ca un sălbatic.
Sorry chiar nu sunt eu. Mă aprind din orice şi am un chef de scandal formidabil.
Aseară la ora 21 m-am băgat la somn. Îmi era frică să nu mă apuce ori foamea ori pofta. (m-am trezit la 03:40 AM cu o poftă de ţigări teribilă, dar am reuşit ca prin minune să adorm… pe la 5 AM)
Îmi făcusem de ani de zile calcule. Aparent nu mă deranja că ardeam banii şi mă minţeam:” suma viciilor e constantă- eu doar fumez!”
De 2-3 ani o luasem razna şi depăşisem bine 1 pachet pe zi.
Senzaţiile cele mai urâte erau dimineaţă: mă trezeam cu o apăsare ciudată în piept şi cu un gust foarte amar. Până nu tuşeam de câteva ori nu dispărea disconfortul, iar rezistenţa la efort era grav diminuată.
Când vedeam că mai am 3-4 ţigări în pachet mă panicam şi cumpărăm imediat altul. Putea să plouă, să se crape cerul, să crape pietrele de ger sau să se topească asfaltul de căldură: singurul motiv pentru care aş fi ieşit din casă erau DOAR ŢIGĂRILE.

Pentru a mă concentra, pentru a aştepta, pentru a mă linişti, pentru a nu mai ţipa, pentru inspiraţie, pentru ORICE, ŢIGARA era răspunsul.

De fapt…totul se reduce la gesturi si automatisme!
Totul este un automatism prost care mă conduce şi din care încerc să ies acum.
Nu am nici cea mai mică idee cum se va termina tentativa asta, dar am decis să tai răul de la rădăcină: fără tratamente, înlocuitori de nicotină, fără cărţi sau literatură care te spală pe creier.
Am în vedere să nu înlocuiesc un gest cu altul şi încerc să nu mănânc cât un porc în pragul ajunului.
Aş ronţăi continuu ceva… aş mânca până şi bătaie!
Mă trezesc cu distanţe impresionante parcurse… prin birou!
Dau din picioare ca un atlet la încălzire şi am o letargie tâmpită în corp.
Plimb pe oriunde mă duc o sticlă cu apă şi până la ora 12 am reuşit să bag vreo 2 L.Uşor, dar sigur ajung la cantitatea pe care o bea un bou pe zi.
Momentan mă bucur de un gust puţin diferit al biscuiţilor pe care-I consum de 2-3 ani: belVita Breakfast.
… sau aşa am senzaţia. Sau aşa mă minte corpul. Sau chiar o iau razna 😀
BYE!