Astăzi chiar a fost o zi șmecheră, de la prima ora: era 7:30 și a venit apă caldă din prima.
Ba nu, nu d-asta. Ci pentru că a nins.
Da frate, sunt leșinat după zăpadă, ahtiat. Nu cred că are legatura că-s născut în Ianuarie, dar iarna chiar e anotimpul care mă coafează.
Îmi place în draci: e curat până și Bucureștiul.
După ce ninge am senzația că e și mai liniștit.
Zăpada îl curăță și-l insonorizează făcându-l pentru puțin timp un oraș în care mi-e TOTAL drag să locuiesc.
Transformă tot vacarmul lui în ceva diafan .
O ador: plec dimineața și ninge abundent.
Sunt o grămadă istorioare la fiecare colț de stradă și atâtea activități încât mă întreb unde au fost toți oamenii ăștia până acum.
O vezi pe tipa cu paltonul bej? Ha,a alunecat…până să-mi piară surâsul, alunec și eu. Karma mereu funcționează!
Îl vezi pe tipul cu servietă? I s-au aburit ochelarii atât de tare încât merge intuitiv…
Atâtea femei care deszăpezesc mașini, atâția bătrânei simpatici ce plimbă zăpada de colo colo cu mătura, atâtea căni de cafea aburinde și atâtea termosuri fierbinți în mâinile oamenilor cu obraji roșii.
Atâția kilometri de fulare și mozaicuri de urme lasate în zăpadă de ghetele fiecaruia, atât de mulți nătângi haioși pe metru pătrat și atâția prichindei fericiți…
La prânz va fi și mai frumos. Prin spatele blocurilor apar oamenii de zăpadă cu mânuțele orientate de parcă aleargă spre tine și vor să te strângă în brațe.
Totodată apar oamenii de zăpadă cărora le poti distinge sexul: au în construcție ori o puțulică, ori sâni, ori copii greșesc și folosesc morcovul în loc de nas…în altă parte.
Unde mai pun că deja îmi e dor de fotbalul în zăpadă la școală, de lapte cu scorțișoară de geamuri aburite de cana cu vin fiert, mere și bețe de vanilie.
Ah și…știu că o urăști.
Îți încrețește părul (culmea, mie fix părul tău natural îmi place).
Îți întinde machiajul (chestia aia inutilă pe care o faci în fiecare dimineață) și mai rău îmi spui că ți-e frig, dar woman te rog să o privești măcar o secundă și prin ochii mei- nu-i așa că e frumoasă?!!!
PS: nu ca tine, dar regăsesc ceva din farmecul tău în ea: privirea aia glaciară 🙂
