Nu mai vorbisem cu Cristina din ultimul an de master.
Să ţi-o prezint: a fost colega mea 5ani şi acum are blog, iar în ceas de seară schimbând impresii despre blogosfera mi-am adus aminte de tine.
Iartă-l pe fratele!
Am uitat de ziua ta aşa cum mai uit şi de a mea…
Te-ai născut din dorinţa de profunzime.
Mi-ai dat o îndeletnicire- mineritul: cu ideea ca zăcământ şi DEX-ul ca târnăcop am săpat spre CATHARSIS.
Te-am creat pe 1Decembrie pentru că am vrut să fim legaţi pe veci de o identitate: cea ROMÂNEASCĂ.
Ai fost la înălţime din prima clipă de viaţă şi nu vom vorbi de statistici care sunt doar cifre , ci de faptul că am ştiut că tu te vei face mare.
Am investit în tine lucruri care costă (ştii că banii de salariu se duc de parcă îi fur, nu-i câştig): mina, coala, pixul, ţigările, uneori paharele…
Mai important, am investit în tine lucruri mai scumpe: timpul, nervii mei… şi ştii că te urăsc: pentru că vrei mai mult.
Tu ceri timp şi eu nu am… crede-mă te rog că alaltăieri am făcut prima plimbare cu soţia în parc din ultimele 4 luni. 😦
Nu ai primit un rând fără să mă enervezi şi nu s-a scris o literă fără muzică în căşti: d-asta am dreptul să-ţi spun că eşti egoist, dar… e ziua ta şi vreau să-ţi trasez direcţii clare în loc de mulţi ani!
- Vei fi non combat, civilizat, documentat şi altruist.
- Vei încerca să reprezinţi ceva frumos. Nu pentru o cantitate de oameni ci pentru cei care te citesc până la formula de încheiere.
- Vei fi pe sentiment celor de mai sus şi vei încerca să faci parte din rutina lor chiar dacă rutina înseamnă 1 articol pe lună: pregăteşte-l impecabil, te rog.
- Dă-ţi silinţa cu fiecare articol şi sculptează-l în detaliu când citit cu voce tare sună chiar ridicol…
În loc de La mulţi ani, îţi spun doar: „SĂ CREŞTI MARE” şi …
marcucerneala 