Când a murit bărbatul însurat?
O relaţie se încheie când 2 oameni se căsătoresc, NU când se despart!
… se încheie relaţia şi începe VIAŢA – în 2. 🙂
Sunt de puţin timp în rândul celor care au o viaţă în faţă (cea de mai sus, în 2) şi noi ăştia pe lângă o verighetă pe deget purtăm responsabilitatea unei a doua persoane.
Aparent suntem în societate o tipologie discreditata – bărbatul însurat.
De ce discreditată? Exemple grăitoare şi elocvente pentru mine:
1.Îl sun pe frati-miu într-o seară să-l întreb dacă ieşim şi îmi răspunde oarecum sec:” Unde ieşi mă? Nu eşti însurat?!”.
- O discuţie pe facebook cu o tipă în legătură cu aria profesională DISCUŢIE STRICT PROFESIONALĂ, la care tipa ”… dar tu nu te-ai însurat?”
- Un prieten foooarte bun se căsătoreşte, face un copil şi brusc se trezeşte că nu-i mai sună telefonul. Într-o discuţie inofensivă soţia lui atrăgea atenţia asupra acestui fapt:” de când avem copilul, voi nu-l mai căutaţi”…
- Un la fel de bun prieten mă sună de câteva ori şi nu-i răspund (fiind la serviciu busy, concentrat pe altele) când primesc mesaj:” înţeleg că te-ai însurat, dar nici la telefon nu mai poţi să răspunzi?!” (ăsta e caterincos- nu a zis din răutate, dar m-a atins)…
Deşi sunt la început, exemplele în viaţa mea continuă şi te întreb: CÂND A MURIT OMUL ÎNSURAT?!
Păi îţi spune fratele cum stă treaba: CÂND L-AI OMORÂT TU!
Băi, vezi tu, noi ăştia care ne-am însurat nu ne schimbam fooooaaarte mult: suntem la fel, avem cam aceleaşi dume, simţul umorului nealterat şi având soţii hiper-inteligente (că deh, doar d-asta le-am luat/ne-au ales) avem o libertate individuală pe care… scuze că-ţi spun: tu nu o ai băi “celibatarule (o)”!
Te cam uiţi că boul/văcuţa şi ţi se pare paradoxal, dar WOMAN de lângă mine denumită constituţional “soţie” are o încredere în mine teribilă (şi… Doamne, mi-eşti martor cât de reciproc este!).
Verigheta ne completează prestanţa.
Ne oferă sobrietate, demnitate, responsabilitate, încredere şi dacă o asortăm cu un ceas “şmecher” s-ar putea să-ţi suflăm de sub bot tipa pe care o numeşti “prietenă”, dar stai chill nu suntem interesaţi de ea: acasă ne aşteaptă superlativul feminin!(observi că suntem şi mai aroganţi).
Mă vei numi ipocrit că îţi descriu avantajul unui om însurat în timp ce tu te bucuri de “LIBERTATE”, dar îţi va explica fratele într-o postare mai complexă ce înseamnă asta… până atunci vreau să ştii doar atât:
M-AM ÎNSURAT, NU AM MURIT! J
marcucerneala 